”Această Lume Cauzală minunată sau Lumea Voinței Conștiente, atât de citată de domnul Leadbeater, Annie Besant, Arthur Power, Rudolf Steiner, Helena Petrovna Blavasky etc… este culmea dragostei și a legii, aceasta este evident…
Fără îndoială, Cerul lui Venus nu aparține timpului și este dincolo de planul mental.
Este evident că substanța AKASHICA, ca element natural și Vibrație sau TATTWA, constituie în sine fondul viu și filosofal al Lumii de Cauzalitate Cosmică…
În această regiune, albastrul electric adânc strălucește minunat ici, colo, aici jos, săturându-ne de o voluptate spirituală încântătoare, de nedescris…
Este Lumea Cauzelor Naturale, ocean fără țărmuri, fără margini… necontenită mișcare de valuri de acțiune și consecință, flux și reflux, din clipă în clipă.
Este evident că nu există cauză fără efect, nici efect fără cauză; orice acțiune este urmată de o reacțiune; din orice act se desprinde totdeauna o consecință… sau, mai degrabă, o serie de consecințe.”Samael Aun Weor, ”Cei trei munți”
”Tinerii iubesc poate cu mai multă forţă, cu mai multă înflăcărare, cu mai multă pasiune decât oamenii de vârstă înaintată; dar ei au în acelaşi timp toate celelalte sentimente dezvoltate în proporţie cu tinereţea şi avântul lor; în aşa fel că amorul propriu fiind aproape totdeauna, la ei, echivalentul iubirii, acest din urmă sentiment, combătut de legile ponderaţiunii, nu atinge niciodată acea treaptă a desăvârşirii pe care el o capătă la bărbaţii şi la femeile între treizeci şi treizeci şi cinci de ani. Ludovic se gândea, deci, la DOAMNA, dar numai după ce se gândise mai întâi la el însuşi (…)”
Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”
”Callin’ U” (versuri/lyrics)
Melodie de: Outlandish
I’m callin’ U
When all my goals, my very soul
Ain’t fallin’ through
I’m in need of U
The trust in my faith
My tears and my ways is drowning so
I cannot always show it
But don’t doubt my love
I’m callin’ U
With all my time and all my fights
In search for the truth
Tryin’ to reach U
See the worth of my sweat
My house and my bed
Am lost in sleep
I will not be false in who I am
As long as I breathe
Oh, no, no
I don’t need nobody
& I don’t fear nobody
I don’t call nobody but U
My One & Only
I don’t need nobody
& I don’t fear nobody
I don’t call nobody but U
U all I need in my life
I’m callin’ U
When all my joy
And all my love is feelin’ good
Cuz it’s due to U
See the time of my life
My days and my nights
Oh, it’s alright
Cuz at the end of the day
I still got enough for me and my
I’m callin’ U
When all my keys
And all my bizz
Runs all so smooth
I’m thankin’ U
See the halves in my life
My patience, my wife
With all that I know
Oh, take no more than I deserve
Still need to learn more
Oh, no, no
I don’t need nobody
& I don’t fear nobody
I don’t call nobody but U
My One & Only
I don’t need nobody
& I don’t fear nobody
I don’t call nobody but U
U all I need in my life
Our relationship, so complex
Found U while I was headed straight for hell in quest
You have no one to compare to
‘Cause when I lie to myself nothings hidden from U
I guess I’m thankful
Word on the street is U changed me
It shows in my behaviour
Past present future
Lay it all out
Found my call in your house
And let the whole world know what this love is about
Yo te quiero, te extraño, te olvido
Aunque nunca me has faltado, siempre estas conmigo
Por las veces que he fallado y las heridas tan profundas
Mejor tarde que nunca para pedirte mil disculpas
