Ce sunt cookie-urile și cum le folosesc pe acest blog?

Salut! Pentru ca experiența ta pe blogul meu să fie cât mai plăcută, acest site folosește fișiere numite cookie-uri. Vreau să fiu complet transparentă cu tine, așa că iată o explicație simplă despre ce sunt acestea și cum le utilizez. 🍪 Ce este un „cookie”? Un cookie este un fișier text de mici dimensiuni pe care blogul meu îl salvează pe calculatorul, tableta sau telefonul tău atunci când mă vizitezi. Aceste fișiere nu sunt programe malware, nu conțin viruși și nu pot accesa informațiile de pe hard disk-ul tău. Ele doar ajută site-ul să „țină minte” anumite acțiuni sau preferințe pentru o perioadă de timp. 🛠️ Cum folosesc cookie-urile pe acest blog? Deoarece acesta este un blog personal prin intermediul căruia împărtășesc cu tine imensa mea pasiune pentru spiritualitate, literatură, cuvinte de înțelepciune și de duh, dar și pentru muzica frumoasă și versuri, folosesc un număr minim de cookie-uri, împărțite în mai multe categorii: 1. Cookie-uri necesare: Acestea sunt esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect (de exemplu, pentru a-ți afișa designul paginii sau pentru a ține minte că ai apăsat deja „Accept” pe bara de cookie-uri, ca să nu te mai bat la cap data viitoare). 2. Cookie-uri de analiză (Statistici): Folosesc instrumente precum Jetpack/ Statistici Wordpress pentru a vedea ce articole sunt cele mai citite, de unde vin cititorii mei (social media, motoare de căutare) și cât timp petrec pe blog. Aceste date sunt complet anonime - eu văd doar cifre și grafice, nu numele sau identitatea ta. Te rog, reține faptul că nu folosesc instrumentele de analiză și de monitorizare a traficului oferite de Google Analytics, ceea ce face ca minimul de monitorizare a activității vizitatorilor site-ului meu să nu fie distribuită unor terțe părți. Blogul meu nu reține niciun fel de date personale, precum este adresa ta IP sau adresa de email, cu excepția cazului în care te simți inspirat să comentezi asupra versurilor, citatelor și poeziilor pe care le împărtășesc cu tine. 3. Cookie-uri pentru Rețele Sociale și Conținut Integrat: iată mai jos ce sunt acestea. Pe site-ul meu, doresc să îți ofer o experiență interactivă completă. De aceea, includ uneori conținut video de pe platforme terțe, cum ar fi videoclipuri încorporate de pe YouTube sau Facebook. Când interacționezi cu aceste ferestre video (widget-uri), platformele sociale respective pot plasa fișiere cookie în dispozitivul tău. La ce sunt folosite aceste cookie-uri? 1. Funcționalitate: Permit rularea corectă a videoclipului direct pe pagina mea, rețin preferințele tale de volum sau calitatea imaginii. 2. Statistici și Performanță: Platformele (cum este YouTube) contorizează numărul de vizualizări și analizează modul în care utilizatorii interacționează cu clipul respectiv. 3. Publicitate Personalizată: Dacă ești conectat în contul tău de social media în timp ce navighezi pe site-ul meu, rețelele sociale pot folosi aceste date pentru a-ți afișa reclame relevante pe profilul tău. Te rog să reții faptul că nu îmi folosesc blogul în scop comercial, acest lucru însemnând că nu îl monetizez pentru câștig, afișâmd reclame sau link-uri de afiliere pe site-ul meu, acesta fiind pentru mine, stricto senso, mijlocul prin care îmi pot exprima pasiunea pentru cultură, muzică și literatură. ❌ Cum poți controla sau șterge cookie-urile? Tu deții controlul complet. Dacă nu vrei ca acest blog (sau oricare altul) să salveze cookie-uri, poți modifica setările browserului tău (Chrome, Safari, Firefox etc.). Poți: 1. Să ștergi toate cookie-urile deja existente în dispozitivul tău. 2. Să blochezi complet salvarea de noi cookie-uri. Notă: Dacă blochezi toate cookie-urile, este posibil ca unele secțiuni ale blogului (cum ar fi secțiunea de comentarii sau clipurile video integrate despre care ți-am vorbit anterior) să nu funcționeze perfect. Îți mulțumesc pentru minutul acordat ca să citești aceste rânduri asupra cărora voi reveni cu alte completări și note explicative!

