Ce sunt cookie-urile și cum le folosesc pe acest blog?

Salut! Pentru ca experiența ta pe blogul meu să fie cât mai plăcută, acest site folosește fișiere numite cookie-uri. Vreau să fiu complet transparentă cu tine, așa că iată o explicație simplă despre ce sunt acestea și cum le utilizez. 🍪 Ce este un „cookie”? Un cookie este un fișier text de mici dimensiuni pe care blogul meu îl salvează pe calculatorul, tableta sau telefonul tău atunci când mă vizitezi. Aceste fișiere nu sunt programe malware, nu conțin viruși și nu pot accesa informațiile de pe hard disk-ul tău. Ele doar ajută site-ul să „țină minte” anumite acțiuni sau preferințe pentru o perioadă de timp. 🛠️ Cum folosesc cookie-urile pe acest blog? Deoarece acesta este un blog personal prin intermediul căruia împărtășesc cu tine imensa mea pasiune pentru spiritualitate, literatură, cuvinte de înțelepciune și de duh, dar și pentru muzica frumoasă și versuri, folosesc un număr minim de cookie-uri, împărțite în mai multe categorii: 1. Cookie-uri necesare: Acestea sunt esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect (de exemplu, pentru a-ți afișa designul paginii sau pentru a ține minte că ai apăsat deja „Accept” pe bara de cookie-uri, ca să nu te mai bat la cap data viitoare). 2. Cookie-uri de analiză (Statistici): Folosesc instrumente precum Jetpack/ Statistici Wordpress pentru a vedea ce articole sunt cele mai citite, de unde vin cititorii mei (social media, motoare de căutare) și cât timp petrec pe blog. Aceste date sunt complet anonime - eu văd doar cifre și grafice, nu numele sau identitatea ta. Te rog, reține faptul că nu folosesc instrumentele de analiză și de monitorizare a traficului oferite de Google Analytics, ceea ce face ca minimul de monitorizare a activității vizitatorilor site-ului meu să nu fie distribuită unor terțe părți. Blogul meu nu reține niciun fel de date personale, precum este adresa ta IP sau adresa de email, cu excepția cazului în care te simți inspirat să comentezi asupra versurilor, citatelor și poeziilor pe care le împărtășesc cu tine. 3. Cookie-uri pentru Rețele Sociale și Conținut Integrat: iată mai jos ce sunt acestea. Pe site-ul meu, doresc să îți ofer o experiență interactivă completă. De aceea, includ uneori conținut video de pe platforme terțe, cum ar fi videoclipuri încorporate de pe YouTube sau Facebook. Când interacționezi cu aceste ferestre video (widget-uri), platformele sociale respective pot plasa fișiere cookie în dispozitivul tău. La ce sunt folosite aceste cookie-uri? 1. Funcționalitate: Permit rularea corectă a videoclipului direct pe pagina mea, rețin preferințele tale de volum sau calitatea imaginii. 2. Statistici și Performanță: Platformele (cum este YouTube) contorizează numărul de vizualizări și analizează modul în care utilizatorii interacționează cu clipul respectiv. 3. Publicitate Personalizată: Dacă ești conectat în contul tău de social media în timp ce navighezi pe site-ul meu, rețelele sociale pot folosi aceste date pentru a-ți afișa reclame relevante pe profilul tău. Te rog să reții faptul că nu îmi folosesc blogul în scop comercial, acest lucru însemnând că nu îl monetizez pentru câștig, afișâmd reclame sau link-uri de afiliere pe site-ul meu, acesta fiind pentru mine, stricto senso, mijlocul prin care îmi pot exprima pasiunea pentru cultură, muzică și literatură. ❌ Cum poți controla sau șterge cookie-urile? Tu deții controlul complet. Dacă nu vrei ca acest blog (sau oricare altul) să salveze cookie-uri, poți modifica setările browserului tău (Chrome, Safari, Firefox etc.). Poți: 1. Să ștergi toate cookie-urile deja existente în dispozitivul tău. 2. Să blochezi complet salvarea de noi cookie-uri. Notă: Dacă blochezi toate cookie-urile, este posibil ca unele secțiuni ale blogului (cum ar fi secțiunea de comentarii sau clipurile video integrate despre care ți-am vorbit anterior) să nu funcționeze perfect. Îți mulțumesc pentru minutul acordat ca să citești aceste rânduri asupra cărora voi reveni cu alte completări și note explicative!