Estoy gritando callado yo te llamo, te escucho, lo intento
De ti yo me alimento
Cuando el aire que respiro es violento y turbulento
Yo te olvido, te llamo, te siento
[Translation:]
I love you, I miss you, I forget you
Even though you never let me down and always are by my side
For all the times I’ve failed and hurt you deeply
Better later than never to give you a 1000 apologies
I’m shouting silently, callin’ you, I’m listening to you, I’m tryin’
You nourish me
When the air that I breathe is violent and turbulent
I’m forgettin’ you, I’m callin’ you, I’m feelin’ you
Oh, no, no
I don’t need nobody
& I don’t fear nobody
I don’t call nobody but U
My One & Only
I don’t need nobody
& I don’t fear nobody
I don’t call nobody but U…
Date de la: azlyrics.com
**********
Traducere aproximativă în limba română:
Te chem
Când toate scopurile mele, chiar sufletul meu
Nu se dărâmă
Am nevoie de Tine
Încrederea în credința mea
Lacrimile și căile mele se îneacă, așa că
Nu pot să le arăt mereu
Dar nu te îndoi de dragostea mea
Te chem
Cu tot timpul meu și toate luptele mele
În căutarea adevărului
Încercând să ajung la Tine
Văd valoarea transpirației mele
Casa și patul meu
Sunt pierdute în somn
Nu voi fi fals în ceea ce privește cine sunt
Atâta timp cât respir
Oh, nu, nu
Nu am nevoie de nimeni
Și nu mă tem de nimeni
Nu chem pe nimeni altcineva decât pe Tine
Singura mea, unica
Nu am nevoie de nimeni
Și nu mă tem de nimeni
Nu chem pe nimeni altcineva decât pe Tine
Tu ești tot ce am nevoie în viața mea
Te chem
Când toată bucuria mea
Și toată dragostea mea se simte bine
Pentru că Ție ți se datorează
Văd momentul vieții mele
Zilele mele și nopțile mele
Oh, e în regulă
Pentru că la sfârșitul zilei
Încă am destul pentru mine și ai mei
Te sun
Când toate cheile mele
Și toată treaba mea
Merg atât de lin
Îți mulțumesc
Văd jumătățile din viața mea
Răbdarea mea, soția mea
Cu tot ce știu
Oh, nu lua mai mult decât merit
Încă trebuie să învăț mai mult
Oh, nu, nu
Nu am nevoie de nimeni
Și nu mă tem de nimeni
Nu chem pe nimeni altcineva decât pe Tine
Singura mea, unica
Nu am nevoie de nimeni
Și nu mă tem de nimeni
Nu chem pe nimeni altcineva decât pe Tine
Tu ești tot ce am nevoie în viața mea
Relația noastră, atât de complexă
Te-am găsit în timp ce mă îndreptam direct spre iad în căutarea mea
Nu ai pe nimeni cu care să te compari
Pentru că atunci când mă mint singur, nimic nu este ascuns de Tine
Cred că sunt recunoscător
Se zvonește pe stradă că m-ai schimbat
Se vede în comportamentul meu
Trecut prezent viitor
Am scos totul la iveală
Mi-am găsit chemarea în casa ta
Și să știe întreaga lume despre ce este această iubire
[Traducere din limba spaniolă:]
Te iubesc, mi-e dor de tine, te uit
Chiar dacă nu m-ai dezamăgit niciodată și ești mereu alături de mine
De câte ori când am eșuat și te-am rănit profund
Mai bine mai târziu decât niciodată să-ți ofer 1000 de scuze
strig în tăcere, te sun, te ascult, Încercând
Mă hrănești
Când aerul pe care îl respir e violent și turbulent
Te uit, te chem, te simt
Oh, nu, nu
Nu am nevoie de nimeni
Și nu mă tem de nimeni
Nu chem pe nimeni altcineva decât pe Tine
Singura mea Ființă
Nu am nevoie de nimeni
Și nu mă tem de nimeni
Nu chem pe nimeni altcineva decât pe Tine…
”Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. E preferinţă sinceră. Nu poţi să-mi impui să te iubesc cu sila.”
Camil Petrescu
”Obsesion” (versuri/lyrics)
Melodie de: Aventura
[Intro: Romeo Santos, Judy Santos]
Something flavored, Aventura
Hello?