 Boccaccio, Giovanni
nov. 012024
 

”Cine-ar cânta, de nu cânt eu, ce-n mine
port mii de doruri împlinite, cine?

Vino, iubire, tu izvor de bucurii,
izvor al împlinirii și al nădejdii toate;
vin’ să cântăm puțin,
nu bietele suspine, nici dorurile vii,
ce bucuria ta mai dulce mi-o arată,
ci doar văpaia, chin
și fericire-n care ard deplin,
cântându-ți ție slavă, iubire, numai ție.

Când m-a cuprins văpaia ta cea dragă,
din primul ceas tu mi-ai adus în cale
un tânăr prea frumos,
cum nu-i mai mândru-n lumea-ntreagă,
nici mai viteaz când poartă zale
și nici mai inimos.
Iubirea arde-n mine atât de luminos,
încât cu tine cânt de drag și bucurie.

N-am gând mai dulce altul decât îmi e să știu
că mulțumită ție îi sunt la fel de dragă
pe cât îmi e și el;
aleasa fericirii de mi-a fost dat să fiu
pe-acest tărâm, pentru credința-ntreagă
ce-i port, socot la fel
să fiu și după moarte și-alăturea de el
să ne primească Domnul în alba-mpărăție.”

Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”

George Țârnea – ”Balada vieții paralele”

 George Țârnea – ”Balada vieții paralele”  Țârnea, George
oct. 242024
 

”N-am stat prea mult pe gânduri la beție,
Nici când a fost nevoie să suspin,
Dar dintre toți, iubito, numai ție
Am să-ți colind prin gânduri ca un spin.
Ce importanță are cum se cheamă
De la distanță pasul cel mai greu,
Mereu voi fi un traficant de teamă
Și tu perechea mea vei fi mereu.
Nu te condamn că n-ai putut pricepe
Că sunt un incurabil clandestin
Și fiecare vers din mine-ncepe
Cu o fisură tragică-n destin.
Dar nu schimba, iubito, așternutul
Nici ordine nu pune-ntre scrisori
Cât mai plutește peste noi sărutul
Și naftalina unei vechi ninsori.
E prea ușor să tai în carne vie,
Când foamea de iubire nu te-a ros,
Ca să-ți păstrezi, în schimb, o colivie
Cu amintiri subțiri sub praful gros.
Indiferent ce poate să se-ntâmple
După tăcerea strânsă-n telefon,
Nu vreau să-mi car neliniștea sub tâmple
Nici disperarea-n straie de bufon.
M-am săturat să laud mărăcinii
Agonisiți din fostele iubiri,
Ca să-mi mai pese ce gândesc vecinii
Când rătăcesc mahmur prin convorbiri.
Dar nu schimba, iubito, cheia porții
Nici nu te prea grăbi să faci curat
Cât mai plutesc sub stele-n voia sorții
Ninsorile prin care am zburat.
Tu nici nu știi pe mările de pâslă
Ce rar se-ntâmplă să rămâi atent
Cu numai un catarg și o spartă vâslă,
Tot căutând un port inexistent.
Fă-ți timp mai bine și așterne patul
Și pune vin pe masă, ca și cum
Dintr-un război ți s-ar fi-ntors bărbatul
Și-l simți al tău, de tot, abia acum.”

