”Să nu sădeşti nimic, decât iubire
Atunci când sădeşti un copac, fiecare frunză a lui îţi va spune că ce sădeşti va da roade.
De aceea, prietene, dacă ai un pic de judecată, să nu sădeşti nimic, decât iubire,
căci îţi arăţi virtutea prin ceea ce cauţi.Apa curge spre cei ce doresc puritate, aşa că spală-ţi mâinile de dorinţe
şi vino la masa iubirii.”Rumi
”De-ar naște iubire făr’ de gelozie,
Nici uneia poate
Inima în piept nu i-ar râde ca mie.De-i scris tinerețea
Să-i placă femeii în cel îndrăgit,
Ori fapta măreață
‘N război, frumusețea,
Purtarea aleasă, cuvântul grăit
Cu dor și dulceață,
Eu sunt aceea; pe-a dragului față
Eu una pe toate
La rând le citesc, când iubirea mă-mbie.Dar fiindcă știu bine
Că ș-alte înțelepte ca mine mai sunt,
Eu tremur de teamă,
Căci tot ce-i în mine,
Și-n ele mocnește și-același avânt
Cu dor mi le cheamă.
De aceea plătesc norocului vamă
Și griji necurmate îmi tulbură pacea și n-am bucurie.De-ar fi pe-o măsură
Credință să am pe cât prețuire
În cel îndrăgit,
Bănuială și ură
N-aș pătimi; dar când văd că-n iubire
Nu-i unul cinstit,
Pe toți îi țin răi; mă mistui cumplit
Și-a mele surate
Pe toate le bănui de gând cu hoție.De aceea nici una
Să n-aibă-ndrăzneală în dragostea mea
Să-mi facă ocară;
Căci dacă vreuna
Cu vorbe mieroase ori semne ar vrea
Să-mi facă, mă jur pe Sfânta Fecioară,
Celei ingrate
Cu vârf să-i plătesc a ei mârșăvie.”Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”
”- Titus, de-mi este îngăduit în numele prieteniei care ne leagă pe amândoi să te silesc a-mi face voia fără de nicio împotrivire din parte-ți, ăsta e prilejul de care mă voi folosi; iar dacă tu n-ai să te îndupleci de bună voie să m-asculți, voi face totuși ca Sofronia să fie a ta cu sila și cu puierea ce se cade s-o folosești când este vorba de binele unui prieten. Eu știu cât sunt de mări puterile iubirii și știu că nu o dată, ci de nenumărate ori i-au dus pe îndrăgostiți la moarte; tu ești așa de aproape de ea, încât nu mai poți da înapoi și nu-ți mai poți înfrânge plânsul; dac-ai urma într-acest chip, te-ai prăpădi cu zile și eu de bună seamă că ți-aș călca pe urme. Deci, chiar de nu te-aș îndrăgi din alte pricini, viața ta mi-e dragă, căci prin ea îmi prelungesc eu însumi viața.”
Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”
”Nu spune că îl cauţi pe Dumnezeu, spune că fugi de rege. Nu, Dumnezeu nu priveşte cu ochi buni hotărârile nestrămutate; Dumnezeu admite pocăinţa şi remuşcările; el iartă, el îngăduie iubirea.
Louise era străbătură de o durere sfâşietoare auzind aceste cuvinte ce-o frigeau ca jarul până în cele mai adânci fibre.”Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”
”Zis-a un bătrân: acela care a greșit, se cade să se pocăiască, deosebindu-se de toată dragostea și însoțirea omenească, până când se va înștiința că i-a primit Dumnezeu pocăința. Pentru că dragostea lumii acesteia ne desparte pe noi de dragostea lui Dumnezeu.”
(Patericul Egiptean)
/
”Făcut-ai de ruşine frumuseţea
Şi dragostea şi duhul! Cărpănos –
Cum e zaraful ghiftuit de bani,
Nimic nu foloseşti, din tot ce ai,
Spre-a-mpodobi, aşa cum se cuvine,
Iubirea, frumuseţea, duhul tău.
Tiparul tău frumos e chip de ceară
Nevrednic de curajul bărbătesc.
Deşertăciune-i sfântul legământ,
Scornire ticăloasă, ce ucide
Iubirea juruită pentru veci.