Shh, sólo escucha
[Verso 1: Romeo Santos]
Son las cinco ‘e la mañana y yo no he dormido nada
Pensando en tu belleza, en loco voy a parar
El insomnio es mi castigo, tu amor será mi alivio
Y hasta que no seas mía no viviré en paz
Hoy conocí tu novio, pequeño y no buen mozo
Y sé que él no te quiere, por su forma de hablar
Además, tú no lo amas, porque él no da la talla
No sabe complacerte como lo haría yo
Pero tendré paciencia, porque él no es competencia
Por eso no hay motivos, para yo respetarlo
[Coro: Judy Santos]
No, no es amor
Lo que tú sientes se llama obsesión
Una ilusión
En tu pensamiento
Que te hace hacer cosas
Así funciona el corazón
[Verso 2: Romeo Santos, Judy Santos]
Bien vestido y en mi Lexus pasé por tu colegio
Me informan que te fuiste,
como un loco te fui a alcanzar
Te busqué y no te encontraba,
y eso me preocupaba
Para calmar mi ansia yo te quería llamar
Pero no tenía tu número,
y tu amiga ya me lo negó
Ser bonito mucho me ayudó,
y eso me trajo la solución
Yo sé que le gustaba,
y le di una mirada
Con par de palabritas, tu número me dio
Del celular llamaba y tú no contestabas
Luego te puse un beeper y no había conexión
Mi única esperanza es que oigas mis palabras
No puedo, tengo novio
No me enganches, por favor
[Coro: Judy Santos, Romeo Santos]
No, no es amor (Escúchame por favor)
Lo que tú sientes (¿Qué es?) se llama obsesión
Una ilusión (Estoy perdiendo el control)
En tu pensamiento
Que te hace hacer cosas
Así funciona el corazón
(Mi amor, por Dios no me enganches,
espérate, que hay más)
[Verso 3: Romeo Santos]
Hice cita pa’l psiquiatra, a ver si me ayudaba
Pues ya no tengo amigos por sólo hablar de ti
Lo que quiero es hablarte, para intentar besarte
¿Será posible que de una obsesión me pueda morir?
Y quizás pienses que soy tonto, pribón y también loco
Pero es que en el amor soy muy original
Me enamoro como otros, conquisto a mi modo
Amar es mi talento, te voy a enamorar
Disculpa si te ofendo, pero es que soy honesto
Con lujo de detalles, escucha mi versión
Pura crema y chocolate, untarte y devorarte
Llevarte a otro mundo en tu mente, corazón
Ven vive una aventura, hagamos mil locuras
Voy a hacerte caricias que no se han inventa’o
[Outro: Judy Santos, Romeo Santos]
(Let me find out)
No es amor, no es amor, es una obsesión (Oh, no)
No es amor, no es amor (No, no), es una obsesión (No, woah)
No es amor, no es amor, es una obsesión (No, woah)
No es amor, no es amor (Uuh), es una obsesión (Yeah, yeah, yeah, uh)
No es amor, no es amor, es una obsesión
Hey
Date de la: genius.com
Traducere aproximativă în limba română (cu Google Translate):
[Intro: Romeo Santos, Judy Santos]
Ceva cu aromă de aventură
Alo?
Shh, ascultă doar
[Strofa 1: Romeo Santos]
E cinci dimineața și n-am dormit nicio clipă
Gândindu-mă la frumusețea ta, înnebunesc
Insomnia e pedeapsa mea, dragostea ta va fi ușurarea mea
Și până nu vei fi a mea, nu voi trăi în pace
Astăzi l-am întâlnit pe iubitul tău, scund și deloc arătos
Și știu că nu te iubește, după felul în care vorbește
În plus, tu nu-l iubești, pentru că nu e suficient de bun
Nu știe cum să-ți facă pe plac așa cum aș face-o eu
Dar voi avea răbdare, pentru că nu e concurență
De aceea nu am niciun motiv să-l respect
[Refren: Judy Santos]
Nu, nu e dragoste
Ceea ce simți tu se numește obsesie
O iluzie
În mintea ta
Care te face să faci lucruri
Așa funcționează inima
[Strofa 2: Romeo Santos, Judy Santos]
Bine îmbrăcat și în Lexus-ul meu, am trecut pe lângă școala ta
Îmi spun că tu ai plecat,
ca un nebun m-am dus să te prind din urmă
Te-am căutat Și nu te-am putut găsi,
și asta m-a îngrijorat
Ca să-mi calmez anxietatea, am vrut să te sun
Dar nu aveam numărul tău,
și prietena ta mi l-a refuzat deja
Faptul că sunt frumos m-a ajutat mult,
și asta mi-a adus soluția
Știu că îi plăceam,
și i-am aruncat o privire
Cu câteva cuvinte, mi-a dat numărul tău
Am sunat de pe mobil și nu ai răspuns
Apoi ți-am dat un bip și nu a existat nicio conexiune
Singura mea speranță este să-mi auzi cuvintele
Nu pot, am un iubit
Nu mă agăța, te rog
[Refren: Judy Santos, Romeo Santos]
Nu, nu e iubire (Ascultă-mă, te rog)
Ceea ce simți (Ce este?) se numește obsesie
O iluzie (Pierd controlul)
În gândurile tale
Asta te face să faci lucruri
Așa funcționează inima
(Dragostea mea, pentru numele lui Dumnezeu nu te agăța eu,
stai, mai e ceva)
[Strofa 3: Romeo Santos]
Mi-am făcut o programare pentru că m-am dus la un psihiatru, sperând că mă poate ajuta.
