“Sentimentele adevărate trebuie să reziste oricărei ispite.” Liviu Rebreanu, ”Pădurea spânzuraţilor”
aug. 142021
R
iul. 142021
“Numai în fața morții pricepe omul prețul vieții și numai primejdia îi oțelește sufletul” Liviu Rebreanu, ”Pădurea spânzuraţilor”
iun. 132021
“Pe Maria o cauți, Hans? De ce n-ai căutat-o aievea până azi? Ți-ai pierdut viața împotrivindu-te voințelor mele, în loc să o urmărești numai pe ea! N-ai iubit niciodată, nefericitule, și doar nimic nu-i mai prețios în lume ca iubirea femeii!” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
mai 132021
“Superstițiile sunt bune numai pentru cei simpli și fără învățătură.” Liviu Rebreanu
mai 072021
“Începutul și sfârșitul e Dumnezeu, fiindcă habar n-avem de unde venim și unde mergem și, prin urmare, înlocuim întunericul cu un cuvânt mare și gol…” Liviu Rebreanu, ”Pădurea spânzuraţilor”
apr. 132021
“Gândul morții îi apărea din când în când ca o întrebare care cerea dezlegare. Moartea nu poate fi sfârșitul sfârșitului. Ar fi o absurditate. Atunci pentru ce m-am născut! Întâmplarea oarbă nu explică un necunoscut. Cel mult complică. Dincolo de moarte trebuie să fie ceva, precum și înainte de naștere trebuie să fi fost ceva. Sufletul nu poate începe și nici sfârși într-o întâmplătoare viață pământească.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
mart. 142021
“Inima omului dezleagă ușor toate tainele. Inima e cheia înțelepciunii.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
mart. 132021
“În suflet i se zvârcolea un iad cu limbi de foc atât de sfâşietoare, că în fiece clipă ameninţau să-i istovească toate izvoarele voinţei. Simţea iarăşi cum aleargă pe dunga prăpastiei şi ispita prăbuşirii îl pândea şi-l învăluia într-un nour de ceaţă în care mintea nu mai poate închega nici o hotărâre.” Liviu Rebreanu, ”Pădurea spânzuraţilor”
mart. 012021
“S-au privit întâi lung, citind fiecare în ochii celuilalt bucuria inimilor ce s-au regăsit după despărțiri de milioane de ani.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
feb. 132021
“Statul!… Statul care ucide!… În spate statul nostru, în față statul dușman, și la mijloc noi” Liviu Rebreanu
ian. 132021
“Când n-o mai văzu, se simți brusc atât de singur, parcă și-ar fi pierdut sufletul.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
dec. 132020
“Fericirea îl copleși. Uită toate primejdiile, toată lumea în îmbrățișarea ei. El și ea erau începutul și sfârșitul.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
nov. 132020
“Sufletul meu rătăcește aici într-un deșert fără popasuri ca o pasăre ce și-a pierdut cuibul…” Liviu Rebreanu, ”Ion”
oct. 132020
“Fericirea adevărată e totdeauna de o clipă. Mai multă n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viață de mulți ani, nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea.” Liviu Rebreanu
sept. 132020
“Se uită în cărțile lui, apropiindu-se de dânsul și întrebând: – Pierzi sau câștigi? – În orice caz, te pierd pe dumneata – răspunse Alistar foarte încet. Liana nu găsi promt replica pe care ar fi dorit-o. Recurse la trucul instinctiv al femeii în orice încurcătură față de un bărbat; ridică ochii leneș spre el și surâzând enigmatic murmură: – Da?” Liviu Rebreanu, ”Jar”