“Hai să credem tot ce spunem, E un joc foarte frumos. Tu să-mi spui: „Te iubesc” Şi eu să mă bucur copilăreşte.” Marin Sorescu
oct. 142026
Citate, poezie și literatură
oct. 072026
”El spunea: „Amintiţi-vă că Dumnezeu a pus un stigmat pe noi, acela al defectelor şi al bolilor, ca să ne arate că nu avem nimic pentru care ne-am putea lăuda noi înşine, că nimic nu ajunge la nivelul unei depline şi perfecte înţelegeri, că suntem încă foarte departe de cunoaşterea adevărului absolut, şi că propria noastră putere şi cunoaştere a înaintat, într-adevăr, prea puţin”.” Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”
oct. 072026
”În clipa când exprimăm un lucru, reușim, în mod bizar, să-l și depreciem. Credem că ne-am scufundat în adâncurile cele mai profunde, iar când revenim la suprafață, picăturile de apă prinse de vârful degetelor noastre palide nu mai seamănă cu apa mării din care provin. Ne chinuim că am descoperit un zăcământ de comori inestimabile, dar dacă ieșim din nou la lumina zilei, vedem că n-am luat cu noi decât pietre false și cioburi de sticlă; și, cu toate acestea, în întunecimi, comoara continuă să strălucească nealterată.” Maeterlinck
oct. 072026
“Do not be afraid of your difficulties.Do not wish you could be in other circumstances than you are. For when you have made the best of an adversity, it becomes the stepping stone to a splendid opportunity.” Helena Petrovna Blavatsky
oct. 052026
„Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta, Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am. Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, Să nu văd frunzele cum cad din ram… Fă focul şi preumblă-te prin casă Fără să spui nimic, niciun cuvânt… Vreau să mă simt la tine ca acasă, Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt… Învăluită-n straie de culcare Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem, Şi deapănă mereu, fără-ncetare, Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem… Fereşte-mă în preajma ta, de vasta Urgie-a toamnei care bântuie… Şi nu mă întreba în noaptea asta De ce mă înspăimântă frunzele…” Radu Stanca, ”Frunzele (Elegie de toamnă)”
oct. 052026
”Deci a venit şi toamna cu palele-i tristeţi Şi curg încete frunze şi-s paşii mei înceţi, Pe-arginturile minţii tresaltă întrebări, Cum joacă pe icoană lumini de lumânări. Şi îngheţate colburi pe vânt se zbat mereu. Unui copil aseară i-au smuls înaltul zmeu, Şi-atârnă astăzi zmeul de-un fir de telegraf Atât de mort acolo şi zdrenţuit de praf. Iar oamenii-s mai singuri mişcându-se-ntre ei, Le-a pus pe feţe toamna un vineţiu polei Şi se crispează râsul puţin câte puţin… Studentei, de acasă, i s-a trimis un vin, Eu am băut dintr-însul. Era un vin modest, Ca mămăliga bună, ca pâinea de sub ţest, Şi m-am gândit ce doruri adânci, ce tandru rit A curs, în clipocirea acestui vin, topit, Şi ce reproşuri poate şi nedormite nopţi Curg în lividul sânge al strugurilor copţi, Şi vinul lăudându-l pleoapele mi-am strâns Şi nebăgat de seamă în mine surd am plâns.” Nicolae Labiș, ”Confesiuni” […]
oct. 052026
“Inima omului dezleagă ușor toate tainele. Inima e cheia înțelepciunii.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
sept. 302026
”Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet și noroi – dar mă gândesc la tine. Cu ghiare de lumină o dimineață-și va ucide-odată visul, că sufletul mi-așa curat, cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta ? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineți, în care eu ți-oi zice fără umbră de căință: „Nu știi, că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?” Lucian Blaga, ”Vei plânge mult ori vei zâmbi”
sept. 252026
