Citate, poezie și literatură

iul. 242026

”Misterele dezvăluite în paginile următoare se referă la rai şi la iad, precum şi la viaţa omului după moarte. Membrii bisericii din ziua de azi cunosc foarte puţin despre rai şi iad sau despre viaţa lor de după moarte, deşi toate aceste lucruri sunt descrise în Cuvânt. Într-adevăr, mulţi dintre cei născuţi în sânul bisericii neagă existenţa lor, grăindu-şi în inimă: „Ci-l ne oare s-a întors din acea lume să ne spună şi nouă?” Ca nu cumva un astfel de spirit negati-vist, întâlnit mai ales printre cei ce posedă multă înţelepciune lumească, să poată să-i corupă şi să-i molipsească şi pe cei simpli în inimă şi credinţă, mie mi-a fost permis să mă întovărăşesc cu îngeri şi să vorbesc cu ei ca de la om la om; şi de asemenea să văd ce există în ceruri şi în iad, iar asta timp de treisprezece ani; şi să descriu toate acestea […]

Eliade, Mircea

iul. 242026

”Gândiţi-vă, însă, la viaţa pe care o duc contemporanii noştri. Când îşi pierd ei, cu adevărat, timpul? Au întotdeauna o distracţie la îndemână, iar când asta le lipseşte, au somnul. Niciodată nu rămân singuri. Au întotdeauna narcotice – după cum în timpul liber au ceasornice. Nu vă miră aderenţa aceasta ciudată a omului modern la ceasornic? Nu vă înspăimântă continua verificare a timpului lor prin săgeţile ceasornicului? Demult doresc să mă informez undeva despre felul cum îşi dădeau întâlniri oamenii altor secole. Aş vrea să ştiu, de pildă, dacă şi ei cunoşteau aceste cruzimi (pe care eu le cred cu desăvârşire moderne) ale aşteptărilor, ale amânărilor, ale întârzierilor. Oare de ce suferim noi după indicaţia limbilor de oţel ale ceasornicului? De ce bătăile ornicului ajung şi bătăile inimii noastre? Nu este ceva cu desăvârşire nefiresc această exteriorizare a timpului nostru, această transformare a unui sentiment într-un indicator automat?” Mircea Eliade, […]

Dumas, Alexandre

iul. 232026

”- Frumoasă lume! zise Montalais. – O lume – adăugă Athénaïs – în care bărbatul o tămâiază pe femeie până o face să cadă ameţită, ca apoi s o batjocorească după ce a căzut. – Cine îţi vorbeşte de cădere? zise Louise. – Ah, iată o teorie nouă, draga mea; arată-mi, te rog, mijlocul de a nu fi învinsă, o dată ce te-ai lăsat târâtă de dragoste. – Oh – strigă tânăra fată, ridicându-şi spre cerul întu¬necat frumoşii ei ochi umezi – oh, dacă aţi şti ce înseamnă să ai o inimă, v-aş explica şi v-aş convinge; o inimă care iubeşte e mai tare decât toată cochetăria şi decât toată mândria de care vorbiţi voi. Niciodată o femeie nu e iubită, aşa cred eu, şi Dumnezeu mă aude, niciodată un bărbat nu iubeşte ca un idolatru decât atunci când se simte iubit. Lasă-i pe bătrânii din comedii să se creadă […]

Bacovia, George

iul. 232026

“Nu mă plictisesc și nu mă neliniștesc în singurătate. Din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel de viață. Și-apoi n-am fost niciodată prea sănătos. Societatea cere mereu oameni robuști, care să se străduiască cu spor pentru ea, să-I ducă mai departe rostul. Melancolia firii mele nu ar fi niciodată înțeleasă. Unii din prietenii mei îmi spun că sunt inadaptabil, că fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii și îi privesc cu interes prin geamul din fața casei mele. Cred că fiecare duce ceva bun cu sine, și, daăa nu sunt toți la fel, de vină sunt împrejurările care diferă de la individ la individ. Evit oamenii pentru că persoana mea ar adduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărare. Aici, în provincie, viața se scurge monoton. E destul ca să trăiești o zi, să-ți închipui cum se […]

Tudor Arghezi – ”Melancolie”