Iar duhul tău, ce-ar trebui să fie
Cârmaciul frumuseţii şi-al iubirii,
Ia foc, din neghiobia ta, ca praful
De puşcă agăţat la cingătoarea
Unui soldat netot, şi te sfărâmă
Chiar arma ce-o aveai să-ţi fie scut
Ridică-te! Fii om cu-adevărat!”William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Ție, Stăpână, îți înalț rugăminte,
Iubitul mi-l caută și spune-i ce dor
Mă îmbie să mor
De teamă ascunzându-i dorința-mi fierbinte.Genunchii mi-i plec și te rog cu ardoare
Du-te, găsește-l și spune-i, că-n mine
Pătruns-a iubirea, dulce licoare,
Și-adesea-l doresc cu plâns și suspine;
Spune-i că focul mă arde, mă doare.
Că moartea mi-o tem, că ceas să-mi aline
Durerea nu știu, nici jarul din vine.
Teamă și dor pentru el pătimesc
Și pururi tânjesc.
O, poartă-i, Iubire, a mele cuvinte!De când cu săgeata-ți în piept m-ai străpuns,
Nu știu să-mi fi dat îndrăzneală vreodată
Dorința pe față să-mi spun – nu pe-ascuns –
O dată măcar, o singură dată
Acelui ce-n suflet pe veci mi-a pătruns.
Amarnic mă doare să mor ne-mpăcată!
Dorul ce-i port și iubirea curată
Și lui poate dragi i-ar fi să le știe,
De-ar fi să mă-mbie
Puterea de-a-i spune ce inima-mi simte.Dar, de-atare-ți fu vrerea, Stăpână,
Să nu-mi dai putere destulă să-i spun,
Fie prin carte, prin semne, prin strună
Durerea ce-n mine mocnește, împreună
Mâinile mele la tine, Stăpână,
Iubitul mi-l cată și roagă-l de-i bun
Aminte să ție că-n inimă-adun
Doruri și chin din ziua în care
Cu lancea, călare,
Pornind, l-am văzut, la luptă fierbinte.”Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”
”Toate aceste gânduri erau tot atâtea înţepături în însuşi or¬goliul regelui; dar, după ce-şi reaminti cu de-amănuntul cele petrecute, Ludovic se miră, stând şi chibzuind, adică după ce-şi legase rănile, că simte alte dureri surde, necunoscute şi de nesuportat. Şi, ceea ce nu îndrăznea să-şi mărturisească nici lui însuşi, era că aceste mâhniri apăsătoare porneau chiar din inima sa.
Şi, într-adevăr, se cuvine ca povestitorul s-o mărturisească în faţa cititorului, aşa cum regele şi-o mărturisea lui însuşi: îşi lăsase inima să-i fie ademenită de acea declaraţie copilărească a domnişoarei de La Vallière; crezuse într-o dragoste curată, într-o dragoste adresată bărbatului din el, într-o dragoste stră¬ină de orice interes; şi sufletul său, mai tânăr şi mai naiv decât ar fi crezut, sărise în întâmpinarea celuilalt suflet ce se îndrepta spre el cu toate năzuinţele sale.
Lucrul cel mai puţin obişnuit în istoria atât de complexă a dragostei este dubla tresărire a iubirii în două inimi dintr-o dată: nici simultaneitate, nici egalitate; unul din îndrăgostiţi începe să iubească aproape întotdeauna înaintea celuilalt, după cum unul sfârşeşte să iubească, aproape întotdeauna, mai târziu decât celălalt. Astfel încât curentul electric se stabileşte în func¬ţie de intensitatea primei pasiuni care se aprinde.”Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”
”Fiecare din rai ştie, crede şi chiar simte că nu doreşte şi nu face ceva bun prin sine şi că nu gândeşte şi nu crede nimic adevărat prin el, ci doar din Sfera Divină şi deci de la Dumnezeu; şi că binele şi adevărul ce provin din el nu sunt deloc bine şi adevăr pentru că în ele nu există viaţa aprinsă din Sursa Divină. Îngerii din cerul cel mai profund văd şi simt influenţa Divină; iar viaţa lor le pare cerească doar în măsura în care o primesc; căci doar până acolo ei există în dragoste şi credinţă, în lumina inteligenţei şi a înţelepciunii şi deci în bucurie cerească.”
