“No tree, it is said, can grow to heaven unless its roots reach down to hell.” Carl Gustav Jung
Citate, poezie și literatură
”Abu-Sirhan este la arabi porecla dată lupului; în traducere: Părintele zorilor, adesea arabii numind primele raze ale dimineţii, în mod metaforic, „coada lupului„.” ”O mie și una de nopți”
”Poate că îmi stă în putere să-i vindec trupul şi s-o chem înapoi din valea întunecoasă. Dar ce va fi în ea când se va trezi: speranţă, uitare, deznădejde, asta n-am de unde să ştiu. Şi dacă va fi disperare, atunci ea va muri dacă nu va avea parte de o altă tămăduire pe care eu nu i-o pot aduce. Vai şi-amar! căci faptele ei au aşezat-o între reginele cele mărite.” J.R.R. Tolkien, ”Stăpânul inelelor”, vol. III, ”Întoarcerea regelui”
”Răspuns-am: „Au râs de mine, când mi-am aflat cărarea mea şi am urmat-o, dar mie-mi tremurau picioarele, străbătînd-o.” Şi oamenii mi-au zis: „Ai uitat drumul, dar iată, nu ştii nici să mergi!” Şi iarăşi glasul fără noimă zise: „Ce-ţi pasă de derâderile lor? Tu nu mai ştii să te supui! De-acuma, trebuie să porunceşti!” Oare nu ştii de cine are lumea nevoie? De omul care porunceşte lucruri mari. Pe-acestea să le faci, e greu, dar cel mai greu este să porunceşti ca ele să se facă. Greşeala ta de neiertat este că ai puterea şi că refuzi să stăpîneşti.” Şi răspunsei: „Să poruncesc, n-am glasul leului.” Şi iarăşi auzii ca un şoptit: „Cuvintele cele mai liniştite aduc furtună. Gândirile care păşesc precum o porumbiţă, comandă lumea. O, Zarathustra, înfăţişează-te drept Umbra celui care va veni — atunci vei porunci şi vei înainta ca un stăpîn!” Şi zis-am: „Mi-e ruşine!” Şi […]
“What we need now are heroes and heroines, about a million of them, one brave deed is worth a thousand books. Sentiment without action is the ruin of the soul.” Edward Abbey
”De aceea va trebui să punem temelia şi piatra unghiulară a înţelepciunii noastre pe puncte de sprijin solide. Primul punct este Rugăciunea sau dorinţa puternică şi aspiraţia spre tot ce este bine. Este necesar să cercetăm şi să batem, şi în felul acesta să ne adresăm cererea Celui Atotputernic din noi, şi să-I amintim de promisiunile Sale, păstrându-le treze. Dacă vom face acest lucru în chip potrivit şi cu o inimă sinceră şi curată, vom căpăta ceea ce am cerut, şi vom afla ceea ce am căutat. Porţile Celui Veşnic, care au fost închise înaintea noastră, se vor deschide, şi tot ce a fost ascuns înaintea privirii noastre va ieşi la lumină. Următorul punct este Credinţa: nu simpla credinţă în ceva care poate fi sau nu adevărat, ci o credinţă bazată pe o cunoaştere şi o încredere nestrămutată, o credinţă care poate să mute munţii din loc şi să-i arunce […]
”Să nu sădeşti nimic, decât iubire Atunci când sădeşti un copac, fiecare frunză a lui îţi va spune că ce sădeşti va da roade. De aceea, prietene, dacă ai un pic de judecată, să nu sădeşti nimic, decât iubire, căci îţi arăţi virtutea prin ceea ce cauţi. Apa curge spre cei ce doresc puritate, aşa că spală-ţi mâinile de dorinţe şi vino la masa iubirii.” Rumi
”Nicicând nădejdea n-a fost prea mare, răspunse el. Doar nădejdea nebunului, după cum mi s-a spus.” J.R.R. Tolkien, ”Stăpânul inelelor”, vol. III, ”Întoarcerea regelui”
”O, tu, cel speriat de cruda Soartă, Te linişteşte! Nu ştii tu cuvântul Că toată firea – vie fie, moartă – E-n mâna Celui ce-a zidit pământul? Căci ce e scris, e scris – şi n-o să ardă Nimic vreodată-n lume legământul! Iar de ce nu ţi-e scris, de bună seamă Că nu ai pentru ce să-ţi fie teamă. Şi, Doamne-nalt, pot eu petrece oare O zi să nu slăvesc a Ta-nălţime? Cui să-i păstrez atâtea daruri rare, Şi glasu-mi de poet, şi-aceste rime? Tu daruri noi îmi dai., şi fiecare. Primit din mâna ta, e-n întregime Mult mai frumos decât cel dinainte. Şi, până să ţi-l cer, mi-l dai, Părinte! Şi-atunci cum aş putea eu să nu cânt Mărirea Ta şi să nu te slăvesc În sufletu-mi şi-n ochii-a câte sunt? Ci n-am grumaz să pot – mărturisesc! Şi nici atâta har într-un cuvânt, Cât să te cânt şi […]
“God will not look you over for medals, degrees or diplomas but for scars.” Elbert Hubbard
”Dar tu, care bârfeşti purtarea mea Dacă ţi-ai şti adevărata fericire Cum mi-o cunosc eu pe a mea, ai ezita, Ţi-ai pune strai de doliu, nu de mire. Deşertăciune doar îţi e trăirea, Trufia te desparte de-mplinirea La care doar înţelepciunea duce firea. Tu uiţi că ţi-e prieten cu temei Doar cine-i sincer şi te-acuză, Nu cel ce măguleşte fals femei Ci cel ce nu lasă greşelii nicio scuză. Acel care te mustră când greşeşti Deşteaptă-aşa Virtutea adormită Avertizând de ce va să păţeşti Dacă cedezi căderii în ispită.” ”O mie și una de nopți”
„E plină lumea de oameni superficiali. Superficiali în ce fac, în ce gândesc şi în ce simt. Cu alte cuvinte, lipsiţi de capacitatea de a desăvârşi un lucru, de a-l face ca lumea şi totodată neînstare de vreo adâncime a gândurilor şi a sentimentelor. În plus, incapabili de a-şi da seama că sunt ceea ce sunt.” Petru Creţia
„Ei au privit-o de sus, iar ea a privit în sus prin ei.” John Fowles, ”Iubita locotenentului francez”
”Te chinuieşte gândul că faci mereu păcate. Din orice bucurie o vină ţi-ai făcut. E fără rost tristeţea, Khayyam, căci dupâ moarte Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”De-ar naște iubire făr’ de gelozie, Nici uneia poate Inima în piept nu i-ar râde ca mie. De-i scris tinerețea Să-i placă femeii în cel îndrăgit, Ori fapta măreață ‘N război, frumusețea, Purtarea aleasă, cuvântul grăit Cu dor și dulceață, Eu sunt aceea; pe-a dragului față Eu una pe toate La rând le citesc, când iubirea mă-mbie. Dar fiindcă știu bine Că ș-alte înțelepte ca mine mai sunt, Eu tremur de teamă, Căci tot ce-i în mine, Și-n ele mocnește și-același avânt Cu dor mi le cheamă. De aceea plătesc norocului vamă Și griji necurmate îmi tulbură pacea și n-am bucurie. De-ar fi pe-o măsură Credință să am pe cât prețuire În cel îndrăgit, Bănuială și ură N-aș pătimi; dar când văd că-n iubire Nu-i unul cinstit, Pe toți îi țin răi; mă mistui cumplit Și-a mele surate Pe toate le bănui de gând cu hoție. De aceea nici una […]