Labiș, Nicolae

Nicolae Labiș – ”Baladă” (fragment)

 Nicolae Labiș – ”Baladă” (fragment)  Labiș, Nicolae
nov. 132026
 
Nicolae Labiș - ”Baladă” (fragment)

”Şi vântul de toamnă şi noapte şi chinuri revine Şi mi-a mai murit o iubire, în suflet lăsând Dureroase canale ce-odată fuseseră pline De rădăcinile ei dizolvate acum în nimic şi în vânt. Toamna se-agită cu gleznele vinete-n ploaie, Trupul bătrân învelindu-şi în zdrenţe de foi, Razele lămpii elecrice-n vânt se îndoaie, Dansează sinistru în pomi şi-n oglinzi de noroi. Amintirile zac ciuruite de-atâtea erori În spitalele mele şi nu vor să moară odată, Le-năbuş în ritmuri, în crini, în idei şi vapori, Şi ele-aiurează ciudat şi se zbat şi m-arată. Cum vântul de toamnă şi noaptea şi chinuri încinge Lumea cu urletul lui răguşit, uriaş, Micşorând şi mărind depărtările; cum sub meninge Amintirile zac aiurind; cum dansează-n oraş Razele lămpii electrice; cum se dezbină Stuful subţirilor ploi între maluri de zid, Mă gândesc la pescarii din delta cu voci în surdină, La prietenii mei care-noată în frigul putrid Şi […]

 Labiș, Nicolae
oct. 052026
 

”Deci a venit şi toamna cu palele-i tristeţi Şi curg încete frunze şi-s paşii mei înceţi, Pe-arginturile minţii tresaltă întrebări, Cum joacă pe icoană lumini de lumânări. Şi îngheţate colburi pe vânt se zbat mereu. Unui copil aseară i-au smuls înaltul zmeu, Şi-atârnă astăzi zmeul de-un fir de telegraf Atât de mort acolo şi zdrenţuit de praf. Iar oamenii-s mai singuri mişcându-se-ntre ei, Le-a pus pe feţe toamna un vineţiu polei Şi se crispează râsul puţin câte puţin… Studentei, de acasă, i s-a trimis un vin, Eu am băut dintr-însul. Era un vin modest, Ca mămăliga bună, ca pâinea de sub ţest, Şi m-am gândit ce doruri adânci, ce tandru rit A curs, în clipocirea acestui vin, topit, Şi ce reproşuri poate şi nedormite nopţi Curg în lividul sânge al strugurilor copţi, Şi vinul lăudându-l pleoapele mi-am strâns Şi nebăgat de seamă în mine surd am plâns.” Nicolae Labiș, ”Confesiuni” […]

Nicolae Labiș – ”Palmele”

 Nicolae Labiș – ”Palmele”  Labiș, Nicolae
ian. 262026
 
Nicolae Labiș - ”Palmele”

”Da, palmele-ntr-un an s-au mai asprit. Sunt bătături mai trainice pe ele. Metalul ce durea la început Le-a întărit, topindu-li-se-n piele. Ele îmi cer mai multă încordare Şi cer gândirii proaspăt înţeles. Cerinţa lor e mult mai hotărâtă Când fruntea grea mi-o sprijină ades. încep să bag de seamă, în sfârşit, Că multe îmi rămân neînţelese, Că-n orice fapt sunt adevăruri mari De care-odată nu părea să-mi pese. încep să simt înfriguratul chin Al setei de-a cunoaşte-aceste taine, De a nutri spre ele-un dor flămând, De-a le cunoaşte pure, fără haine.” Nicolaee Labiș, ”Palmele”

Nicolae Labiș – ”Ceas greu”

 Nicolae Labiș – ”Ceas greu”  Labiș, Nicolae
feb. 292024
 

”Doamne, câtă tristeţe şi frunză! Te dărui şi n-ai cui, Te dărui nimănui. Buzele se desfac zâmbind a milă, Vinul gâlgâie-n silă. O durere estompată şi surdă Bântuie inima mea. Singurătatea vibrează-n timpane Cu sunet de scoică, E ceasul somnului. Paşi stinşi, paşi stinşi. E ea? Altcineva. îţi vine să ţipi de mânie Că nu simţi părere de rău! Ceasul somnului. Ochi aţintit. Orb, surd, cu voce anemică. Plâns de neputinţă-n infinit.” Nicolae Labiș, ”Ceas greu” (9 mai 1954)