Emanuel Swedenborg, ”Raiul și Iadul”
”- Frumoasă lume! zise Montalais.
– O lume – adăugă Athénaïs – în care bărbatul o tămâiază pe femeie până o face să cadă ameţită, ca apoi s o batjocorească după ce a căzut.
– Cine îţi vorbeşte de cădere? zise Louise.
– Ah, iată o teorie nouă, draga mea; arată-mi, te rog, mijlocul de a nu fi învinsă, o dată ce te-ai lăsat târâtă de dragoste.
– Oh – strigă tânăra fată, ridicându-şi spre cerul întu¬necat frumoşii ei ochi umezi – oh, dacă aţi şti ce înseamnă să ai o inimă, v-aş explica şi v-aş convinge; o inimă care iubeşte e mai tare decât toată cochetăria şi decât toată mândria de care vorbiţi voi. Niciodată o femeie nu e iubită, aşa cred eu, şi Dumnezeu mă aude, niciodată un bărbat nu iubeşte ca un idolatru decât atunci când se simte iubit. Lasă-i pe bătrânii din comedii să se creadă adoraţi de cochete. Tânărul se cu¬noaşte pe sine însuşi, el nu se pierde cu firea; dacă are pen¬tru cochetă o dorinţă, o înflăcărare, o furie – vedeţi că vă las gândirii câmp liber, şi cât vreţi de larg – într-un cuvânt, dacă o cochetă poate să i sucească minţile, niciodată nu va face din el un îndrăgostit. Iubirea, vedeţi voi, aşa cum o în¬ţeleg eu, e un sacrificiu necontenit, absolut, întreg; dar nu sacrificiul numai uneia din cele doua părţi. Este abnegaţia deplină a două suflete care vor să se topească într-unul sin¬gur. Dacă voi iubi vreodată, îl voi ruga pe iubitul meu să mă lase liberă şi curată; îi voi spune, şi el va înţelege, că sufletul mi-e sfâşiat de acest refuz, iar el, el care mă va iubi, simţind dureroasa măreţie a sacrificiului meu, la rându-i se va jertfi ca şi mine, mă va respecta, nu va caută niciodată să mă facă să cad, pentru a mă batjocori după ce am căzut, aşa cum spuneai adineauri aruncând cu pietre în iubirea pe care eu aşa o înţeleg. Iată ce înseamnă pentru mine dragostea. Şi acum îmi veţi spune că iubitul meu mă va dispreţui; nu cred asta, afară doar dacă el va fi cel mai ticălos dintre oameni, dar inima mea mi-e chezaşă că nu voi alege niciodată astfel de oameni. Privirea mea îl va răsplăti pentru jertfele sale sau îi va impune virtuţi pe care n-ar fi crezut niciodată că le are.
– Dar, Louise – strigă Montalais – tu ne vorbeşti despre toate acestea, fără a le pune în practică!”Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”
”If only I Could” (versuri/lyrics)
Melodie de: Sydney Youngblood
Everybody all around the world
Stand up all my brothers
Joining our hands
United we’re stronger
Fighting for peace
Caring about our loved ones
Trusting ourselves
Sharing our feelings, believe me
If only I could
I’d make this world a better place
If only I could
I’d make this world a better place
Oh believe me, believe
Believe me, believe
If only I could
I think about the implications
When alone between the sheets
When all the huggin’ and kissin’
Is tearin’ my heart apart
All people standin’ hand in hand
Celebratin’ all different colours
Joining together
Sharing their feelings, please believe me
Oh believe me, believe
Believe me, believe
If only I could
I’d make this world a better place
If only I could
I’d make this world a better place
If only I could
Mmm believe me, believe me
Believe me, believe
If only I could
Compozitori: Claus Zundel, Ralf Hamm, Marcus Staab, Sydney Youngblood.
