“Începu să dorească un semn de încurajare din altă lume, o vedenie sfântă care să-i oțelească inima.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
iun. 132023
Rebreanu, Liviu
iun. 132023
“Grăuntele de speranţă care nu părăseşte pe om până nu-şi dă ultima suflare, care mai licăreşte în ochii muribundului chiar când inima a încetat de-a mai bate şi când trupul a îngheţat pentru totdeauna ― îi dădea şi ei puterea să mai aştepte şi să stăruiască…” Liviu Rebreanu, ”Ion”
iun. 132023
“Gândurile i se înșirară ca într-un cerc în care nu mai putea pătrunde nimic afară de ea. Remușcări și păreri de rău încadrau toate crâmpeiele de amintiri șoptindu-i ca a scăpat din mâini un noroc ce nu se mai întoarce niciodată.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
mai 132023
“Se simțea inutilă și anacronică, o zdreanță veche care încurcă locul.” Liviu Rebreanu, ”Jar”
apr. 132023
“Se simțea despărțită de oameni și de lume, izolată într-o carapace unde sufletul ei se zvârcolea inutil. Constata pentru întâia oară că, în realitate, omul ca și toate vietățile pământului, a fost condamnat să trăiască singur, fiindcă existența nu e posibilă decât în singurătate individuală.” Liviu Rebreanu, ”Jar”
mart. 142023
“Fără ea, viața lui nu putea avea înțeles, nici aici, nici în altă lume.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
mart. 142023
”Sufletul să fie totdeauna la fel cu gândul, gândul în vorbe şi vorba cu fapte, căci numai astfel vei obţine un echilibru, între lumea ta şi lumea din afară.” Liviu Rebreanu
mart. 132023
“Patima din glasul lui Ion îl infiora pe Titu. Îndîrjirea, egoismul și cruzimea cu care omul acesta a urmărit o țintă, fără să se uite în dreapta și în stânga, îl infricoșau, dar îl și mișcau. Se gândi la șovăielile lui din vremea aceasta, la zig-zagurile neputincioase, la alergările lui după țeluri de-abia întrezărite și se simți mic în fața țăranului care a mers drept înainte, trecând nepăsător peste toate piedicile, luptând neobosit, împins de o patimă mare. El se frământă cu dorințe nelămurite, făurește planuri peste puterile lui, trăiește cu visuri fermecate, și alături de dânsul viața înaintează vijelios. Un simțământ de slăbiciune îi strânse inima.” Liviu Rebreanu, ”Ion”
mart. 062023
”Ținem negreșit să tălmăcim prin vorbe o realitate pe care numai sufletul o poate pătrunde.” Liviu Rebreanu
mart. 042023
“Pluteau undele unui parfum, ca şi când urmele sufletului ei ar fi rămas să-l ispitească.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
mart. 012023
“Numai când e singur omul cu sufletul său, numai atunci există un echilibru între lumea lui cea mică dinăuntru şi restul universului; îndată ce intervine realitatea de-afară, omul devine o jucărie neputincioasă, fără voinţă adevărată, mergând încotro îl mână puteri şi hotărâri străine de fiinţa lui…” Liviu Rebreanu, ”Pădurea spânzuraţilor”
feb. 222023
“Cine vrea să explice totul prin cuvinte ajunge curând să nu poată explica nimic! Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a înţelege.” Liviu Rebreanu, Adam și Eva
feb. 172023
“Ea a renunțat la toate pentru el. Dar bărbații nu pot să trăiască numai pentru iubire.” Liviu Rebreanu, ”Jar”
feb. 172023
”Vei pricepe multe lucruri nevăzute, căci viaţa şi lumea sunt pline de taine grele.” Liviu Rebreanu
feb. 162023
“Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură. Adam şi Eva.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”