”Așa stau și mi-e dor de tine. Alb negru, alb negru ce dor îmi este de tine pasăre spartă și ou zburător Doamne, ce dor poate sa îmi fie de tine!” Nichita Stănescu
feb. 252026
Citate, poezie și literatură
feb. 232026
”Mi-e drag să mă bucur, căci tânărăsunt, Iubirea mă-ndeamnă și inima-mi cere, Mi-e drag primăvara să râd și să cânt. Dumbrăvi înverzite străbat culegând Flori albe ca neaua, gălbui, purpurii, Măcieșii în floare și crinii-aurii, Pe toate în minte le-asemăn la rând u obrajii acelui ce pururea-n gând Mă poartă pe mine ce n-am altă vrere Decât bucurie să-i fiu pe pământ. Și dacă prin iarbă vreo floare găsesc Să-i semene lui întru totul, deplin, O-alint, o sărut, pe palme mi-o țin Și-ntregul meu suflet i-l destăinuiesc. Pe urmă-n cununa de flori o-mpletesc Și fire de păr ca stropii de miere Îileg împrejur să nu zboare în vânt. Floarea menită-i să dea bucurie Oricui de-o privește, ci mie îndoit, Căci pare că-n ea văd chipul iubit Al celui ce drag mi-a fost dat să-mi fie. Cuvântul nu-i vrednic a spune și-a scrie Ce dulce mă-mbată a miresmii putere; Numai suspinele […]
feb. 232026
”Chesterton spune undeva că atunci când eşti grăbit, apuci calea cea mai lungă. Nu ştiu dacă vorba asta e adevărată întocmai. Dar sunt sigur că atunci când eşti grăbit, apuci calea cea mai primejdioasă, cea mai dramatică.” Mircea Eliade, ”Oceanografie”
feb. 232026
”- (…) Sunteţi înţelept, am spus… dar începeţi printr-o nebunie îngrozitoare! Credeţi că o pasiune se aprinde astfel, într-o clipă, ca o torţă? Credeţi că un rege ca voi poate cădea, fără nicio pregătire, la picioarele unei fete ca La Vallière? – Oh, Henriette! Henriette! Henriette! Te-am prins… Nici n-am început asaltul şi mă jefuieşti! – Nu, dar vreau să vă aduc la gânduri mai bune. Lăsaţi flacăra să se aprindă încetul cu încetul, n-o faceţi să ţâşnească dintr-o dată. Iupiter tună şi luminează cu ful¬gere înainte de a da foc cerului. Orice lucru îşi are un pre¬ludiu. Dacă o să vă înfierbântaţi astfel, nimeni nu vă va crede îndrăgostit, şi toată lumea vă va socoti nebun.” Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”
feb. 182026
„Cu excepția cazului în care sunt în afara serviciului, indiferent cât de larg este și chiar și atunci când este sincer, un zâmbet pare fals dacă fișa postului persoanei care zâmbește include zâmbetul.” Mokokoma Mokhonoana
feb. 162026
„Prin mândrie ne amăgim mereu pe noi înșine. Dar, în adâncul conștiinței obișnuite, o voce blândă și liniștită ne spune că ceva este dezacordat.” Carl Gustav Jung
feb. 162026
”Şi acum, ca să ne reîntoarcem de unde am plecat: marile înţelegeri şi marile suferinţe se experimentează în împrejurări monotone. Aş vrea să întâlnesc pe acel om care a înţeles experimental caducitatea şi evanescenţa lumii noastre pământeşti, contemplând Vezuviul. Nu, domnilor, se minte în faţa Vezuviului, ca şi în faţa piramidelor, sau a fiordurilor, sau a oceanului. Oamenii nu văd nimic din tot ce e solemn şi senin în aceste fenomene, nu văd nici moartea, nici florile; văd vapoare, gesturi şi recitări de versuri. De aceea oamenii cu bun simţ evită împrejurările care îi depăşesc; nu pentru că li se par ridicole (trebuie să te cheme Anatole France, ca să ţi se pară ridicolă solemnitatea sfinţirii unui steag, de pildă) – ci pentru că îşi dau seama că vor reacţiona penibil, vor fi mici, mineralizaţi, narcotizaţi.” Mircea Eliade, ”Oceanografie”