Date de la: Musixmatch
**********
Traducere aproximativă în limba română:
Toată lumea din întreaga lume
Ridicați-vă, toți frații mei
Unindu-ne mâinile
Uniți suntem mai puternici
Luptând pentru pace
Având grijă de cei dragi
Având încredere în noi înșine
Împărtășindu-ne sentimentele, credeți-mă
Dacă aș putea
Aș face lumea asta un loc mai bun
Dacă aș putea
Aș face lumea asta un loc mai bun
Oh, credeți-mă, credeți-mă
Credeți-mă, credeți-mă
Dacă aș putea
Mă gândesc la implicații
Când sunt singur printre cearșafuri
Când toate îmbrățișările și săruturile
Îmi sfâșie inima
Toți oamenii stând mână în mână
Sărbătorind toate culorile diferite
Unindu-se
Împărtășindu-și sentimentele, vă rog să mă credeți
Oh, credeți-mă, credeți-mă
Credeți-mă, credeți-mă
Dacă aș putea
Aș face lumea asta un loc mai bun
Dacă aș putea
Aș face lumea asta un loc mai bun
Dacă aș putea
Mmm, credeți-mă, credeți-mă
Credeți-mă, credeți-mă
Dacă aș putea
”Această Lume Cauzală minunată sau Lumea Voinței Conștiente, atât de citată de domnul Leadbeater, Annie Besant, Arthur Power, Rudolf Steiner, Helena Petrovna Blavasky etc… este culmea dragostei și a legii, aceasta este evident…
Fără îndoială, Cerul lui Venus nu aparține timpului și este dincolo de planul mental.
Este evident că substanța AKASHICA, ca element natural și Vibrație sau TATTWA, constituie în sine fondul viu și filosofal al Lumii de Cauzalitate Cosmică…
În această regiune, albastrul electric adânc strălucește minunat ici, colo, aici jos, săturându-ne de o voluptate spirituală încântătoare, de nedescris…
Este Lumea Cauzelor Naturale, ocean fără țărmuri, fără margini… necontenită mișcare de valuri de acțiune și consecință, flux și reflux, din clipă în clipă.
Este evident că nu există cauză fără efect, nici efect fără cauză; orice acțiune este urmată de o reacțiune; din orice act se desprinde totdeauna o consecință… sau, mai degrabă, o serie de consecințe.”Samael Aun Weor, ”Cei trei munți”
”Tinerii iubesc poate cu mai multă forţă, cu mai multă înflăcărare, cu mai multă pasiune decât oamenii de vârstă înaintată; dar ei au în acelaşi timp toate celelalte sentimente dezvoltate în proporţie cu tinereţea şi avântul lor; în aşa fel că amorul propriu fiind aproape totdeauna, la ei, echivalentul iubirii, acest din urmă sentiment, combătut de legile ponderaţiunii, nu atinge niciodată acea treaptă a desăvârşirii pe care el o capătă la bărbaţii şi la femeile între treizeci şi treizeci şi cinci de ani. Ludovic se gândea, deci, la DOAMNA, dar numai după ce se gândise mai întâi la el însuşi (…)”
Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”
”Callin’ U” (versuri/lyrics)
Melodie de: Outlandish
I’m callin’ U
When all my goals, my very soul
Ain’t fallin’ through
I’m in need of U
The trust in my faith
My tears and my ways is drowning so
I cannot always show it
But don’t doubt my love
I’m callin’ U
With all my time and all my fights
In search for the truth
Tryin’ to reach U
See the worth of my sweat
My house and my bed
Am lost in sleep
I will not be false in who I am
As long as I breathe
Oh, no, no
I don’t need nobody
& I don’t fear nobody
I don’t call nobody but U
My One & Only
I don’t need nobody
& I don’t fear nobody
I don’t call nobody but U
U all I need in my life
I’m callin’ U
When all my joy
And all my love is feelin’ good
Cuz it’s due to U
See the time of my life
My days and my nights
Oh, it’s alright
Cuz at the end of the day
I still got enough for me and my
I’m callin’ U
When all my keys
And all my bizz
Runs all so smooth
I’m thankin’ U
See the halves in my life
My patience, my wife
With all that I know
Oh, take no more than I deserve
Still need to learn more
Oh, no, no
I don’t need nobody
& I don’t fear nobody
I don’t call nobody but U
My One & Only
I don’t need nobody
& I don’t fear nobody
I don’t call nobody but U
U all I need in my life
Our relationship, so complex
