”Iubire, lumina gingașă
Ce ochii iubitei o varsă într-ai mei,
Robitu-m-a pururi și ție și ei.Pornit-a din ochii ei mândri lucoarea
Ce inima-n focul tău aprig mi-a-ncins,
Prin ochii-mi setoși pătrunzând.
Și cât ți-e de mare puterea, strânsoarea,
Chipu-i frumos să pricep m-a deprins,
Chip ce, purtându-l în gând,
Simțit-am că umblu-nchinând
Tot ce-i frumos numai ei, ce-a ajuns
Să-mi smulgă suspine din suflet și plâns.Ajuns-am, dar, slugă plecată să-ți fiu,
Ție, iubire, stăpână-ndrăgită
Și mila ți-aștept prea smerit.
Dar încă mă tem și bine nu știu
De dragostea mea și credința cinstită
Știută cu gând deslușit
De-aceea ce-n veci a robit
Mintea mea toată cu-atâta putere,
Că numai la dânsa găsesc mângâiere.De aceea te rog, stăpână iubită,
De dragul meu fă-o să guste puțin
Din focul ce altora-l dai,
Căci trudă mi-e viața, mi-e caznă cumplită
Și pier de iubire, de dor și de chin.
Fii bună, durerii-mi dă grai
Când fi-va prilejul să-l ai
Și cere iubitei milă de mine.
O, drag mi-ar fi atuncea să fiu lângă tine!”Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”
“If you want to know how much you love God, check your Tolerance level regarding Race and Religion.”
Samuel Asumadu-Sarkodie
”Mai cred în primăvară, mai cred în amăgire,
Mai cred în mine însumi, mai vreau să cred în voi,
Prin mugurii aceştia ce crapă de iubire,
Prin trunchiul care urlă de foame de altoi.
E lumea încă-ntreagă, nu sunt pierdute toate,
Mai cred în izbăvire, mai cred în adevăr,
Mai cred în nebunie şi în virginitate,
Mai cred în înviere şi-n florile de măr.
Mai cred că-n orice ziduri va fi şi o fereastră,
Mai cred că-n orice noapte va fi şi-un pic de zi,
Că, de atâta ură, curând ne vom iubi.
Mai cred în forţa noastră şi-n slăbiciunea noastră,
Mai cred în alb şi negru şi tot nu cred în gri,
Cum cred că o grădină nu-ncape într-o glastră.”Adrian Păunescu, ”Mai cred”
”Din cântecul acesta toți cei de față pricepură că o iubire nouă și dulce îi pătrunsese în suflet Filomenei; dar, cum din vorbele cântării părea că doamna cunoscuse și alte bucurii pe lângă aceea dea-și vedea mereu alăturea iubitul, fu socotită pe deplin fericită, deși din cei de față se aflau unii care o pizmuiau.”
Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”
“Apoi toate gândurile îi pieriră și sufletul rămase gol în fața ei. Numai pe ea o mai vedea, parcă ar fi dispărut lumea întreagă.”
Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Farmecul unei fiinţe străine pe care o iubim întâia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă o libertate despre care nu ştiam că e prizoniera unei melancolii adânci, a cărei euforie ne poate chiar face să ne credem fericiţi…”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”