”Dorinţa, acest cuvânt el singur înseamnă că m-am pierdut. Vă stăpânesc, o, fii ai mei — dar într-o astfel de faptă, totul trebuie să fie siguranţă, nimic do¬rinţă.” Friedrich Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Despre preafericirea ne-vroită”
”Şotroanele-s de mâl acoperite, Potecile ce şerpuiau prin ierburi Sunt neumblate, nu se mai cunosc. Colindele şi basmele-s uitate Şi cântecul de slavă sau de joc. Iar luna, doamna valurilor mării, De furie pălind, văzduhu-l udă Şi răspândeşte aburi reci şi umezi Ce-aduc dureri încrâncenate-n oase. Întregul crug al vremii se răstoarnă: Căruntul ger se lasă peste roze, Cununa de omăt şi sloi a iernii E-mpodobită azi cu flori şi muguri, Şi anotimpurile vin de-a valma, Că nimeni nu le mai cunoaşte rostul.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară””
”Suflam pe nări adânc şi vijelios şi nu puteam să umblu mai departe, ci, dimpotrivă, m-aşezai pe jos. Grăi Virgil: „De lene te desparte, căci stând în puf, sub gros şi cald veşmânt, de glorie-n lume n-are nimeni parte, şi viaţa e degeaba pe pământ, căci ţi se stinge urma din trecut ca spuma-n apă şi ca fumu-n vânt. Sus deci şi-nfrânge greul nevăzut cu suflet dârz ce pururi biruieşte, de nu se lasă covârşit de lut. De-aici n-ajunge să te smulgi; porneşte: urcuş mai lung ne-aşteaptă decât crezi şi, de-nţelegi, de vorbă-mi te slujeşte.” Pornii atunci, vădindu-i că păstrez puteri mai mari decât simţeam în mine şi-am zis: „Te du, sunt tare şi cutez”.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XXIV
“Fericirea îl copleși. Uită toate primejdiile, toată lumea în îmbrățișarea ei. El și ea erau începutul și sfârșitul.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Da, iată, afecțiunea, sentimentele pot sări ușor barierele dacă oamenii nu-și poartă sufletul într-o carapace.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Cu vuiet veşnic, Suha sub măguri îşi înfundă Pumnalul viu al undei, învăluită-n fum. Ce limpede e cerul! Din liniştea profundă A sufletelor noastre s-a-mpărtăşit acum! Dă-mi palma. Uite-mi tâmpla. Ca aurul de grea. Parcă-i sub tâmplă inima mea. Bate. Ne-nconjură în falduri şi legănări de nea Carpaţii albi ai dragostei curate. Atât de mult visată ai fost, când pentru mine Tu nu erai pe lume, că nu ştiam că eşti Şi c-ai putea aievea să-mi oglindeşti, senine, Doar gândurile mele în ochii tăi, aceşti. Visam un vis de iarnă, ca înfrăţiţi pe zare, În munţii albi ce-şi poartă sublimul lunei nimb Neîntinat de valul suspinelor hilare, Mari idealuri scumpe cu tine să le schimb. Şi iată că sărutul dintâi, înnobilându-l Cu contemplări subtile de văi şi de tăceri, Mai nobil sună încă şi mai firesc cuvântul, Esenţa vremii noastre şi-a luptelor de ieri. Rămânem în tăcere şi amintiri prelunge, […]
”Nu-i nici un om pe care absenţa Ta nu-l doare, Pe toţi iluminații i-ncântă-a Ta splendoare. Deşi spre om privirea-Ţi nu vrea să se încline, Nu-i nimeni să nu fie preocupat de Tine.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
“All I have seen teaches me to trust the Creator for all I have not seen.” Ralph Waldo Emerson
“Never be afraid to trust an unknown future to a known God.” Corrie ten Boom
”în cel răstimp al tânărului an când soarele sub Urnă se-ncălzeşte, iar nopţile ajung către liman şi când pe şesuri bruma zugrăveşte icoana mândra-a dalbei ei surate, pe scurt răstimp, căci peana-i se toceşte, pălmaşul bietu-n zori, pe nemâncate, se uită-afară şi, cuprins de groază, când vede câmpu-albit pe jumătate se-ntoarce-n casă, plânge şi oftează şi dă mâhnit din colţ în colţ, pierdut, până ce-apoi la chip se luminează când vede câmpul iarăşi prefăcut; şi luându-şi bâta,-alungă din poiată şi oi şi capre-afară la păscut.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XXIV
“I had another reason for seeking Him, for trying to espy His face, a professional one. God and literature are conflated in my mind. Why this is, I’m not sure. Perhaps because great books seem heavensent. Perhaps because I know that each nove is a puny but very valiant attempt at godlike behavior. Perhaps because there is no difference between the finest poetry and most transcendent mysticism. Perhaps because writers like Thomas Merton, who are able to enter the realm of the spirit and come away with fine, lucid prose. Perhaps because of more secular writers, like John Steinbeck, whose every passage, it seems to me, peals with religiousity and faith. It once occured to me that literature — all art really — is either talking to people about God, or talking to God about people.” Paul Quarrington, ”The Boy on the Back of the Turtle: Seeking God, Quince Marmalade, […]
”Răbdarea silnică, mânia oarbă Se-nfruntă şi în sânge-ncep să fiarbă. Mă duc. Însă mânia-n astă seară Înăbuşită, fi-va fiere-amară.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
“Before you have faith you must believe, and before you believe there must be evidence of some sort to persuade the mind. Faith is remembering that evidence and holding to it against all that seems to challenge or contradict it.” John Christopher, ”The Prince in Waiting”
”Vedeam o librărie, gândeam imediat că lucrul meu va face mai mult decât lucrul altora, dar mi-am schimbat părerea imediat, căci unul serveşte pe altul, şi Domnul Nostru are mii şi mii de căi pentru a pregăti pe cineva, încât trebuie lăsată fiecărei cărţi valoarea sa, ca un medium proximum sau remotum, după gradul de inteligenţă al fiecăruia. Totuşi, orgoliul ar fi vrut să se manifeste pe loc, Dumnezeu să-l ghideze, el care deţine puterea în mâinile sale.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”Ceea ce pot să mărturisesc, deci, e că această întristare sau mélancolie care vine dintr-o lipsă de soutien este în cel mai rău grad corporală şi nu se echivalează în nimic cu altceva. Dar că forţa spiritului este în unul, nu se poate şti nimic cum e în altul, căci poate să pară că altul e puternic din punct de vedere corporal; totuşi, toate astea sunt lucruri în care nu intru.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”