”Aşa vrea soarta-atotcârmuitoare, Credinţă pune-n cumpeni, şi trădare; De-şi ţine unul credincios cuvântul, O mie-n schimb îşi calcă legământul.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
S
”E lucru ştiut: oricine poate stăpîni durerea afară de cel ce o are.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Acesta e numai voioşie din creştet până în tălpi; a tăiat de vreo două-trei ori coarda arcului lui Cupidon, iar acest gâde mic nu îndrăzneşte să tragă în el. Inima lui e ca un clopot şi limba ca un ciocan; când izbeşte cu ciocanul, clopotul sună, pentru că ce-i gândeşte inima, limba rosteşte.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Sfărâmă-te, tu, inimă orfană! În temniţă, ochi orb, în veci de veci Lipsiţi de raza zilei! Sterp pământ! Întoarce-te-n pământ şi putrezeşte! Scufundă-te în groapa lui Romeo!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”

”Iubesc ploaia nebună ce vrea Să cadă, să doară, să fie doar ea, La masa aceluiași hol ruginit, Când nimeni nu cere răspunsul primit, S-o vreau ca să stea ! E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi Deasupra la toate să ploaie pe noi, Când stropii cei grei se dau rătăcind De-a valma în cer, și cad împietrind Bezmetici și goi ! E ploaia pe geamuri ce cade strident, Stau singur la geam și totuși absent Când nimeni nu cere privirii reper, Nu zic la nimeni, nici mie, că sper Un soare prezent ! Mari picuri de nuntă stropesc apăsat Cămașa de mire, Pământu-mpărat Stă singur la masă, nuntași-s plecați, Tomnatici și grei, de vânturi luați Săruturi răzbat ! De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin Cu picurii reci mă cheamă să vin, Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea Iubesc ploaia nebună așa cum e ea, De crede-n destin!” Nichita Stănescu, ”Iubesc ploaia”
”Că dragostea este sursa din care îngerii îşi trag viaţa, e de asemenea evident din faptul că oricine, în cealaltă viaţă, se îndreaptă într-o direcţie în acord cu dragostea sa. Cei ce trăiesc cu dragoste de Dumnezeu şi de aproape se îndreaptă către Dumnezeu; dar cei ce trăiesc cu dragoste de sine se îndepărtează mereu de Dumnezeu.” Emanuel Swedenborg, ”Raiul și iadul”

”Ieri am văzut toamnă, ca și cum aș fi fost, Am văzut-o, ca și cum aș fi avut ochi, Ah, cât de bine mi-a fost în previzibilul de ieri, Ah, cât de bine mi-era când mi-aduceam aminte Că am până când și prieteni Mai zbura câte o pasăre și strigam: „AH , CE ÎNTÂMPLARE A VEDERII!„ Mai stătea câte un arbore pe șosea și-i spuneam: „Bătrâne, n-a-nceput războiul, nu mă spânzur de tine?„ Ieri era o toamnă de aur, Azi părul meu e de argint.” Nichita Stănescu, ”Toamna românească”
”Spiritele care, cât au trăit în lume, s-au confirmat în credinţa că binele ce îl fac şi adevărul în care cred vin de la ele însele sau le sunt hărăzite lor – aşa cum cred toţi cei ce se mândresc cu faptele bune şi revendică pentru sine dreptatea – nu sunt primite în rai. Îngerii îi evită pe aceştia, considerându-i neghiobi şi hoţi; neghiobi pentru că se privesc continuu pe sine şi nu Fiinţa Divină; hoţi pentru că fură de la Dumnezeu ce e al Lui. Asemenea persoane sunt în contradicţie cu credinţa raiului că Sfera Divină a lui Dumnezeu primită de îngeri constituie raiul.” Emanuel Swedenborg, ”Raiul și iadul”

“Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea așeza acolo din când în când. Și să zică așa, gândindu-se la mine: ”N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea.” M-am gândit bine, lucrul acesta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un locaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.” Marin Sorescu, ”Iona”

”A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin. Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare. Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.” Nichita Stănescu, ”Emoție de toamnă”
”Toamna” (versuri/lyrics) Melodie de: Nicu Alifantis A venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine, mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuțite pân’ la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin. Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare. Șuier luna și o răsar și o prefac Într-o dragoste mare. Versuri după Nichita Stănescu.
“Hai să credem tot ce spunem, E un joc foarte frumos. Tu să-mi spui: „Te iubesc” Şi eu să mă bucur copilăreşte.” Marin Sorescu

„Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta, Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am. Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, Să nu văd frunzele cum cad din ram… Fă focul şi preumblă-te prin casă Fără să spui nimic, niciun cuvânt… Vreau să mă simt la tine ca acasă, Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt… Învăluită-n straie de culcare Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem, Şi deapănă mereu, fără-ncetare, Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem… Fereşte-mă în preajma ta, de vasta Urgie-a toamnei care bântuie… Şi nu mă întreba în noaptea asta De ce mă înspăimântă frunzele…” Radu Stanca, ”Frunzele (Elegie de toamnă)”
(despre îngeri) ”Ei spun de asemenea că există numai o singură Fântână a vieţii, şi că viaţa omului este pârâul izvorât din ea, care, dacă nu ar fi alimentat continuu de fântâna sa, ar înceta pe loc să mai curgă. Şi iarăşi mai spun că din această unică Fântână a vieţii care este Dumnezeu nu 3 izvorăşte nimic altceva decât Bine Divin şi Adevăr Divin, şi că acestea îi influenţează pe toţi în măsura în care le receptează; cei ce le primesc cu credinţă şi viaţă descoperă raiul în ele; dar cei ce resping sau sugrumă Adevărul şi Binele Divin, se îndreaptă spre iad, pentru că schimbă binele în rău, adevărul în falsitate şi deci viaţa în moarte. Că însăşi viaţa tuturor lucrurilor vine de la Dumnezeu, ei o dovedesc de asemenea prin credinţa că toate lucrurile din univers se leagă de bine şi de adevăr – viaţa voinţei omeneşti, […]
