”Zis-a un bătrân: precum este carnea, care de nu va fi sărată bine, se strică, se împute și toți se îngrețoșază și își întorc fețele de la dânsa, așa este și călugărul care zăbovește cu lucrurile și deșertăciunile lumești, cu gâlcevile mirenești și nu șade în mănăstire, în chilia sa, ca să-și păzească cu frica lui Dumnezeu cinul și orânduiala, gătindu-se în toate zilele de ieșirea și mergerea sa către Domnul Dumnezeul său. Unul ca acela se împute și se umple de viermi, adică de gânduri nectivioase, încât se îngrețoșază Dumnezeu de putoarea lui și își întoarce fața Sa și Îngerul de la dânsul, iar când va lăsa călugărul și va părăsi deșertăciunile, lucrurile, gâlcevile și grijile lumești și va năzui la mila lui Dumnezeu, cu rugile și gândurile și faptele sufletești, punându-și toată grija și nădejdea sa cu bună credință în Dumnezeu, că îl va chivernisi și îl va […]
Versete și Cărți Sacre
“Lady Wisdom will be your close friend; and Brother Knowledge will be your pleasant companion.” Anonymous, ”The Holy Bible: King James Version”
“In abundance of words, offense will not be lacking but one who restrains his lips is wise.” (Proverbs)
“Many women do noble things, but you surpass them all. charm is deceptive, beauty is fleeting; but a woman who fears the Lord, she shall be praised.” Anonymous, ”Holy Bible: New International Version”
“She is clothed in strength and dignity, and she laughs without fear of the future.” Anonymous, ”The Holy Bible: King James Version”
”Zis-a un bătrân: acela care a greșit, se cade să se pocăiască, deosebindu-se de toată dragostea și însoțirea omenească, până când se va înștiința că i-a primit Dumnezeu pocăința. Pentru că dragostea lumii acesteia ne desparte pe noi de dragostea lui Dumnezeu.” (Patericul Egiptean) /
”Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: – Aavvo, bine este oare a trăi în pustie? Bătrânul i-a răspuns: – Fiii lui Israel, dacă au lăsat lucrurile Egiptului și au ieșit la pustie, atunci au cunoscut cum se cade a se teme de Dumnezeu. Așa și corabia când se învăluie în mijlocul mării, fără de neguțătorie este, iar dacă iese la liman, atunci își face neguțătoria. Deci și călugărul, de nu va răbda la un loc, nu va putea lua cunoștință adevărată, ca de la călugări, mai vârtos decât toate lucrurile, tăcerea a ales-o Dumnezeu. Că zice: ”spre cine voi căuta, decât spre cel blând și liniștit și care se cutremură de cuvintele Mele”. Zis-a fratele: – Dar nu se poate, părinte, a trăi în singurătate? Iar bătrânul i-a răspuns: – Ostașul de nu se va osteni întâi împreună cu mulți, nu poate să învețe meșteșugul biruinței războiului, ca […]
”Zis-a un bătrân: ”Precum pe drumul cel bătut nu poate crește niciun fel de pajiște, măcar și sămânță de ai semăna, pentru că este locul pururea călcat, așa și faptele bune nu pot crește la loc călcat de gâlcevile lumești. Dar de te vei deosebi pe tine de gâlcevile lumești, atunci vei vedea adăugându-se și crescându-ți bunătățile tale.”” (Patericul Egiptean)
Spunea un bătrân oarecare despre trei frați silitori, care s-au sfătuit împreună să-și aleagă fiecare dintr-ânșii câte o faptă bună pe care, păzind-o, să se mântuiască prin ea. Deci cel dintâi și-a ales să fie împăciuitor, adică să se silească să împace pe cei ce îi va vedea că sunt învrăjbiți, după cuvântul Domnului ce este scris: ”fericiți sunt făcătorii de pace”. Cel de al doilea și-a ales să cerceteze bolnavii și să le siujească lor. Iar cel al treilea și-a ales fără-de-grija, adică viața liniștită și acesta a mers și s-a sălășluit în pustie. Deci cel dintâi, care își alese să fie împăciuitor celor învrăjbiți, văzând că nu poate să-i împace pe toți și supărându-se de multa lor gâlceavă, s-a lăsat de acea slujbă și, sculându-se, a mers la fratele său care își alesese să slujească bolnavilor. Și mergând la dânsul, l-a găsit pe el scârbit, că s-a săturat […]
22. (despre Înțelepciune) Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult. 23. Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul. 24. Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă. 25. Înainte de a fi fost întemeiați munții și înaintea văilor eu am luat ființă. 26. Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume, 27. Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste fața adâncului, 28. Când a întărit norii sus și izvoarele adâncului curgeau din belșug, 29. Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste țărmuri și când El a așezat temeliile pământului, 30. Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi și […]
12. Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea și stăpânesc știința și buna-chibzuială. 13. Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria și obrăznicia, calea răutății și gura cea aprigă le urăsc eu. 14. Al meu este sfatul și buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea. 15. Prin mine împărățesc împărații și principii rânduiesc dreptatea. 16. Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai-marii sunt judecătorii pământului. 17. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută mă găsesc. 18. Cu mine este bogăția și mărirea, averea vrednică de cinste și dreptatea. 19. Rodul meu e mai bun decât aurul și decât aurul cel mai curat, și ceea ce vine de la mine este mai de preț decât argintul lămurit. 20. Merg pe calea dreptății, în mijlocul căilor judecății drepte, 21. Ca să dau celor ce mă iubesc bogății și să le umplu cămările lor. Vechiul Testament (Pildele lui Solomon, […]
1. Oare înțelepciunea nu strigă ea și priceperea nu-și ridică glasul său? 2. Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă, 3. Pe lângă porți, în împrejurimile cetății, la intrarea porților, strigă tare: 4. „Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu și glasul meu către voi, fii ai oamenilor. 5. Voi, cei simpli, învățați cumințenia și voi, cei nebuni, înțelepțiți-vă! 6. Ascultați, căci voi spune lucruri mărețe și buzele mele se deschid pentru a înălța ceea ce este drept; 7. Căci gura mea grăiește adevărul și buzele mele se dezgustă de fărădelege. 8. Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit și fără rost; 9. Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au aflat știința. 10. Luați învățătura mea mai degrabă decât argintul și știința mai mult decât aurul cel mai curat, 11. Căci înțelepciunea este mai bună […]
20. Păzește, fiule, povața tatălui tău și nu lepăda îndemnul maicii tale. 21. Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău. 22. Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deștepta vor grăi cu tine. 23. Că povața este un sfeșnic bun și legea o lumină, iar îndemnurile care dau învățătură sunt calea vieții. 24. Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare a celei străine. 25. Nu dori frumusețea ei întru inima ta și să nu te vâneze cu genele ei. 26. Că femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine, pe când femeia-soție dorește un suflet de mare preț. 27. Oare poate pune cineva foc în sânul lui, fără ca veșmintele lui să nu ardă? 28. Sau va merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile? 29. Așa este cu cel […]
16. Șase sunt lucrurile pe care le urăște Domnul, ba chiar șapte de care se scârbește cugetul Său: 17. Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, 18. Inima care plănuiește gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău, 19. Martorul mincinos care spune minciuni și cel care seamănă vrajbă intre frați. Vechiul Testament (Pildele lui Solomon, 6:16-19)
12. Omul de nimic, omul necinstit și viclean umblă cu minciuna pe buze. 13. Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele. 14. în inima lui e vicleșug, pururea se gândește la rau și seamănă gâlceavă. 15. Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată și fără leac. Vechiul Testament (Pildele lui Solomon, 6:12-15)