“În suflet i se zvârcolea un iad cu limbi de foc atât de sfâşietoare, că în fiece clipă ameninţau să-i istovească toate izvoarele voinţei. Simţea iarăşi cum aleargă pe dunga prăpastiei şi ispita prăbuşirii îl pândea şi-l învăluia într-un nour de ceaţă în care mintea nu mai poate închega nici o hotărâre.” Liviu Rebreanu, ”Pădurea spânzuraţilor”
R
”Pe păcătoşi Tu îi primeşti cu milă Iar inimile împietrite le topeşti cu iubire.” Rumi
“There are two types of empathy: the positive empathy and the negative empathy. When we are fully carried away by the unaware activities of the mirror neurons, we are under the trap of negative empathy. The negative empathy generates attachments. Out of these attachments suffering follows. Negative empathy is a kind of reaction to a situation, whereas positive empathy is internal response of peace love and tranquility…. In positive empathy, your deep tranquility, joy and peace activates the mirror neurons of the others, whereas in negative empathy your mirror neurons are activated by the disturbance of others.” Amit Ray, ”Yoga and Vipassana: An Integrated Life Style”
“S-au privit întâi lung, citind fiecare în ochii celuilalt bucuria inimilor ce s-au regăsit după despărțiri de milioane de ani.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
”Inima mea, stai doar cu cei ce ştiu şi te înţeleg. Stai doar sub acel copac care este în floare.” Rumi
“Statul!… Statul care ucide!… În spate statul nostru, în față statul dușman, și la mijloc noi.” Liviu Rebreanu
“Când n-o mai văzu, se simți brusc atât de singur, parcă și-ar fi pierdut sufletul.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Fericirea îl copleși. Uită toate primejdiile, toată lumea în îmbrățișarea ei. El și ea erau începutul și sfârșitul.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Sufletul meu rătăcește aici într-un deșert fără popasuri ca o pasăre ce și-a pierdut cuibul…” Liviu Rebreanu, ”Ion”
“Fericirea adevărată e totdeauna de o clipă. Mai multă n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viață de mulți ani, nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea.” Liviu Rebreanu
“Se uită în cărțile lui, apropiindu-se de dânsul și întrebând: – Pierzi sau câștigi? – În orice caz, te pierd pe dumneata – răspunse Alistar foarte încet. Liana nu găsi promt replica pe care ar fi dorit-o. Recurse la trucul instinctiv al femeii în orice încurcătură față de un bărbat; ridică ochii leneș spre el și surâzând enigmatic murmură: – Da?” Liviu Rebreanu, ”Jar”
“A recunoscut-o înainte de a se apropia de dânsa, deși nu o mai văzuse niciodată. De câteva zile inima lui o aștepta și o căuta. Și a găsit-o printre miile de oameni indiferenți. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde și moi. S-a cutremurat până în temeliile ființei lui, ca și când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieții. Apoi li s-au încrucișat privirile și din uimirea ei a înțeles că și ea l-a recunoscut deși nu l-a mai văzut niciodată. Mergea la brațul unui bărbat străin, dar Toma simțea cum inima ei rămânea în urmă lângă inima lui.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Cineva s-a aşezat la masă, plin de încredere în cunoştinţele şi experienţele sale de viaţă, şi a decretat că oamenii trebuie să fie aşa şi aşa, că e bine când faci cutare lucru şi e rău dacă faci cutare. Şi în schema lui, acel cineva vrea să vâre cu sila sufletele vii, să le încătuşeze, parcă viaţa s-ar modela după dorinţele sau concluziile cuiva. Dar viaţa merge mereu înainte, nepăsătoare, sfâşiind nu numai sistemele savanţilor, ci chiar minţile oamenilor, plăsmuind în fiece clipă situaţii noi, idei noi, pe care fantezia liliputană omenească niciodată nu le va putea înţelege şi cu atât mai puţin prevedea.” Liviu Rebreanu, ”Pădurea spânzuraţilor”
“Se pare că viața toată e un șir de neîntrerupte deziluzii, o luptă crâncenă între vis și realitate.” Liviu Rebreanu, ”Ion”
“Knock, And He’ll open the door Vanish, And He’ll make you shine like the sun Fall, And He’ll raise you to the heavens Become nothing, And He’ll turn you into everything.” Rumi