”Bătrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcană.
Acum buzele tale îmi sunt şi vin şi cană.
Mi-ai umilit mândria şi biata raţiune,
Mi-ai sfâşiat vestmântul cusut de-nţelepciune.”Omar Khayyam, ”Singurătatea omului”
aug. 112023
aug. 062023
”Iubirea, ca și ploaia, nu-și alege iarba pe care cade.”
(Proverb sud-african)
iul. 292023
<>
Travka – ”Iubire” (versuri):
Lăsând la o parte, orice câmp de război ori de pace
Suntem la mijloc, Pasăre, între zi și noapte
Să trecem o dată prin tot timpul inimii noastre
Care încă bate secunde umane.
Apoi când forma ta un chip a luat asemeni mie
Îți voi vibra în pântec cu ochiul
Nu grăbesc să risipesc ce am pentru sine.
Iubire
Iubire
Iubire
Iubire
Doar să simți că acum e sfârșitul, aș vrea
Că dincolo de asta nu e altceva
Doar să simți că acum e sfârșitul, aș vrea
Că dincolo de asta nu e altceva
Doar să simți că acum e sfârșitul, aș vrea
Că dincolo de asta nu e altceva
Doar eu fără tine doar tu fără mine
Amândoi în eu, amândoi în tine
Doar să simți că acum e sfârșitul, aș vrea
Că dincolo de asta nu e altceva
Doar eu fără tine doar tu fără mine
Amândoi în eu, amândoi în tine.
Iubire
Iubire
Iubire
Iubire
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: versuri.ro
iul. 282023
”Iubirea mi-a răpit somnul; iată ce face iubirea.
Iubirea nu dă doi bani pe suflet sau pe minte.
Iubirea e ca un leu negru, flămând şi fioros,
care bea sângele din inimile celor ce se iubesc.
Iubirea te prinde cu blândeţe şi te împinge spre capcană, iar atunci când cazi în ea
te priveşte din depărtare. Iubirea e un tiran,
un judecător nemilos,
ce-i torturează şi-i asupreşte pe cei nevinovaţi.
De cazi în mâna ei vei plânge ca norii, iar dacă fugi de ea
vei îngheţa ca zăpada. Clipă de clipă ea sparge o mie de cupe-n bucăţi şi-n fiecare secundă
coase şi sfâşie o sută de veşminte.
Ucide o mie de fiinţe
şi le priveşte ca pe una singură.
Nimeni nu poate scăpa prin şiretenie sau viclenie de lanţurile ei.
Niciun învăţat, oricât ar fi de înţelept, nu poate ieşi din plasa
pe care ea a întins-o.”Rumi, ”Ce face iubirea?”
iul. 092023
”Cât timp
să mai jelesc
cu inima rănită?Cât timp
să mai rămân
o toamnă tristă?De când durerea mi-a uscat frunzele sufletul meu
se perpeleşte-n agonie.Cât timp
să mai ascund văpaia ce vrea să se înalţe din acest foc?Cât timp poate să-ndure cineva durerea urii altui om?
A unui prieten ce se poartă ca un vrăjmaş?Cu inima frântă,
oare cât mai pot să îndur chinurile trupului
şi ale sufletului?Eu cred în iubire şi jur pe iubire.
Tu să mă crezi iubito!Cât timp mai pot să implor mila ta
ca un prizonier al durerii?Tu ştii că nu sunt o stâncă sau o bucată de oţel,
dar auzindu-mi povestea,
chiar şi apa se va-ntări ca piatra.Dacă aş vrea să spun cuiva povestea vieţii mele
din trupul meu ar izbucni văpăi.”Rumi, ”Cred în iubire”
iul. 082023
”Când iubirea vine pe neaşteptate
Şi bate la geam, dă fuga şi las-o să intre, Dar mai întâi închide uşa minţii,
Căci orice gând mărunt o poate alunga, La fel cum fumul întinează
Prospeţimea brizei dimineţii.Minţii, iubirea-i poate spune doar atât, Drumul e închis, şi nu poţi trece mai departe,
Însă iubitului ea îi oferă o sută de binecuvântări.Până ce mintea se decide să păşească, Iubirea a ajuns deja până la cer.
Iubirea a urcat Muntele Sacru.Însă acum va trebui să tac, Lăsând iubirea să vorbească din cuibul ei tăcut.”
Rumi, ”O sută de binecuvântări”
iul. 072023
”Noaptea trecută
Am pierdut contactul cu realitatea
Şi am fost cuprins de nebunie.
Iubirea m-a văzut şi a zis,
Iată-mă, am venit,
Ştergeţi lacrimile
Şi rămâi în tăcere.Eu am spus, O, iubire,
Mă simt îngrozit,
Dar nu din cauza ta.
Iubirea mi-a zis,
Nu există nimic în afară de mine,
Rămâi în tăcere.”Rumi
mai 132023
“Iubirea, parcă îmi spunea ea, e lovită după fiecare tentativă de a pătrunde în trecutul ființei dragi.”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
mai 112023
”Într-un târziu, a ajuns într-un luminiş din care se zăreau stelele şi acolo a zărit-o pe Melian; din întuneric a privit-o el, iar lumina din Aman îi învăluia chipul.