Nu mi-au mai rămas prieteni pentru că vorbesc doar despre tine.
Ceea ce vreau este să vorbesc cu tine, să încerc să te sărut.
E posibil să mor din cauza acestei obsesii? Și poate crezi că sunt prost, prost și totodată nebun
Dar când vine vorba de iubire, sunt foarte original
Mă îndrăgostesc ca alții, cuceresc în felul meu
A iubi este talentul meu, te voi face să te îndrăgostești
Iartă-mă dacă te jignesc, dar sunt doar sincer
Cu fiecare detaliu, ascultă versiunea mea
Cremătură pură și ciocolată, le întind pe tine și te devorez
Te duc într-o altă lume în mintea, inima ta
Vino să trăiești o aventură, hai să facem o mie de lucruri nebunești
Îți voi oferi mângâieri care nici măcar nu au fost inventate încă
[Outro: Judy Santos, Romeo Santos]
(Lasă-mă să aflu)
Nu e iubire, nu e iubire, e o obsesie (Oh, nu)
Nu e iubire, nu e iubire (Nu, nu), e o obsesie (Nu, woah)
Nu e iubire, nu e iubire, e o obsesie (Nu, woah)
Nu e iubire, Nu e iubire (Uuh), e o obsesie (Da, da, da, uh)
Nu. E iubire? Nu e iubire? E o obsesie?
Hei
”Nu-mi spune! Ştiu! Ştiu tot ce s-a-ntâmplat!
Iubire răscolită de mânie!
Ah! Dragoste şi ură pătimaşe
Din mai nimic iscate la-nceput!
Ah! Sprinteneală grea, orgoliu sec!
Hău hâd în forme minunate! Fum
Scăpărător, foc rece, fulg de plumb,
Somn veşnic treaz, bolnavă sănătate!
Trăieşti şi nu! E dragostea-mi tortură;
Lingoare, jind amestecat cu ură.
Nu râzi?”William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Mi-e drag să mă bucur, căci tânărăsunt,
Iubirea mă-ndeamnă și inima-mi cere,
Mi-e drag primăvara să râd și să cânt.Dumbrăvi înverzite străbat culegând
Flori albe ca neaua, gălbui, purpurii,
Măcieșii în floare și crinii-aurii,
Pe toate în minte le-asemăn la rând
u obrajii acelui ce pururea-n gând
Mă poartă pe mine ce n-am altă vrere
Decât bucurie să-i fiu pe pământ.Și dacă prin iarbă vreo floare găsesc
Să-i semene lui întru totul, deplin,
O-alint, o sărut, pe palme mi-o țin
Și-ntregul meu suflet i-l destăinuiesc.
Pe urmă-n cununa de flori o-mpletesc
Și fire de păr ca stropii de miere
Îileg împrejur să nu zboare în vânt.Floarea menită-i să dea bucurie
Oricui de-o privește, ci mie îndoit,
Căci pare că-n ea văd chipul iubit
Al celui ce drag mi-a fost dat să-mi fie.
Cuvântul nu-i vrednic a spune și-a scrie
Ce dulce mă-mbată a miresmii putere;
Numai suspinele martore-mi sunt.Adânci, dureroase, din inima mea
Nu-mi scapă vreodată, ca altor femei,
Ci calde, suave ca boarea de tei,
Și pleacă iubitului veste să-i dea,
Iar el, care pururi ferice m-ar vrea,
Degrabă m-ajunge și n-apuc a-i cere
Să vie, ca dorul să nu-mi mai frământ.”Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”
„Doamne, fă-mă un instrument al păcii Tale.
