”În viaţă, călătorul e bine să bage de seamă când drumul o ia la vale, ca să nu-şi frângă gâtul, dar să se ţină de cel care urcă, dacă vrea să-i fie bine. Când un înţelept are să-ţi dea un sfat mai bun, nu uita să mi-l înapoiezi pe-ăsta. Cu toate că aş prefera ca sfatul meu să fie urmat numai de pungaşi, fiindcă e un sfat de nebun:
Ăşti domni care te slujesc acum
Şi numai la câştig se-ndeasă,
Când vine ploaia,-şi văd de drum
Şi în viforniţă te lasă.
Nebunul rabdă şi rămâne,
Lăsându-i pe deştepţi să fugă.
Aşa deosebeşti, bătrâne,
Un suflet de nebun de-o slugă.”

William Shakespeare, ”Regele Lear”