Tudor Arghezi – ”Melancolie” Arghezi, Tudor

iun. 222026

“Câtă vreme n-a venit M-am uitat cu dor în zare. Orele şi-au împletit Firul lor cu firul mare. Şi acum c-o văd venind Pe potecă solitară, De departe, simt un jind Şi-aș voi să mi se pară.” Tudor Arghezi, ”Melancolie”

Sarah Williams – ”The old astronomer to his pupil”

Sarah Williams – ”The old astronomer to his pupil” Williams, Sarah

iun. 222026

“[The Old Astronomer to His Pupil] Reach me down my Tycho Brahe, I would know him when we meet, When I share my later science, sitting humbly at his feet; He may know the law of all things, yet be ignorant of how We are working to completion, working on from then to now. Pray remember that I leave you all my theory complete, Lacking only certain data for your adding, as is meet, And remember men will scorn it, ‘tis original and true, And the obloquy of newness may fall bitterly on you. But, my pupil, as my pupil you have learned the worth of scorn, You have laughed with me at pity, we have joyed to be forlorn, What for us are all distractions of men’s fellowship and smiles; What for us the Goddess Pleasure with her meretricious smiles. You may tell that German College that their honor […]

Blavatsky, Helena Petrovna, Samael Aun Weor

iun. 222026

”Această Lume Cauzală minunată sau Lumea Voinței Conștiente, atât de citată de domnul Leadbeater, Annie Besant, Arthur Power, Rudolf Steiner, Helena Petrovna Blavasky etc… este culmea dragostei și a legii, aceasta este evident… Fără îndoială, Cerul lui Venus nu aparține timpului și este dincolo de planul mental. Este evident că substanța AKASHICA, ca element natural și Vibrație sau TATTWA, constituie în sine fondul viu și filosofal al Lumii de Cauzalitate Cosmică… În această regiune, albastrul electric adânc strălucește minunat ici, colo, aici jos, săturându-ne de o voluptate spirituală încântătoare, de nedescris… Este Lumea Cauzelor Naturale, ocean fără țărmuri, fără margini… necontenită mișcare de valuri de acțiune și consecință, flux și reflux, din clipă în clipă. Este evident că nu există cauză fără efect, nici efect fără cauză; orice acțiune este urmată de o reacțiune; din orice act se desprinde totdeauna o consecință… sau, mai degrabă, o serie de consecințe.” Samael […]

George Bacovia – ”Ecou de romanță”

George Bacovia – ”Ecou de romanță” Bacovia, George

iun. 222026

”S-a dus albastrul cer senin Şi primăvara s-a sfârşit- Te-am aşteptat în lung suspin, Tu, n-ai venit ! Şi vara, cu nopţile ei, S-a dus, şi câmpu-i vestejit- Te-am aşteptat pe lângă tei, Tu, n-ai venit ! Târziu, şi toamna a plecat, Frunzişul tot e răvăşit- Plângând, pe drumuri, te-am chemat, Tu, n-ai venit ! Iar, mâni, cu-al iernei trist pustiu, De mine-atunci nu vei mai şti- Nu mai veni !” George Bacovia, ”Ecou de romanță”

Vasile Voiculescu – ”Deșertăciune pedepsită”

Povestiri și pilde, Voiculescu, Vasile

iun. 162026

DEŞERTĂCIUNEA PEDEPSITĂ (de Vasile Voiculescu) UN ŞOARECE FLĂMÂND se învârtea împrejurul unei nuci. Din lăuntrul ei însă, un vierme îi spuse: – Nu te mai căzni degeaba. Tot miezul l-am mâncat eu şi tu n-ai să te alegi cu nimic, decât cu osteneală… Şoarecele stete pe gânduri, apoi întrebă: – Dar tu eşti gras sau slab? Viermele, în deşertăciunea lui, răspunse: – Sunt gras, aşa de gras şi sătul, că nu mai cer nimic de la viaţă. – Foarte bine, zise atunci şoarecele… Nădăjduiesc că grăsimea ta o să aibă gust de unt de nucă… Şi spărgând coaja, scoase viermele şi-l mâncă… Fă ca înţeleptul, care nu se îngâmfă niciodată, chiar în mijlocul celei mai mari bogăţii. („Dumineca poporului”, 23 august 1915, p. 3)

