”Oamenii n-au fost ce sunt, nici narţii. Pecetea uitării acoperă trecutul, şi pe uitare se bizuie narţii. Dar focul mocneşte sub spuză. Ca o flacără vie e omul; o flacără uitată… Aprinde-te, faclă! Arzi cum ţi-e dat şi soarbe îndată din tot ce narţii tăinuiesc la umbra puterii lui Ormag! Aprinde-te, inimă! O, foc al inimilor roşii.” Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”
”Veninoşi sunt şerpii pământului, şerpii nemuritori, dar nu-i şarpe mai cumplit decât şarpele galben al pizmei: ticălos se târâie, şi fără leac e nevăzuta-i muşcătură. Unde a muşcat pătrunde şi numele lui Ormag. Nu-i fier înroşit să-l alunge, nici descântec nu-i! Crapă capul şarpelui!” Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”
”Atunci focul viu al dragostei se stinse în privirile zeiţei, şi faţa neobişnuit de albă i se împietri. Buzele roşii se strânseră, ca pentru a strivi geamătul inimii, care se linişti în cercul ei de gheaţă. Şi-o mare tăcere îşi răspândi nepăsarea în vinele zeiţei.” Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”