Unde este ură, lasă-mă să semăn iubire,
Unde este prejudiciu, iertare;
Unde este îndoială, credință;
Unde este disperare, speranță;
Unde este întuneric, lumină;
Și unde este tristețe, bucurie.O, Stăpâne Divin, fă-mi să nu caut atât de mult
să fiu consolat, cât să consolez,
să fiu înțeles, cât să înțeleg,
să fiu iubit, cât să iubesc.Căci dăruind primim,
iertând suntem iertați,
și murind ne naștem la viața veșnică.”Francisc de Assisi
”În cele de pe urmă însă, regina, ca să facă și ea ca înaintașii ei, deși mulți dintre cei de față cântaseră de bună voie tot felul de cântări, îi porunci lui Pamfilo să cânte și el una, iar dânsul începu pe dată:
Iubire, atâta belșug
De bine și-adânci bucurii mi-ai adus,
Că inima-mi râde, de-n chinuri sunt pus.Năvalnic îmi bat bucuriile-n piept,
De tine stârnite
Și aprig mai cresc.
Năvalnic se zbat să iasă din piept.
Și-n față ivite iubire-mi vădesc;
De e să iubesc
Și dorul mereu să mă-ndemne mai sus,
Dulce mi-e chinul la care sunt pus.Nu pot fericirea prin cânt să mi-o arăt,
Iubire, și nici să mi-o scriu
Pe foaie cu peana.
Să pot și de frică m-aș da îndărăt
Să nu se prefacă, de-o știu
Și alții, în durere și rană.
E bine cum e; căci vană
Mi-ar fi străduința și vorbele nu-s
Vrednice a spune îndeajuns ce-i de spus.Cine să creadă c-ajuns-am vreodată
Iubita să-mi frâng în brațele mele?
Că har mi-a fost fața s-o țin aplecată
Pe ochii ei dragi și să strâng
Lumini din ei ca din stele?
Nimeni n-ar crede în ele,
În multele-mi, dulci bucurii fără-apus.
De-aceea ascunzându-le rabd chin nespus.După ce Pamfilo își isprăvi cântarea, deși toți cei de față îi răspunseră în cor cu grijă și cu luare-aminte, niciunul barem nu rămase fără a băga de seamă – chiar cu mai multă râvnă decât s-ar fi căzut – cuvintele cântării, din care se căzneau săghicească ceea ce el dorea cu dinadins să țină ascuns. Dar, deși își închipuiră fel de fel de lucruri, nici unul dintre ei n-ajunse să ghicească adevărul. Regina însă, când văzu că Pamfilo își isprăvise cântarea și că doamnele și tinerii s-ar fi dus bucuroși să se odihnească, le porunci tuturor să meargă la culcare.”
Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”
”Iartă-mă, Tată Ceresc, căci n-am știut
Să cuget la fapte făcute în trecut
În lumina zilei senină
Cu inima de iubire infinit de plină.
Și cu un dram de înțelepciune
Ca să fac din rele bune
Și din cele neiertate
Să le uit, pe rând, pe toate.”
Cătălina Alexandra Stan
”Pe măsură ce se apropiau auziră larmă, văzură cum lumina creştea, desluşiră cântece patriotice, care, în plină zi, în plin soare, în atmosfera de luptă păreau imnuri eroice, dar care în puterea nopţii, în lumina incendiului, căpătau accentul lugubru al unei beţii de canibali.
– Doamne-Dumnezeule! exclamă Maurice, uitând că Dum¬nezeu era desfiinţat.
Şi grăbea pasul, sudoarea curgîndu-i pe frunte. Lorin se uita la el cum merge şi şoptea printre dinţi:
Dragoste, dragoste, când pui mâna pe noi,
Se poate lesne spune: s-a terminat cu voi!”Alexandre Dumas, ”Cavalerul reginei”
”Elisa îi răspunse zâmbind că îl ascultă cu dragă inimă și începu cu dulce glas, așa precum urmează:
Iubire, de-o fi să-ți mai scap din gheare,
Nu-mi vine-a crede c-altădată
Ușor am să cad prinsă-n laț sau fiare.Copilă, pătruns-am în jocul tău; crunt,
Crezându-l liman de veșnică pace,
Și armele toate le-am pusla pământ,
Cum cel cu deplină încredere face.Dar tu, despot rău, pizmaș pe noroace,
Pe mine-ai sărit de îndată,
Cu brațe de fier m-ai strâns în prinsoare.Pe urmă în lanțuri pe veci cetluită,
Plânsă de lacrimi, de chin și durere,
Celui prin care mi-e moartea sortită
Prinsă m-ai dat și mă are-n putere;
E atâta de aspră-a stăpânului vrere,
Că plânsul și jalea mea toată
Nicicând n-au aflat la el îndurare.Rugările mele vântul le duce,
Nimica n-aude, nimica n-ascultă,
Chinu-mi sporește, viața mi-e cruce
Și moartea încă tot mă-nspăimântă.
