“Astăzi însă ştiu şi înţeleg că iubirea este făcută pentru cei umili, că cei mândri nu vor putea iubi niciodată. Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şi credinţa. În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aştepţi probe niciodată. Tot ce nu e supunere şi devotament nu e iubire. Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aci începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.” Liviu Rebreanu, ”Mărturisire”
R
”Prietenul mărinimos îşi dă şi viaţa pentru un prieten. Aşa că hai să renunţăm la această purtare lipsită de omenie şi să fim buni unul cu celălalt. Duşmănia întunecă prieteniile, şi atunci de ce să nu alungi această vrajbă din inima ta? Căci de îndată ce te vei gândi că am murit şi că m-am dus te vei împăca din nou cu mine. Îţi va fi dor să mă vezi şi poate chiar o să m-adori. Dar de ce să venerezi un mort? Mai bine gândeşte-te că am pierit şi vino să ne împăcăm acum. Fiindcă mai târziu vei veni la mine la mormânt să arunci sărutări. N-ar fi mai bine să mi le dai acum? Pentru că eu sunt acelaşi.” Rumi
”Mai întâi, lasă capul în jos, apoi renunţă la toate lucrurile care te distrag unul câte unul. Îmbrăţişează lumina şi las-o să te călăuzească dincolo de vântul dorinţei. Vei găsi acolo un izvor şi hrănită de apele sale vei rodi veşnic, precum un copac.” Rumi
“Inima omului dezleagă ușor toate tainele. Inima e cheia înțelepciunii.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
”Să nu sădeşti nimic, decât iubire Atunci când sădeşti un copac, fiecare frunză a lui îţi va spune că ce sădeşti va da roade. De aceea, prietene, dacă ai un pic de judecată, să nu sădeşti nimic, decât iubire, căci îţi arăţi virtutea prin ceea ce cauţi. Apa curge spre cei ce doresc puritate, aşa că spală-ţi mâinile de dorinţe şi vino la masa iubirii.” Rumi
„Cum să-mi împiedec sufletul să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău? Cum să-l înalţ deasupra ta spre alte lucruri, altundeva? O, cum, cum l-aş aduna lângă ceva pierdut în întunerec, într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând, ce nu se-ndepărtează când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind. Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine, ne împreună totuşi aşa cum un arcuş din două strune-un singur sunet scoate. Pe ce vioară suntem înstrunaţi? Şi ce artist ne ţine-n mâna lui, cântec cum altul nu-i?” Rainer Maria Rilke, ”Cântec de dragoste”
”Alungă orice grijă şi rămâi cu inima curată asemenea unei oglinzi care nu reflectă nimic. Dacă vrei o oglindă curată, atunci priveşte-te în ea şi vezi adevărul ruşinos pe care ţi-l arată. Dacă metalul poate fi şlefuit ca să devină o oglindă, oare n-am putea şlefui şi o oglindă a inimii? Între oglindă şi inimă există o singură deosebire: inima ascunde taina, pe când oglinda o dezvăluie.” Rumi, ”Oglinda inimii”
”Luna a devenit o dansatoare la acest festival al iubirii. Acest dans al luminii Această sacră binecuvântare Această iubire divină ne arată calea spre o altă lume pe care doar îndrăgostiţii o pot vedea cu ochii lor arzând de pasiune. Aceia care s-au predat sunt cei aleşi. Odinioară, erau ca nişte stropi de lumină Acum sunt soarele strălucitor. Ei au lăsat în urmă această lume de jocuri amăgitoare. Ei sunt îndrăgostiţii privilegiaţi, care creează o lume nouă cu ochii lor aprinşi de pasiune.” Rumi, ”Îndrăgostiții sunt privilegiați”
„Dacă-aş fi un brutar Aş coace o pâine Atât de mare, încât să satur Toată, toată lumea Care nu are de mâncare. O pâine mai mare ca soarele, Rumenită, parfumată Ca şi viorelele. O aşa pâine Ar vrea să mănânce Cei din India şi din Chile Săracii, copiii, Bătrânii şi păsărelele. Va fi o zi de păstrat în memorie: O zi fără foame! Cea mai frumoasă zi din istorie!” Gianni Rodari, „Cea mai frumoasă zi”