Ea nu a rostit nici un cuvânt; copleşit de iubire, Elwe s-a apropiat de ea şi a luat-o de mână şi, în aceeaşi clipă, o vrajă l-a cuprins şi au rămas ei aşa, în timp ce ani îndelungaţi s-au scurs, măsuraţi de stelele rotitoare de deasupra lor; înainte ca ei să-şi spună ceva, copacii codrului Nan Elmoth au crescut înalţi şi întunecaţi.”J.R.R. Tolkien, ”Silmarillion”
apr. 182023
”Te-ai purtat ca un copil. Dar tu îl iubeşti pe bărbatul acesta, iar el este un om mare, fără a-i pune la socoteală rangul ce-l poartă; şi nu vei alunga din inima ta iubirea prea uşor, fără a-ţi pricinui suferinţa. Femeia trebuie să împartă dragostea ce i-o poartă soţul cu munca lui şi cu focul spiritului său, altfel va face din el o fiinţă nedemnă de iubire. Dar gândesc că n-ai să înţelegi niciodată acest sfaT. Îndurerată mi-e inima, căci vârsta ţi-e coaptă pentru măritiş; cum am dat naştere unei copile frumoase, trăgeam nădejde să am parte de nepoţi frumoşi; şi nu m-aş împotrivi câtuşi de puţin dacă ar veni pe lume în Casa Regelui.”
J.R.R. Tolkien, ”Povești neterminate”
apr. 082023
”În inima ta se află o lumânare ce aşteaptă să fie aprinsă.
În sufletul tău este un gol ce trebuie umplut.
Îl simţi, nu-i aşa?
Simţi despărţirea de iubitul tău. Invită-l să vină şi să umple acest gol, îmbrăţişează-i focul.
Aminteşte-le celor ce spun altfel că iubirea vine
doar atunci când vrea
şi că dorinţa ce o simţi pentru ea nu se învaţă în nicio şcoală.”Rumi, ”Lumânarea din inima ta”
mart. 262023
”Care-o fi în lume şi al meu amor?
Sufletul întreabă inima cu dor.
Va fi mănăstirea cu zidiri cernite,
Cu icoane sânte şi îngălbenite,
Va fi vitejia cu coif de aramă
L-ale cărei flamuri patria te cheamă,
Ori va fi o dulce inimă de înger
Să mângâie blândă ale mele plângeri?
L-am cătat în lume. Unde o să fie
Îngerul cu râsul de-albă veselie?
Unde o să-l caut, mare Dumnezeu…
Poate-i vo fantasm-a sufletului meu?
Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu
Îmi arat-adesea dulce chipul său,
Căci oglinda-i rece îmi arat-o zeie
Cu suflet de înger, cu chip de femeie,
Dulce şi iubită, sântă şi frumoasă,
Vergină curată, steauă radioasă,
Şi să mă iubească, s-o iubesc şi eu,
Să-i închin viaţa sufletului meu.
Dar ce râde lumea? Ce râde şi spune?
— Femeia nu este ce crezi tu, nebune.
Faţa ei e-o mască ce-ascunde-un infern
Şi inima-i este blestemul etern,
Buza ei e dulce, însă-i de venin,
Ochiu-i te omoară, când e mai senin.
Şi-apoi ce-i amorul? Visu-i şi părere,
Haina strălucită pusă pe durere.
Dar dacă e astfel, unde-i a mea zână
Cu chipul de înger muiat în lumină?
— N-a fost niciodată. De-a fost vre odată,
Atunci în mormântul cel rece o cată.
De n-a fost — imagină-ţi singur în tine
Un înger din ceriuri cu aripi senine,
Pe care deodată cu sufletul tău
Pe lume-l trimise de sus Dumnezeu
Şi care-nainte de-a-l întâlni tu,
În sufletul morţii fiinţa-şi pierdu.
Şi cântă pe-ăst înger de dulce amor
Şi plânge-l cu jale şi plânge-l cu dor;
Din sufletu-ţi rece tu fă o grădină
Cu râuri de cânturi, cu flori de lumină;
Colo-n cimitirul cu cruci risipite
Te primblă adese cu gânduri uimite;
Alege-ţi o cruce, alege-un mormânt
Şi zi: Aici doarme amorul meu sânt;
Şi cântă la capu-i şi cântă mereu:
Dormi dulce şi dusă, tu, sufletul meu!”Mihai Eminescu, ”Care-o fi înn lume”
mart. 132023
“Spun oamenii că au căutat viața întreagă „femeia ideală”, și n-au găsit-o. Absurd. O puteau găsi în orice femeie, dar pentru aceasta le trebuia iubirea aceea adevărată, care să rupă cercul insului lor, să înfrângă instinctul de conservare care îi zidea în fața dragostei, să anuleze acel abstract dor de „femeia ideală”, creat numai pentru confortul lor, pentru odihna lor melancolică și amuzantă; căci e foarte confortabil să „cauți” veșnic, mai greu e să găsești și să nutrești ca un perfect amant ghimpele acela de iubire.”
Mircea Eliade
mart. 062023
”M-am gândit că poate această destrămare dulce, această încătuşare plăcută, până la durere, aceste aripi care îmi creşteau trebuie să fie ceea ce oamenii mari înţeleg prin cuvântul „iubire”, şi o clipă mi s-a părut că viaţa e numai mângâiere, cântec, iubire…”
Cella Serghi
mart. 052023
”Vine atât de târziu, dar vine. Nu este în el niciun elan ca s-o întâmpine, dar nu e nicio voinţă care s-o alunge. Mai rămâne undeva, dincolo de toate amintirile, dincolo de toate evenimentele, mai rămâne gândul copilăros, dar încă viu, că iubirea lui nu e pierdută, că o serie absurdă de coincidenţe şi erori i-au despărţit şi înşelat, dar că totul poate fi explicat, totul poate fi regăsit. Mai e încă timp, mai e încă timp…”
Mihail Sebastian