Found U while I was headed straight for hell in quest
You have no one to compare to
‘Cause when I lie to myself nothings hidden from U
I guess I’m thankful
Word on the street is U changed me
It shows in my behaviour
Past present future
Lay it all out
Found my call in your house
And let the whole world know what this love is about
Yo te quiero, te extraño, te olvido
Aunque nunca me has faltado, siempre estas conmigo
Por las veces que he fallado y las heridas tan profundas
Mejor tarde que nunca para pedirte mil disculpas
Estoy gritando callado yo te llamo, te escucho, lo intento
De ti yo me alimento
Cuando el aire que respiro es violento y turbulento
Yo te olvido, te llamo, te siento
[Translation:]
I love you, I miss you, I forget you
Even though you never let me down and always are by my side
For all the times I’ve failed and hurt you deeply
Better later than never to give you a 1000 apologies
I’m shouting silently, callin’ you, I’m listening to you, I’m tryin’
You nourish me
When the air that I breathe is violent and turbulent
I’m forgettin’ you, I’m callin’ you, I’m feelin’ you
Oh, no, no
I don’t need nobody
& I don’t fear nobody
I don’t call nobody but U
My One & Only
I don’t need nobody
& I don’t fear nobody
I don’t call nobody but U…
Date de la: azlyrics.com
**********
Traducere aproximativă în limba română:
Te chem
Când toate scopurile mele, chiar sufletul meu
Nu se dărâmă
Am nevoie de Tine
Încrederea în credința mea
Lacrimile și căile mele se îneacă, așa că
Nu pot să le arăt mereu
Dar nu te îndoi de dragostea mea
Te chem
Cu tot timpul meu și toate luptele mele
În căutarea adevărului
Încercând să ajung la Tine
Văd valoarea transpirației mele
Casa și patul meu
Sunt pierdute în somn
Nu voi fi fals în ceea ce privește cine sunt
Atâta timp cât respir
Oh, nu, nu
Nu am nevoie de nimeni
Și nu mă tem de nimeni
Nu chem pe nimeni altcineva decât pe Tine
Singura mea, unica
Nu am nevoie de nimeni
Și nu mă tem de nimeni
Nu chem pe nimeni altcineva decât pe Tine
Tu ești tot ce am nevoie în viața mea
Te chem
Când toată bucuria mea
Și toată dragostea mea se simte bine
Pentru că Ție ți se datorează
Văd momentul vieții mele
Zilele mele și nopțile mele
Oh, e în regulă
Pentru că la sfârșitul zilei
Încă am destul pentru mine și ai mei
Te sun
Când toate cheile mele
Și toată treaba mea
Merg atât de lin
Îți mulțumesc
Văd jumătățile din viața mea
Răbdarea mea, soția mea
Cu tot ce știu
Oh, nu lua mai mult decât merit
Încă trebuie să învăț mai mult
Oh, nu, nu
Nu am nevoie de nimeni
Și nu mă tem de nimeni
Nu chem pe nimeni altcineva decât pe Tine
Singura mea, unica
Nu am nevoie de nimeni
Și nu mă tem de nimeni
Nu chem pe nimeni altcineva decât pe Tine
Tu ești tot ce am nevoie în viața mea
Relația noastră, atât de complexă
Te-am găsit în timp ce mă îndreptam direct spre iad în căutarea mea
Nu ai pe nimeni cu care să te compari
Pentru că atunci când mă mint singur, nimic nu este ascuns de Tine
Cred că sunt recunoscător
Se zvonește pe stradă că m-ai schimbat
Se vede în comportamentul meu
Trecut prezent viitor
Am scos totul la iveală
Mi-am găsit chemarea în casa ta
Și să știe întreaga lume despre ce este această iubire
[Traducere din limba spaniolă:]
Te iubesc, mi-e dor de tine, te uit
Chiar dacă nu m-ai dezamăgit niciodată și ești mereu alături de mine
De câte ori când am eșuat și te-am rănit profund
Mai bine mai târziu decât niciodată să-ți ofer 1000 de scuze
strig în tăcere, te sun, te ascult, Încercând
Mă hrănești
Când aerul pe care îl respir e violent și turbulent
Te uit, te chem, te simt
Oh, nu, nu
Nu am nevoie de nimeni
Și nu mă tem de nimeni
Nu chem pe nimeni altcineva decât pe Tine
Singura mea Ființă
Nu am nevoie de nimeni
Și nu mă tem de nimeni
Nu chem pe nimeni altcineva decât pe Tine…
”Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. E preferinţă sinceră. Nu poţi să-mi impui să te iubesc cu sila.”
Camil Petrescu