”Inima mea arde de iubire Şi toţi pot vedea această văpaie. Inima mea pulsează pătimaşă Ca valurile unui ocean. Prietenii mi-au devenit străini În jurul meu nu sunt decât vrăjmaşi. Dar eu sunt liber ca vântul, Căci mustrările lor nu mă mai ating. Mă simt acasă oriunde m-aş afla, Iar în iatacurile iubiţilor Eu pot vedea cu ochii-nchişi Frumuseţea dansând. În spatele vălurilor, Beat de iubire, Dansez şi eu În ritmul acestei lumi. Pentru că mi-am pierdut minţile În lumea mea de oameni iubitori.” Rumi, ”Inima mea arde”
“I’ve got my own moral compass to steer by A guiding star beats a spirit in the sky And all the preaching voices – Empty vessels ring so loud As they move among the crowd Fools and thieves are well disguised In the temple and market place Like a stone in the river Against the floods of spring I will quietly resist Like the willows in the wind Or the cliffs along the ocean I will quietly resist I don’t have faith in faith I don’t believe in belief You can call me faithless I still cling to hope And I believe in love And that’s faith enough for me I’ve got my own spirit level for balance To tell if my choice is leaning up or down And all the shouting voices Try to throw me off my course Some by sermon, some by force Fools and thieves are […]
”Am murit ca mineral şi am devenit plantă. Am murit ca plantă şi am devenit animal. Am murit ca animal şi am devenit om. Şi atunci, de ce să mă mai tem de moarte? Data viitoare când o să mor Îmi vor creşte aripi şi pene ca îngerilor. Însă eu mă voi avânta mai sus decât ei – Nici nu-ţi poţi imagina Ce voi deveni atunci.” Rumi, ”Ce voi deveni”
”Cei ce nu simt că această Iubire îi duce cu ea ca un râu. Cei ce nu beau zorii ca pe o cupă cu apă de izvor. Cei ce nu mănâncă apusul la masa de seară. Cei ce nu vor nicidecum să se schimbe, Să doarmă mai departe. Iubirea aceasta e mai presus de teologie, de vechile trucuri şi de ipocrizie. Dacă vrei ca prin ele să-ţi şlefuieşti mintea, Atunci dormi mai departe. Eu am renunţat la minte, Mi-am rupt toate hainele şi le-am aruncat cât colo. Dacă nu eşti gol puşcă, ci eşti înveşmântat în haine frumoase ţesute din cuvinte, Atunci dormi mai departe.” Rumi, ”Odă”
”După atâta vreme Ne întâlnim din nou. Vezi zâmbetul de pe chipul meu Şi că îmi caut locul în ochii tăi, Dar totuşi eviţi să mă priveşti. Mi-aş da şi viaţa să te văd zâmbind Şi am avea multe de vorbit Însă puţine au mai rămas de spus. M-ai întrebat de ce nu încerc s-o fac Eu am zâmbit, dar nu am zis nimic. Aşa că ai plecat spunând că e târziu. Eu am rămas acolo, în acel loc Unde ne-am întâlnit prima oară Aşteptând să te întorci la mine.” Rumi, ””Ne întâlnim din nou”
”Iubirea mi-a răpit somnul; iată ce face iubirea. Iubirea nu dă doi bani pe suflet sau pe minte. Iubirea e ca un leu negru, flămând şi fioros, care bea sângele din inimile celor ce se iubesc. Iubirea te prinde cu blândeţe şi te împinge spre capcană, iar atunci când cazi în ea te priveşte din depărtare. Iubirea e un tiran, un judecător nemilos, ce-i torturează şi-i asupreşte pe cei nevinovaţi. De cazi în mâna ei vei plânge ca norii, iar dacă fugi de ea vei îngheţa ca zăpada. Clipă de clipă ea sparge o mie de cupe-n bucăţi şi-n fiecare secundă coase şi sfâşie o sută de veşminte. Ucide o mie de fiinţe şi le priveşte ca pe una singură. Nimeni nu poate scăpa prin şiretenie sau viclenie de lanţurile ei. Niciun învăţat, oricât ar fi de înţelept, nu poate ieşi din plasa pe care ea a întins-o.” Rumi, ”Ce […]