Nicolae Labiș – ”Dragostea”

 Nicolae Labiș – ”Dragostea”  Labiș, Nicolae
feb. 212024
 

”Cu ea şi mâine-oi hoinări sub soare, Vom fi noi doi, zburdalnici ori cuminţi. Dar mă mai mulţumesc şi astăzi oare Doar sărutări şi-mbrățişări fierbinţi? Ades, în loc să cugete, ea râde, Săruturile-năbuşesc idei, Totuşi iubesc, încă iubesc frenetic, Făptura ei şi mersul lin al ei. De mâine, răsuci-voi tot ce-a fost — Iubirea va lua drum nou, ori piere. Sunt sigur, ea mă va privi ciudat Şi lăcrăma-va, poate, în tăcere. Îi va fi greu. Şi mie-mi va fi greu. Voi îndura, gândind ce-o să urmeze. Când urci pe munte, truda ţi-o înfrângi Visând la piscuri, nalte metereze.” Nicolae Labiș, ”Dragostea”

Nicolae Labiș – ”Geografia timpului”

 Nicolae Labiș – ”Geografia timpului”  Labiș, Nicolae
feb. 062024
 

”Schimb curgerea acum în plan intens: Geografia timpului e-n faţă. Epoca mea e-aici: câmpii şi munţi, Diversitate vastă şi măreaţă. Sunt mii de râuri, unele curg drept, Iar altele pe căi ocolitoare, Şi totuşi toate se îndreaptă-acum Spre marea mare, purificatoare. Totu-mi părea întâi învălmăşit. Mergeam — dar unde, nu-mi pasase mie. Ştiam că-s tânăr, că iubesc adânc Tovarăşii de muncă şi mândrie, Nu cunoşteam primejdiile mari Şi poate de aceea n-aveam teamă… Frumos mai e să zbori! Dar ce frumos E-atunci când zbori spre steaua ce te cheamă!” Nicolae Labiș, ”Geografia timpului”

Nicolae Labiș – ”Pasărea cu ciont de rubin”

 Nicolae Labiș – ”Pasărea cu ciont de rubin”  Labiș, Nicolae
feb. 032024
 

”S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. Nu mai pot s-o mângâi. M-a strivit. Pasărea cu ciont de rubin, Iar mâine Puii păsării cu ciont de rubin, Ciugulind prin ţărână, Vor găsi poate Urmele poetului Nicolae Labiş Care va rămâne o amintire frumoasă…” Nicolae Labiș, ”Pasărea cu ciont de rubin” (Note: Versuri dictate de N. Labiş din spital, în dimineaţa de 10 decembrie 1956, câteva ceasuri după accident.)

 Labiș, Nicolae
sept. 102023
 

”Pe fluviul timpului navele tinere lunecă. Cu faruri aprinse se surpă-ntunericul orb, Şi fazele lor ascuţite nicicând nu se-ntunecă Şi, simplu matroz, eu lumina aceasta o sorb.” Nicolae Labiș

Nicolae Labiș – ”Dilema (O viziune a omului comun)”

 Nicolae Labiș – ”Dilema (O viziune a omului comun)”  Labiș, Nicolae
aug. 232023
 

”Aievea nu şi nici cu-nchipuirea Eu munţii nu-i mai simt cum îi simţeam în vremea unor basme petrecute, Când se făcea că un copil eram, Când mă-nsoţeam cu păsări şi cu ciute, Când mă-nstelam cu flori, când nu eram. Văd o-nserare plină de lumină Plutind pe bucla unui brâu de brad, în mijloc e poiana-n lună mată, Şi-ntr-însa cineva a desenat Copilul pur pe care altădată Aşa precum pe mine l-a chemat. Tabloul se apropie şi creşte, îl am în faţă ca un ochi deschis. Copilul mişcă buzele şi-ngaimă: „Eşti rău, străine — te-am văzut şi-n vis„… Şi buzele îi tremură a spaimă — „Eşti rău, străine, pleacă„ — mi-a mai zis. „Ce vrei, copile? Nu mă poţi cunoaşte! De ce-mi priveşti în suflet ca-ntr-un sac? Vezi bine, nu sunt jucării într-însul.” „De-aceea-ţi pare sarbăd şi posac.„ Şi-năbuşit a trebuit să tac. „Eşti rău, străine. Lămurit eu nu ştiu, Dar […]

