”Prietene, ades tu simți un junghi în spate, De parc-o lamă de cuțit tăiat-a-n trupul tău, Căci cel ce fără a te cruța și te-a lovit ți-e frate, Iar el, pândind în dosul ușii, te-a vorbit apoi de rău.” Cătălina Alexandra Stan
apr. 212026
Stan, Cătălina Alexandra
mart. 272026
”De vorbe mari și strâmbe ferește-te, prietene, Căci ele aduc pe lume doar nenorociri, Ce slobozești pe gură să-ți fie ca părul netezit de pieptene, Iar nu câlți luați la scărmănat de lingușiri.” Cătălina Alexandra Stan
feb. 162026
”Fii bun și caută în dicționar, te-ndemn, Pus-am în dreptul cuvântului ”prieten” semn Așa vei ști c-a fi prieteni a-nsemnat Același lucru, neîncetat, Și ieri și azi și mâine și mereu: Că-n ”noi” nu ești doar tu, ci sunt și eu!” Cătălina Alexandra Stan (15 feb. 2026)
feb. 102026
”Prietene, te simți golaș, căci ești sărac, Dar află ce-ți voi zice: Decât să faci parada unui frac, De zece ori e omul mai ferice Să-și poarte sufletul drept haină! Râvnește, dar, la tot ce e dumnezeiesc, păstrat în taină.” Cătălina Alexandra Stan
ian. 212026
”Iartă-mă, Tată Ceresc, căci n-am știut Să cuget la fapte făcute în trecut În lumina zilei senină Cu inima de iubire infinit de plină. Și cu un dram de înțelepciune Ca să fac din rele bune Și din cele neiertate Să le uit, pe rând, pe toate.” Cătălina Alexandra Stan
ian. 212026
”Vai de noi că mare ți-e păcatul, bre, mamaie, Cum ne aduci aminte că ne-ai scăldat pe toți în copaie Și cum nu ne-ai lăsat să fumăm făcuți poștă Carpații, Dar ai uitat să ne înveți să ne iubim ca frații.” Cătălina Alexandra Stan
ian. 212026
”Azi nu sunt suficient de bună Ca să-ți cânt, suflete, în strună Despre ceruri, apă și pământ. Mai dă-mi, suflete, o lună și-am să mă țin de cuvânt!” Cătălina Alexandra Stan
ian. 052026
”Prietene, oare tu crezi că merită Să-ți pierzi sufletul În goana după înavuțire? Atunci de ce, văzând pe altul Că poartă în veșmântul său O inimă atât de mare, De parcă are-ntr-ânsa nu un suflet, ci mai multe, Pleznești de ciudă, de-ți verși întreaga fiere, Căci tu, setos cum ești din fire, Ai vrea, din ce-ai agonisit cu atâta trudă, Să-ți cumperi suflet, Măcar pe-acela care-i cel mai ieftin, la ofertă, Să nu mai zică lumea despre tine Că n-ai suflet chiar deloc. Iar tu, de ochii lumii, ce-ți zici acum, De-ai ras cu unghia, până la sânge, Prețul plătit, întipărit pe eticheta Sufletului tău? ”Iată că am, de-acum, de toate, Slavă Domnului! Numai ăsta-mi mai lipsea! Parcă umblam dezbrăcat…” Cătălina Alexandra Stan)
dec. 262022
Strigoii Pe pat de scândură tot zac și zac În întuneric, Îmi pare c-am trăit un veac De chin deliric. Mi s-au deprins ochii Cu umbrele ce-ades veghează, Aud un zvon suav de rochii Pe care Maica îl trădează. Ar vrea să dea-ntr-o parte Storul de la geam, Ca să-mi citească dintr-o carte Despre rugi și hram. Lumina pe care-o știu în cameră intrând, Venind s-aline, Îmi pare că își râde-n gând De mine. Aș vrea fereastra s-o răpun, Să-i poruncesc: ”Închide-te, ei-hei!” Căci lumina nu mai este-un bun Al ochilor mei. Un gând îmi brazdă o cută-adâncă În fruntea-ngândurată, Să pun în dreptul geamului o stâncă, Când lumina nu-i chemată. Maica-mi cere atunci Îndată să îi zic De ce îi pare c-am văzut năluci, Dar eu îi spun: – N-a fost nimic. Gândul stârnit în pustiu îl alung Și-n minte îl îngrop, Ca mai târziu la storuri să ajung, […]