(despre îngeri) ”Ei spun de asemenea că există numai o singură Fântână a vieţii, şi că viaţa omului este pârâul izvorât din ea, care, dacă nu ar fi alimentat continuu de fântâna sa, ar înceta pe loc să mai curgă. Şi iarăşi mai spun că din această unică Fântână a vieţii care este Dumnezeu nu 3 izvorăşte nimic altceva decât Bine Divin şi Adevăr Divin, şi că acestea îi influenţează pe toţi în măsura în care le receptează; cei ce le primesc cu credinţă şi viaţă descoperă raiul în ele; dar cei ce resping sau sugrumă Adevărul şi Binele Divin, se îndreaptă spre iad, pentru că schimbă binele în rău, adevărul în falsitate şi deci viaţa în moarte. Că însăşi viaţa tuturor lucrurilor vine de la Dumnezeu, ei o dovedesc de asemenea prin credinţa că toate lucrurile din univers se leagă de bine şi de adevăr – viaţa voinţei omeneşti, […]
sept. 252026
”- Dar cum aţi reuşit, am spus cu admiraţie, să lămuriţi misterul bibliotecii privind-o de afară, şi nu i-aţi dat de rost când eraţi înăuntru? – Aşa cunoaşte Dumnezeu lumea, pentru că a conceput-o în capul Lui, ca din afară, înainte de a crea-o, în timp ce noi nu-i cunoaştem regula pentru că trăim în ea şi o găsim gata făcută. – Aşa se pot cunoaşte lucrurile privindu-le din afară. – Lucrurile făcute de mâna omului, pentru că refacem în mintea noastră etapele maestrului artist. Nu lucrurile din natură, pentru că nu sunt opera minţii noastre. – Dar pentru bibliotecă ne ajunge, adevărat? – Da, a spus Guglielmo, dar numai pentru bibliotecă. Acum să ne ducem să ne odihnim.” Umberto Eco, ”Numele trandafirului”
sept. 252026
”În viaţă, călătorul e bine să bage de seamă când drumul o ia la vale, ca să nu-şi frângă gâtul, dar să se ţină de cel care urcă, dacă vrea să-i fie bine. Când un înţelept are să-ţi dea un sfat mai bun, nu uita să mi-l înapoiezi pe-ăsta. Cu toate că aş prefera ca sfatul meu să fie urmat numai de pungaşi, fiindcă e un sfat de nebun: Ăşti domni care te slujesc acum Şi numai la câştig se-ndeasă, Când vine ploaia,-şi văd de drum Şi în viforniţă te lasă. Nebunul rabdă şi rămâne, Lăsându-i pe deştepţi să fugă. Aşa deosebeşti, bătrâne, Un suflet de nebun de-o slugă.” William Shakespeare, ”Regele Lear”
sept. 252026
”Crede-mă, e greşit mijlocul de a căuta cearta unui om pentru a plăcea femeii care-l iubeşte. Nu, Fernand, nu te lăsa condus de gândurile tale rele. Neputând să mă ai ca femeie, te vei mulţumi să mă ai ca prietenă (…)” Alexandre Dumas, ”Contele de Monte Cristo”
sept. 252026
”Vă rog să vă gândiţi bine şi să vă amintiţi propria dumneavoastră viaţă; este adevărat că aţi fost atenţi în momentele decisive? Eu unul, nu. Dimpotrivă, cu cât ceasul era mai primejdios, cu cât realitatea era mai hâdă – cu atât visul intervenea mai hotărât şi filmul meu mental înlocuia prezentul concret. Îmi amintesc că am rătăcit odată, împreună cu şase tineri, aproape patruzeci de ore pe Marea Neagră, în furtună, pe o barcă al cărei catarg fusese rupt, ale cărei vâsle erau ineficace. Ei bine, toţi acei tineri, dar absolut toţi, au visat încontinuu; unul se închipuia acasă, pe o bancă în grădină; altul era la Paris, şi citea cu voluptate un autor favorit, altul era ca iubita lui, altul cu prietenul lui, ş.a.m.d. Am verificat aceasta de sute de ori; nu suntem niciodată atenţi la viaţa din jurul nostru; visăm încontinuu, şi paralel cu filmul concret al vieţii, […]
sept. 252026
”Ce mai este… cărţi de noapte Mai citesc, şi-mi pare că sunt viu – Cine iar aprinde lampa Când e prea târziu? Ţăcănă un ceas pe-o planşă… Toate câte sunt, eu să nu le ştiu?! Noapte… Cine iar aprinde lampa Când e prea târziu? (Tăcere)” ― George Bacovia
sept. 192026
”Balada lupului alb” (versuri/lyrics) Melodie de: Lordul John (versuri de Pavel Coruț) Sunt punte către celălalt tărâm Cu trupul meu vă voi deschide cale În urma voastră eu o să rămân Un vis albastru dintr-o blândă vale. Cu mâna-ntinsă am cerșit la porți Un strop curat din sfânta nemurire Eu, cel urât și cel hulit de toți Voi înflori a voastră regăsire. Mă veți simți alăturea de voi Un gram de timp înveșmântat de soartă Veți pomeni de vremea de apoi De lupul alb ce v-a trecut de poartă. Veți trece peste mine ca pe-un drum Cu ochii-n steaua cea de mine-adusă Veți fi departe-n zările de fum Eu voi dormi sub țarina supusă. În viitor în seri târzii, cuminți Trecuți de val și mângâiați de stele Când pruncii-or fi deja bătrâni părinți Și-or bea râzând, la nunți, visele mele…. Mă veți simți alăturea de voi Un gram de timp […]