22. (despre Înțelepciune) Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult. 23. Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul. 24. Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă. 25. Înainte de a fi fost întemeiați munții și înaintea văilor eu am luat ființă. 26. Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume, 27. Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste fața adâncului, 28. Când a întărit norii sus și izvoarele adâncului curgeau din belșug, 29. Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste țărmuri și când El a așezat temeliile pământului, 30. Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi și […]
I. Vechiul Testament
12. Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea și stăpânesc știința și buna-chibzuială. 13. Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria și obrăznicia, calea răutății și gura cea aprigă le urăsc eu. 14. Al meu este sfatul și buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea. 15. Prin mine împărățesc împărații și principii rânduiesc dreptatea. 16. Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai-marii sunt judecătorii pământului. 17. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută mă găsesc. 18. Cu mine este bogăția și mărirea, averea vrednică de cinste și dreptatea. 19. Rodul meu e mai bun decât aurul și decât aurul cel mai curat, și ceea ce vine de la mine este mai de preț decât argintul lămurit. 20. Merg pe calea dreptății, în mijlocul căilor judecății drepte, 21. Ca să dau celor ce mă iubesc bogății și să le umplu cămările lor. Vechiul Testament (Pildele lui Solomon, […]
1. Oare înțelepciunea nu strigă ea și priceperea nu-și ridică glasul său? 2. Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă, 3. Pe lângă porți, în împrejurimile cetății, la intrarea porților, strigă tare: 4. „Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu și glasul meu către voi, fii ai oamenilor. 5. Voi, cei simpli, învățați cumințenia și voi, cei nebuni, înțelepțiți-vă! 6. Ascultați, căci voi spune lucruri mărețe și buzele mele se deschid pentru a înălța ceea ce este drept; 7. Căci gura mea grăiește adevărul și buzele mele se dezgustă de fărădelege. 8. Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit și fără rost; 9. Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au aflat știința. 10. Luați învățătura mea mai degrabă decât argintul și știința mai mult decât aurul cel mai curat, 11. Căci înțelepciunea este mai bună […]
20. Păzește, fiule, povața tatălui tău și nu lepăda îndemnul maicii tale. 21. Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău. 22. Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deștepta vor grăi cu tine. 23. Că povața este un sfeșnic bun și legea o lumină, iar îndemnurile care dau învățătură sunt calea vieții. 24. Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare a celei străine. 25. Nu dori frumusețea ei întru inima ta și să nu te vâneze cu genele ei. 26. Că femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine, pe când femeia-soție dorește un suflet de mare preț. 27. Oare poate pune cineva foc în sânul lui, fără ca veșmintele lui să nu ardă? 28. Sau va merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile? 29. Așa este cu cel […]
16. Șase sunt lucrurile pe care le urăște Domnul, ba chiar șapte de care se scârbește cugetul Său: 17. Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, 18. Inima care plănuiește gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău, 19. Martorul mincinos care spune minciuni și cel care seamănă vrajbă intre frați. Vechiul Testament (Pildele lui Solomon, 6:16-19)
12. Omul de nimic, omul necinstit și viclean umblă cu minciuna pe buze. 13. Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele. 14. în inima lui e vicleșug, pururea se gândește la rau și seamănă gâlceavă. 15. Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată și fără leac. Vechiul Testament (Pildele lui Solomon, 6:12-15)
6. Du-te, leneșule, la furnică și vezi munca ei și prinde minte! 7. Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor, 8. Își pregătește de cu vară hrana ei și își strânge la seceriș mâncare. Sau mergi la albină și vezi cât e de harnică și ce lucrare iscusită săvârșește. Munca ei o folosesc spre sănătate și regii și oamenii de rând. Ea e iubită și lăudată de toți deși e slabă în putere, dar e minunată cu iscusința. 9. Până când, leneșule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău? 10. „Puțin somn, încă puțină ațipire, puțin să mai stau în pat cu mâinile încrucișate!” 11. Iată vine sărăcia ca un trecător și nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerișul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine. Vechiul Testament (Pildele […]
1. Fiul meu, dacă te-ai pus chezaș pentru prietenul tău, dacă ai dat mâna pentru altul, 2. Atunci te-ai prins prin făgăduieli ieșite din gura ta și te-ai legat prin cuvintele gurii tale. 3. Fă dar, fiul meu, aceasta: o, izbăvește-te. Și fiindcă ai căzut în mâinile aproapelui tău, du-te și cazi la picioarele aproapelui tău și-l roagă; 4. Nu da somn ochilor tăi, nici dormitare genelor tale. 5. Și te izbăvește ca o căprioară din mâna vânătorului și ca o pasăre din mâna păsărarului. Vechiul Testament (Pildele lui Solomon, 6:1-5)