 Labiș, Nicolae
iul. 282023
 

”Nu are somn o fată, şi noaptea e târzie. Ea-n părul negru poartă o buclă argintie. Sprâncenele i-s strânse de cugetări severe; Şi faţa-i împietrită de noapte şi tăcere Închide-o înflorire de vise delicate. I-i dor de mine, poate; dar inima îi bate Şi-oftând se înfioară la nu ştiu care gând, Când lemnele în sobă trosnesc adânc, arzând.” Nicolae Labiș, ”Subiect de baladă”

Nicolae Labiș – ”Lupta dublă”

 Nicolae Labiș – ”Lupta dublă”  Labiș, Nicolae
iul. 222023
 

”Să ne păzim cu grijă de al uitării val Cunoaşterea culeasă cu trudă, dinafară. Dacă-am pierdut o dată un adevăr vital, Îl regăsim mai greu a doua oară. Cuprins de somnolenţă, uitam odinioară Esenţa vremii noastre; şi ca s-o aflu iar, Pe drumuri încâlcite sub soarele de vară, Am străbătut un dureros calvar. Credeam că se cuvine să împlântăm hangere Doar în putreziciunea aflată între noi, Că, mai presus de toate, în viaţă ni se cere Să măturăm ograda de gunoi. Să ardem, da, gunoiul ce aerul împute! Acestea toate însă ar fi fără folos Dacă-am uita că-n faţă duşmanul îşi ascute Pe gresie cuţitul veninos. Adună inerţia în faţa noastră oaste, Gătit de luptă fie deci orişice bărbat, Dar să stârpim — destoinici — şi-n rândurile noastre Tot ce-i de inerţie cariat. Această luptă dublă s-o ducem treji şi duri, Uniţi şi-n suferinţe, uniţi şi în victorii, Precum uniţi […]

 Labiș, Nicolae
iun. 282023
 

”(…) Şi soarele prin pâcle ce se roteau în sus Ardea pe ochi şi sânge şi arme, din apus. Fetiţa se oprise: bunicul când murise Avea priviri sticloase asemeni şi deschise, Bunica le-nchisese tăcută, uşurel, Aveau soldaţii ăştia privirile la fel. Şi le-a închis fetiţa — sfios, să nu le doară — Le-a mângâiat răceala pe cea din urmă oară, Se tot pleca, firavă, oftând adeseori, Părea din iarbă arsă c-adună pure flori. (…)” Nicolae Labiș, ”Subiect de baladă” (”Trei subiecte antirăzboinice”)

Nicolae Labiș – ”Frământarea intimă” (fragment)

 Nicolae Labiș – ”Frământarea intimă” (fragment)  Labiș, Nicolae
mart. 142023
 

”Am lunecat. M-am poticnit, strivind Sub tălpi o floare ori o cochilie, Ori poate mi-am strivit fără să simt Inima mea, în piept ascunsă, vie… N-am să mai spun ce am greşit şi când… Vreau soarele-amintirile să-mi spele… Un egoism îngrozitor de strâmt M-a coborât în ochii lumii mele. împleticit, m-am ridicat spre munţi, într-un iernatic asfinţit de soare, Pe când ameţitor bolboroseau Sub gheţuri somnoroasele izvoare. Ningea cumplit şi ochii-mi lăcrimau Plini de-a ninsorii jocuri rotitoare Şi s-auzea cum fâşie prin crengi Cenuşa argintie de ninsoare. Ca şerpii din poveşti, pătrunşi în trup, Un gând vrăjmaş în mine-a prins fiinţă – Da, pentru ce n-aş spune-o, azi detest Chinuitoarea noastră conştiinţă. Cine-a aprins întâi în pieptul meu Acest chin nou şi crud, fără de seamăn?. De nu mi-l aprindeai, cu ochi mai puri Aş fi putut privi la tine, mamă? Să-ţi mulţumesc că mi-ai sădit în piept Pedeapsa trează […]