“Dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură, și în el ura trăia mereu, ca un cui ruginit, uitat în carne vie…”
Liviu Rebreanu, ”Pădurea Spânzuraților”
”Când în sfârşit m-am smuls din vălmăşia acelor umbre ce rugau rugare, ca să-şi aline-n cer nevolnicia,
„Lumina mea, tăgăduiai îmi pare”, am zis, pe-alocuri, că prin rugi se poate să-ndupleci cerul ca să-ţi dea iertare;
ori pentru asta ceata lor se zbate. Degeaba-i dar, nădejdea lor, părinte, ori spusa ta n-am înţeles-o poate?”
Grăi Virgil: „Ce-am spus nu mă dezminte
şi dacă judeci fără greş, fireşte,
ai să-nţelegi că dorul lor nu-i minte.
Drepatea sfântă-n cer nu se clinteşte fiindcă iubirea într-o clipă spală ce-aici mulţimea aşteptând plăteşte.
Cuvântul meu în câte-am spus nu-nşeală; căci ruga-acolo fiind de ceruri ruptă, nu izbutea să ierte de greşeală.
Cu grele pricini mintea ta se luptă: alungă-le, căci va veni solia şi vei gusta dintr-a luminii fruptă.”Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul” Cântul VI
”Doar cinstea mea îi dă imbold vorbirii,
În veci iubirea e tâlmaci iubirii,
Am spus că inima-mi de-a ta-i legată
Că laolaltă s-au pornit să bată,
Şi că suntem uniţi prin legământ
Că-n suflete trăieşte-acelaşi gând.
Dă-mi voie lângă tine să mă-ntind,
Că nu mă-ntind prea mult, să ştii, nu mint .”William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Pe sfântul Francisc! Tare te-ai schimbat!
Dar Rosalina? Tinerii se-nşală;
Se îndrăgesc din ochi, la repezeală.
Şiroi de lacrimi ţi-au pătat lumina
Şi-obrajii palizi pentru Rosalina.
Sărată apă curs-a în neştire
Să-ţi pritocească searbăda iubire.
Răsună cerul de suspinul vechi
Şi plânsul tău îmi hăuie-n urechi.
De-atâtea lacrimi ce-au pornit să scurme,
Pe chipul tău se văd şi astăzi urme.
Iar chin adevărat de-a fost, pricina
Mâhnirii tale fost-a Rosalina.
De te-ai schimbat, repetă pe de rost;
Femeia piere când bărbatu-i prost.”William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
“Pe Maria o cauți, Hans? De ce n-ai căutat-o aievea până azi? Ți-ai pierdut viața împotrivindu-te voințelor mele, în loc să o urmărești numai pe ea! N-ai iubit niciodată, nefericitule, și doar nimic nu-i mai prețios în lume ca iubirea femeii!”
Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“(…) ce să facem cu trecutul cuiva? Într-o iubire, trecutul e o imagine favorabilă pe care o oferim celuilalt spre a-l înșela? E imposibil, vorbind despre noi, să nu mințim? Plecând de la zero numai trecutul care se creează împreună cu celălalt are valoare.”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”M-a îndemnat iubirea s-o întreb.
Ea m-a-udrumat, călăuzindu-mi ochii.
Nu-s bun cârmaci şi, totuşi, dacă-ai fi
La capătul pământului, un ţărm
Scăldat de-o mare pururi zbuciumată,
Eu aş porni spre tine.”William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.
M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei…
Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie…”Nicolae Labiș, ”Am iubit”
“Being in love is something like poetry. Certainly, you can analyze and expound its various senses and intentions, but there is always something left over, mysteriously hovering between music and meaning.”
Muriel Spark
”În templu, în cetate,-n câmp, vai mie,
Mereu îţi râzi de mine. Ce ruşine!
Tu înjoseşti astfel femeia însăşi.
Bărbaţii-n lupte cuceresc iubirea;
Pe noi altcum ne plămădeşte Firea;
Ni-e dat ca noi iubirea s-o iscăm
Şi nu după iubire s-alergăm.”William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Războiu-i mistuise tot ce-avusese viu.
I-a înfundat părinţii în neguri şi-n sicriu.
I-a supt cu-a despărţirii prăpastie adâncă
întâia lui iubire nempărtăşită încă.
Acum vedea ogorul muşcat de negri dinţi,
Că-i schilod şi ogorul rămas de la părinţi.”Nicolae Labiș, ”Ion” (fragment)
”Mi-a dat iubirea aripi să m-avânt!
Nu-i zid înalt să-i poată pune piedici!
Iubirea-nfrânge tot ce-i stă în cale;”William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Pe păcătoşi Tu îi primeşti cu milă
Iar inimile împietrite le topeşti cu iubire.”Rumi
”Fac precum doreşti.
Şi mă botez din nou de-mi spui „iubire”.”William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
“(…) ce este omul?(…) Omul este o ființă însetată de iubire și nemurire. Sfârșitul său e totdeauna tragic.”
Marin Preda, ”Imposibila întoarcere”