”Zis-a un bătrân: acela care a greșit, se cade să se pocăiască, deosebindu-se de toată dragostea și însoțirea omenească, până când se va înștiința că i-a primit Dumnezeu pocăința. Pentru că dragostea lumii acesteia ne desparte pe noi de dragostea lui Dumnezeu.” (Patericul Egiptean) /
”Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: – Aavvo, bine este oare a trăi în pustie? Bătrânul i-a răspuns: – Fiii lui Israel, dacă au lăsat lucrurile Egiptului și au ieșit la pustie, atunci au cunoscut cum se cade a se teme de Dumnezeu. Așa și corabia când se învăluie în mijlocul mării, fără de neguțătorie este, iar dacă iese la liman, atunci își face neguțătoria. Deci și călugărul, de nu va răbda la un loc, nu va putea lua cunoștință adevărată, ca de la călugări, mai vârtos decât toate lucrurile, tăcerea a ales-o Dumnezeu. Că zice: ”spre cine voi căuta, decât spre cel blând și liniștit și care se cutremură de cuvintele Mele”. Zis-a fratele: – Dar nu se poate, părinte, a trăi în singurătate? Iar bătrânul i-a răspuns: – Ostașul de nu se va osteni întâi împreună cu mulți, nu poate să învețe meșteșugul biruinței războiului, ca […]
”Zis-a un bătrân: ”Precum pe drumul cel bătut nu poate crește niciun fel de pajiște, măcar și sămânță de ai semăna, pentru că este locul pururea călcat, așa și faptele bune nu pot crește la loc călcat de gâlcevile lumești. Dar de te vei deosebi pe tine de gâlcevile lumești, atunci vei vedea adăugându-se și crescându-ți bunătățile tale.”” (Patericul Egiptean)
Spunea un bătrân oarecare despre trei frați silitori, care s-au sfătuit împreună să-și aleagă fiecare dintr-ânșii câte o faptă bună pe care, păzind-o, să se mântuiască prin ea. Deci cel dintâi și-a ales să fie împăciuitor, adică să se silească să împace pe cei ce îi va vedea că sunt învrăjbiți, după cuvântul Domnului ce este scris: ”fericiți sunt făcătorii de pace”. Cel de al doilea și-a ales să cerceteze bolnavii și să le siujească lor. Iar cel al treilea și-a ales fără-de-grija, adică viața liniștită și acesta a mers și s-a sălășluit în pustie. Deci cel dintâi, care își alese să fie împăciuitor celor învrăjbiți, văzând că nu poate să-i împace pe toți și supărându-se de multa lor gâlceavă, s-a lăsat de acea slujbă și, sculându-se, a mers la fratele său care își alesese să slujească bolnavilor. Și mergând la dânsul, l-a găsit pe el scârbit, că s-a săturat […]