Eliade, Mircea

iun. 102026

”Ori, simbolul mi se pare un obiect esenţial inteligenţei; cred că judecăţile simbolice, ca şi intuiţiile simbolice, nu pot lipsi dintr-o inteligenţă care se vrea validă şi completă. Simbolul este indispensabil unei viziuni libere şi personale asupra existenţei – şi lacuna aceasta în gândirea oricărui modern îmi dă mult de bănuit. Dar nu e numai atât. Luaţi problema ontologică sau antropologică, şi vedeţi cât de fără sens a ajuns ea în mintea contemporanilor, chiar a profesorilor de filosofie. A înţelege sensul existenţei este, astăzi, pentru un modern, un lucru extrem de rar. A înţelege omul sau destinul este şi mai rar. Toate acestea te fac să te întrebi dacă nu oare inteligenţa a funcţionat prea multă vreme în gol, pe obiecte străine sau pe mai puţine obiecte decât era absolut indispensabil. Majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit se fereau să accepte toate întrebările care li se puneau.” Mircea Eliade, ”Oceanografie”

Dumas, Alexandre

iun. 102026

”Tinerii iubesc poate cu mai multă forţă, cu mai multă înflăcărare, cu mai multă pasiune decât oamenii de vârstă înaintată; dar ei au în acelaşi timp toate celelalte sentimente dezvoltate în proporţie cu tinereţea şi avântul lor; în aşa fel că amorul propriu fiind aproape totdeauna, la ei, echivalentul iubirii, acest din urmă sentiment, combătut de legile ponderaţiunii, nu atinge niciodată acea treaptă a desăvârşirii pe care el o capătă la bărbaţii şi la femeile între treizeci şi treizeci şi cinci de ani. Ludovic se gândea, deci, la DOAMNA, dar numai după ce se gândise mai întâi la el însuşi (…)” Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”

Vasile Voiculescu – ”Lupta cu îngerul”

Voiculescu, Vasile

iun. 102026

LUPTA CU ÎNGERUL (de Vasile Voiculescu) URIAŞA CUMPĂNĂ A LUMII, urnită de ritmul cosmic, mişca talgerele-i potrivnice, ziua şi noaptea, pentru asfinţire. Talgerul luminii, îngreuiat de aur, se plecase de tot şi spânzura jos în râsul pământului, dincolo de apus; buza lui fulgera, înainte de scufundare, către talgerul nopţii, care se ridica gol în slavă şi astupa, cu fundu-i negru, cerul. Săgeata cumpănitoare încremenise, cu luceafărul în ascuţiş. Caprele râcâiau ţărâna închinând cu copita culcuşul… Clopotele aninate de turlele gâturilor sunau limpede şi fiecare vită era o vecernie. Apa râului luneca în lăuta ţărmurilor cântare înăbuşită sub căluş de sălcii gânditoare şi plopi amintitori. Şarpe descolăcit din aur, amurgul descânta păsările cristaline, care picau din slăvi, înţelenite, pe ramuri. Când, o prevestire trecu şi scutură din florile tălăncilor o rouă de clinchete. Păstorul tresări sub cerul unde se ruga. S-a sculat leul pustiei şi vine să-i dijmuiască turmele? O formă […]

Jung, Carl Gustav

iun. 052026

”Căci bănuiesc entuziasmul nostru pedagogic con¬temporan de rea credinţă: se vorbeşte de copil, dar e vorba de fapt de copilul din adult. Căci în adult se ascunde un copil, un copil veşnic , aflat mereu în devenire, niciodată împlinit, ivind o statornică nevoie de îngrijire, atenţie şi educaţie. Este acea parte a personalităţii umane care doreşte să se dezvolte spre a-şi atinge deplinătatea. Dar deplinătatea aceasta e departe de omul vre¬murilor noastre, ca cerul de pămînt.” Carl Gustav Jung, ”Psihologie individuală și socială”

Lounsbrough, Craig D.

iun. 042026

„În nerăbdarea mea, mă conving că această dorință a mea ar fi trebuit să fie îndeplinită ieri, când aparține unui mâine pe care ieri l-ar fi ucis dacă aș fi avut ce am vrut.” Craig D. Lounsbrough

Petrescu, Camil

iun. 042026

”Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. E preferinţă sinceră. Nu poţi să-mi impui să te iubesc cu sila.” Camil Petrescu

Avertisment

Wallflowers