Te-ndură, stăpână, de mine cea frântă,
Puterea în locu-mi ți-arată,
Dă-mi-l legat în a ta-ncătușare.De nu, fii bună măcar și dezleagă
Strânsoarea nădejdii ce roabămă ține.
Te-ndură, stăpână temută și dragă!
De ruga mi-o asculți, credință e-n mine
Bujori fericirea-n obraji să-mi anine
Și-atuncea, de chinuri scăpată,
Mi-oi prinde în plete roșie floare.Elisa își isprăvi cântarea cu un suspin amar, dar – deși cu toții se mirară de cuvintele einimeni din cei de față nu pricepu ce pricină îi smulge atâta tânguire.”
Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”
”Şi când în sfârşit veni ziua de 31 mai, asediatorul teribil de la Bastilia şi de la palatul Tuileries şedea lungit pe pat, sfâşiat de fierbinţeala aceea care-i ucide până şi pe cei mai puternici şi pentru care e de-ajuns doar o privire ca s-o alunge, un cuvânt ca s-o vindece.”
Alexandre Dumas, ”Cavalerul reginei”
”De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.”Nichita Stănescu
”Grija pentru tine mă domină, de când te cunosc, teama că suferi, emoţia că eşti fragilă, toată această nenorocită de empatie a mea, pe care tu ai ajuns s-o consideri firească, să ţi-o însuşeşti, să-mi speculezi exagerările de limbaj, când mă enervez şi n-am puterea să-mi reprim înjurăturile, pe care nu le meriţi, recunosc, nu le meriţi, dar meriţi, meriţi să te las zece ani singură, să-ţi aduci aminte cât de importantă e, în acest echilibru dintre bărbat şi femeie umilinţa de a adresa primele cuvinte celuilalt, când s-a instalat prăpastia între el şi ea, umilinţa de a reconstrui, când poteca e plină de ruine.
Tu foloseşti, împotriva mea, iubirea pe care ţi-o arăt, tu eşti răbdătoare, tu nu sari să repari ceea ce strici, tu aştepţi, că, oricum, te-am obişnuit să sun eu, primul, la telefonul tău, tu îţi rătăceşti erorile mici printre erorile mele mari, eu totdeauna sunt vinovat, pentru că am reacţionat violent, cine să mai ţină minte cauzele răului, eu sunt mereu de gardă la dragostea noastră, tu – nu.
Tu aştepţi reacţia mea colerică,
Domină jocul cel ce aşteaptă,
Cine cară în spate pământul,»
De dragul unei inimi, n-are nicio
Bucurie, el e vinovat că e nervos,
Deşi e nervos pentru că oboseşte
Dăruindu-se, pentru că se consumă iubind,
N-are nici o importanţă, iată, de ce
Sunt eu nevrozat, contează numai
Încăpăţânarea ta imbecilă de a te lua
După formalismul care stăruie
În toate cutele cearceafului de familie.
„Vai, vai, să nu strigi, să nu mă jigneşti, să nu mă sperii, să nu mă înjuri.”
Ei bine, astăzi m-am hotărât să le fac pe toate, fară nici o şovăire, nu pentru că nu te iubesc, ci pentru că te iubesc, strig şi te jignesc, şi te sperii şi te înjur, a despărţire definitivă, gata, eu nu pot fi altfel decât obosit, altfel decât nervos, iubindu-te şi cărând în spate inima ta.
O, desigur, era interesant să mă vezi şi liniştit, să mă cunoşti şi bine dormit, reparat ca un transatlantic în portul de lângă lacrimile tale, dar n-aş fi aşa decât dacă nu te-aş iubi, ceea ce, încă, se întâmplă să fac: te iubesc şi greşesc şi n-am norocul să mă cunoşti, eliberat de grija faţă de tine, nedreapta mea patimă.”Adrian Păunescu, ”Și te iubesc fără să știi cum nu te-aș iubi”
(”Meserie mizerabilă, sufletul”, 2000)