“Grăuntele de speranţă care nu părăseşte pe om până nu-şi dă ultima suflare, care mai licăreşte în ochii muribundului chiar când inima a încetat de-a mai bate şi când trupul a îngheţat pentru totdeauna ― îi dădea şi ei puterea să mai aştepte şi să stăruiască…” Liviu Rebreanu, ”Ion”
“Gândurile i se înșirară ca într-un cerc în care nu mai putea pătrunde nimic afară de ea. Remușcări și păreri de rău încadrau toate crâmpeiele de amintiri șoptindu-i ca a scăpat din mâini un noroc ce nu se mai întoarce niciodată.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Se simțea inutilă și anacronică, o zdreanță veche care încurcă locul.” Liviu Rebreanu, ”Jar”
”Binecuvântate fie aceste jurăminte şi această căsătorie. Fie ca această căsătorie să fie precum laptele dulce, precum vinul şi halvaua. Fie ca această căsătorie să dea roade şi umbră asemenea unui curmal. Fie ca această căsătorie să fie plină de râsete, iar o zi banală să fie ca o zi în Rai. Fie ca această căsătorie să fie un semn de compasiune, o pecete a fericirii de aici şi de dincolo. Fie ca această căsătorie să aibă un chip plăcut şi un nume bun, ca o prevestire favorabilă a lunii pe un cer senin. Nu am cuvinte să descriu Cum se-mpleteşte spiritul cu această căsătorie.” Rumi, ”Această căsătorie”
“Se simțea despărțită de oameni și de lume, izolată într-o carapace unde sufletul ei se zvârcolea inutil. Constata pentru întâia oară că, în realitate, omul ca și toate vietățile pământului, a fost condamnat să trăiască singur, fiindcă existența nu e posibilă decât în singurătate individuală.” Liviu Rebreanu, ”Jar”
”În inima ta se află o lumânare ce aşteaptă să fie aprinsă. În sufletul tău este un gol ce trebuie umplut. Îl simţi, nu-i aşa? Simţi despărţirea de iubitul tău. Invită-l să vină şi să umple acest gol, îmbrăţişează-i focul. Aminteşte-le celor ce spun altfel că iubirea vine doar atunci când vrea şi că dorinţa ce o simţi pentru ea nu se învaţă în nicio şcoală.” Rumi, ”Lumânarea din inima ta”
“Fără ea, viața lui nu putea avea înțeles, nici aici, nici în altă lume.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
”Sufletul să fie totdeauna la fel cu gândul, gândul în vorbe şi vorba cu fapte, căci numai astfel vei obţine un echilibru, între lumea ta şi lumea din afară.” Liviu Rebreanu
“Patima din glasul lui Ion îl infiora pe Titu. Îndîrjirea, egoismul și cruzimea cu care omul acesta a urmărit o țintă, fără să se uite în dreapta și în stânga, îl infricoșau, dar îl și mișcau. Se gândi la șovăielile lui din vremea aceasta, la zig-zagurile neputincioase, la alergările lui după țeluri de-abia întrezărite și se simți mic în fața țăranului care a mers drept înainte, trecând nepăsător peste toate piedicile, luptând neobosit, împins de o patimă mare. El se frământă cu dorințe nelămurite, făurește planuri peste puterile lui, trăiește cu visuri fermecate, și alături de dânsul viața înaintează vijelios. Un simțământ de slăbiciune îi strânse inima.” Liviu Rebreanu, ”Ion”
”Ținem negreșit să tălmăcim prin vorbe o realitate pe care numai sufletul o poate pătrunde.” Liviu Rebreanu
“Pluteau undele unui parfum, ca şi când urmele sufletului ei ar fi rămas să-l ispitească.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Numai când e singur omul cu sufletul său, numai atunci există un echilibru între lumea lui cea mică dinăuntru şi restul universului; îndată ce intervine realitatea de-afară, omul devine o jucărie neputincioasă, fără voinţă adevărată, mergând încotro îl mână puteri şi hotărâri străine de fiinţa lui…” Liviu Rebreanu, ”Pădurea spânzuraţilor”
“Cine vrea să explice totul prin cuvinte ajunge curând să nu poată explica nimic! Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a înţelege.” Liviu Rebreanu, Adam și Eva
“Ea a renunțat la toate pentru el. Dar bărbații nu pot să trăiască numai pentru iubire.” Liviu Rebreanu, ”Jar”
”Vei pricepe multe lucruri nevăzute, căci viaţa şi lumea sunt pline de taine grele.” Liviu Rebreanu