feb. 162026
”Fii bun și caută în dicționar, te-ndemn, Pus-am în dreptul cuvântului ”prieten” semn Așa vei ști c-a fi prieteni a-nsemnat Același lucru, neîncetat, Și ieri și azi și mâine și mereu: Că-n ”noi” nu ești doar tu, ci sunt și eu!” Cătălina Alexandra Stan (15 feb. 2026)
feb. 162026
„Aș fi murit, da, aș fi murit, dar mă chinuia foamea unei vieți netrăite.” Nichita Stănescu
feb. 162026
”Eu te văd pentru că există vedere, te aud pentru că există cântec, te miros pentru că există flori, te îmbrăţişez pentru că există braţe, te merg pentru că există drumuri, te sper pentru că există îngeri, te răsar pentru că există lumină, te mângâi pentru că există câmpuri, te mănânc pentru că există iarbă, te dor pentru că există rănire, te chem pentru că ai un nume, și mai ales te pierd, ah, te pierd pentru că există pierdere.” Nichita Stănescu
feb. 152026
„Doamne, fă-mă un instrument al păcii Tale. Unde este ură, lasă-mă să semăn iubire, Unde este prejudiciu, iertare; Unde este îndoială, credință; Unde este disperare, speranță; Unde este întuneric, lumină; Și unde este tristețe, bucurie. O, Stăpâne Divin, fă-mi să nu caut atât de mult să fiu consolat, cât să consolez, să fiu înțeles, cât să înțeleg, să fiu iubit, cât să iubesc. Căci dăruind primim, iertând suntem iertați, și murind ne naștem la viața veșnică.” Francisc de Assisi
feb. 112026
„Calc pe zăpadă și spun: da, e albastră. Mă uit la lună și spun: o să apună curând. Dacă-ar fi fost încă trează dragostea noastră, N-aș fi putut să rostesc nici un cuvânt. Brazii degeaba își sună argintul feeric. Nopțile-acestea nu le mai merit acum, Când m-am deprins ca o fiară cu umbletul prin întuneric, Când nu mai caut sprijinul brațului tău pe drum. Vai, ce folos că-i ninsoarea atât de adâncă? Poate pe alți-i mai ninge și-i turbură încă. Noi odihnim pe coperta poveștii în veci, Ca doua cristale uriașe, severe și reci.” Nina Cassian, ”Noapte de iarnă”
feb. 102026
”Prietene, te simți golaș, căci ești sărac, Dar află ce-ți voi zice: Decât să faci parada unui frac, De zece ori e omul mai ferice Să-și poarte sufletul drept haină! Râvnește, dar, la tot ce e dumnezeiesc, păstrat în taină.” Cătălina Alexandra Stan
feb. 102026
”Aerul se mai emoţiona încă în jurul tău, tulburând vederea orelor acele, când înnoptarea venea alunecând pe roata inimii mele. Şi glasul ţi se rupea sub sărutul pe care ţi-l da ne-nceput începutul. Facle şi torţe şi flăcări şi focuri ţi se-aprindeau în ochi, cerându-se stinse de norul feţii mele, plumburiu şi greu trecând pe chipul tău, ca-n piscurile ninse. Îţi mai ţineam braţul încă viaţa ta de viaţa mea lipită, risipa dragostei nerisipită, secunda înnodată de clipită. Paşi, râsete, poveşti silabice, istorii, destăinuiri, speranţe – voi eraţi într-adevăr adevărate în jurul celor doi din iarna când un aer scânteind, pe lângă tine va fi trecut. Va fi trecând…” Nichita Stănescu
feb. 072026
”Fiecare dintre noi sculptează o piatră, ridică o coloană sau decupează o bucată de vitraliu în construirea a ceva mult mai mare decât noi înșine.” Adrienne Clarkson
