Vasile Voiculescu – ”Deșertăciune pedepsită”

DEŞERTĂCIUNEA PEDEPSITĂ (de Vasile Voiculescu)

UN ŞOARECE FLĂMÂND se învârtea împrejurul unei nuci.
Din lăuntrul ei însă, un vierme îi spuse:
– Nu te mai căzni degeaba. Tot miezul l-am mâncat eu şi tu n-ai să te alegi cu nimic, decât cu osteneală…
Şoarecele stete pe gânduri, apoi întrebă:
– Dar tu eşti gras sau slab?
Viermele, în deşertăciunea lui, răspunse:
– Sunt gras, aşa de gras şi sătul, că nu mai cer nimic de la viaţă.
– Foarte bine, zise atunci şoarecele… Nădăjduiesc că grăsimea ta o să aibă gust de unt de nucă…
Şi spărgând coaja, scoase viermele şi-l mâncă…
Fă ca înţeleptul, care nu se îngâmfă niciodată, chiar în mijlocul celei mai mari bogăţii.

(„Dumineca poporului”, 23 august 1915, p. 3)