1. Fiul meu, ia aminte la înțelepciunea mea și la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta, 2. Ca să-ți poți păstra judecata și ca buzele tale sa păzească știința. 3. Nu te uita la femeia lingușitoare, căci buzele celei străine picură miere și cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul, 4. Dar la sfârșit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu doua ascuțișuri. 5. Picioarele ei coboară către moarte; pașii ei duc de-a dreptul în împărăția morții. 6. Ea nu ia seama la calea vieții, pașii ei merg în neștire, nici ea nu știe unde. 9. Și acum, fiul meu, asculta-mă și nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele. 8. Ferește-ți calea ta de ea și nu te apropia de ușa casei ei, 9. Ca să nu dai vârtutea ta altora și anii tăi unuia fără de milă; 10. Ca străinii să […]
20. Fiul meu, ia aminte la graiurile mele; la povețele mele pleacă-ți urechea ta! 21. Nu le scăpa din ochi, păstrează-le înlăuntrul inimii tale, 22. Căci ele sunt viața pentru cei ce le pun în faptă și doctorie pentru tot trupul omenesc. 23. Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea țâșnește viața. 24. Leapădă din gura ta orice cuvinte cu înțeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia. 25. Ochii tăi să privească drept înainte și genele tale drept înainte să caute. 26. Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale și toate cărările tale să fie bine chibzuite. 27. Nu te abate nici la dreapta, nici la stanga, ține piciorul tău departe de rău. 28. Căci cărările drepte le păzește Domnul, iar cele strâmbe sunt căi rele. 29. El va face drepte căile tale și mergerea ta o va face să fie în pace. Vechiul Testament (Pildele […]
10. Ascultă, fiul meu și primește cuvintele mele și anii vieții tale se vor înmulți. 11. Eu te voi învăța calea înțelepciunii și te voi purta pe căile dreptății. 12. Când vei merge, pașii tai nu vor șovăi și, chiar de vei alerga, nu te vei poticni. 13. Ține cu tărie învățătura și nu o părăsi, păzește-o căci ea este viața ta. 14. Nu apuca pe calea celor fără de lege și nu păși pe drumul celor răi. 15. Ocolește-o și nu merge pe ea, treci pe alăturea și du-te mai departe; 16. Căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău și nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă. 17. Căci ei se hranesc din pâine agonisită prin fărădelege și beau vin dobândit prin asuprire. 18. Calea drepților e ca zarea dimineții ce se mărește mereu până se face ziua mare; 19. Iar calea celor fără […]
1. Ascultați, fiilor, învățătura tatălui și luați aminte să cunoașteți buna chibzuială, 2. Căci eu vă dau învățătură bună: Nu părăsiți povața mea. 3. Căci și eu am fost fecior la tatăl meu, singur, și cu duioșie iubit la mama mea 4. Și el mă învăța și-mi zicea: „Inima ta să păstreze cuvintele inimii mele, păzește poruncile mele și vei fi viu. 5. Adună înțelepciune, dobândește pricepere! Nu le uita și nu te depărta de la cuvintele gurii mele! 6. Nu o lepăda și ea te va păzi; iubește-o și ea va sta de veghe. 7. Iată începutul înțelepciunii: Agonisește înțelepciunea și cu prețul a tot ce ai, capătă priceperea. 8. Prețuiește-o mult și ea te va înălța; ea te va ridica în slăvi dacă o vei îmbrățișa. 9. Ea va pune cununa de daruri pe capul tău și te va împodobi cu diadema de mare cinste. Vechiul Testament (Pildele […]
27. Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putința să-i ajuți. 28. Nu spune aproapelui tău: „Du-te și vino, mâine îți voi da!”, când poți să-i dai acum. 29. Nu pune la cale răul împotriva aproapelui tău, când el locuiește fără grijă lângă tine. 30. Nu te certa cu nimeni fără pricină, de vreme ce nu ți-a făcut nici un rău. 31. Nu râvni să fii ca omul silnic și nu alege nici una din căile lui; 32. Căci omul cu gând rău este urât de Domnul, iar de cei drepți El este mai aproape. 33. Domnul blesteamă casa celui fără de lege și binecuvântează adăposturile celor drepți. 34. De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriți le dă har. 35. Cei înțelepți vor moșteni mărirea, iar cei nebuni vor avea parte de ocară. Vechiul Testament (Pildele lui Solomon, 3:27-35)
13. Fericit este omul care a aflat înțelepciunea și bărbatul care a dobândit pricepere, 14. Căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul și prețul ei mai mare decât al celui mai curat aur. 15. Ea este mai prețioasă decât pietrele scumpe; nici un rău nu i se poate împotrivi și e bine-cunoscută tuturor celor ce se apropie de ea; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea. 16. Viața lungă este în dreapta ei, iar în stanga ei, bogăție și slava; din gura ei iese dreptatea; legea și mila pe limbă le poartă. 17. Căile ei sunt plăcute și toate cărările ei sunt căile păcii. 18. Pom al vierii este ea pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiți. 19. Prin înțelepciune, Domnul a întemeiat pământul, iar prin înțelegere a întărit cerurile. 20. Prin știința Sa a deschis adâncurile și […]
11. Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului și nu simți scârbă pentru mustrările Lui, 12. Căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubește și ca un părinte pedepsește pe feciorul care îi este drag. Vechiul Testament (Pildele lui Solomon, 3:11-12)