George Țârnea, ”Balada vieții paralele”

 Hoffmann, Ernst Theodor Wilhelm
oct. 212024
 

„În a cui viaţă oare n-a încolţit cândva, păstrată în cel mai adânc ungher al inimii, minunata taină a iubirii! Oricine ai fi, cititorule, dacă vei frunzări vreodată aceste pagini, recheamă-ţi în amintire acea vreme însorită, contemplă pentru a nu ştiu câta oară gingaşul chip al aceleia pe care însuşi duhul iubirii ţi-a scos-o în cale! Ai avut atunci credinţa că numai în ea îţi recunoşti fiinţa, esenţa ta cea mai înaltă. Îţi aminteşti susurul izvoarelor, foşnetul frunzişului, felul în care vântul mângâios de seară îţi vorbea despre ea şi despre iubirea voastră? Mai vezi oare cum te priveau florile cu ochii lor limpezi şi prietenoşi, aducându-ţi salutul şi sărutul ei?”

Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann

 Zweig, Stefan
oct. 192024
 

”Nu poţi iubi constrâns, dar oare poţi iubi din milă faţă de cineva? Ce faci, atunci când această milă este luată drept cea mai râvnită iubire? Te invit să citeşti simţurile, gândurile, visele, năzuinţele şi datoriile de pe marginile foilor de carte sufletească şi psihologică.”

Stefan Zweig

 Kundera, Milan
oct. 192024
 

„Sentimentul de a fi ales există, bunăoară, în orice relaţie de iubire. Iubirea este, prin definiţie, un cadou nemeritat; să fii iubit fără merit e chiar dovada adevăratei iubiri… Când are omul, pentru întâia oară, iluzia că este ales? Probabil că sugar, când primeşte îngrijirea maternă fără vreun merit – şi o cere cu atât mai energic. Educaţia ar trebui să-i risipească această iluzie, să-l facă să priceapă că în viaţă totul se plăteşte. Adesea însă e prea târziu.”

Milan Kundera

 Cortazar, Julio
oct. 062024
 

”Dragostea mea, nu te iubesc pentru mine, nici pentru tine, nici pentru amândoi împreună, nu te iubesc fiindcă sângele m-ar îndemna să te iubesc, te iubesc fiindcă nu eşti a mea, fiindcă te afli de partea cealaltă, acolo unde mă inviţi să sar şi eu nu pot face saltul, fiindcă în străfundurile posesiunii nu eşti în mine, nu te cuprind, nu trec dincolo de trupul tău, de râsul tău, există ceasuri când mă munceşte gândul că tu mă iubeşti, mă chinuieşte iubirea ta care nu-mi serveşte drept pod, căci un pod nu se susţine dintr-o singură parte.”

Julio Cortázar

 Citate, poezie și literatură
sept. 182024
 

„Atât în neliniştea dureroasă cât şi în dorinţa fericită, iubirea este cerinţa unui tot. Ea nu se naşte şi nu rezistă decât dacă o parte rămâne de cucerit. Nu iubim decât ceea ce nu posedăm în întregime.”

Marcel Proust

 Citate, poezie și literatură
sept. 152024
 

„Ce este un sărut? Un jurământ făcut un pic mai de aproape, o mărturisire care se vrea confirmată, un punct de culoare roz pe i-ul din cuvântul „iubire”; este un secret pe care îl află gura în locul urechii.”

Edmond Rostand

Adrian Păunescu – ”Adânca privire”

 Adrian Păunescu – ”Adânca privire”  Păunescu, Adrian
sept. 142024
 

”Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
cu tine veșnic m-aș împovăra,
când, noapte-zi, pereții mă apasă
eu, sub sprâncene port privirea ta.
Absența ta ca ștreangul sub bărbie
mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
iar mâna stângă parcă-mi e pustie
trăgându-mi inima către zăpezi.
O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
încuviințează umbrei care sunt
să nu se teamă când cu tine umblă
oriunde pui piciorul pe pământ.
La paginile scrise înainte
de ceilalți orbi care-au putut vedea
adaug că iubirea reaprinde
și ochii tăi, aici, în fruntea mea.
Căci asta e iubirea cea mai mare,
să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
iar când nu e cu tine și te doare
Să-i simți în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.
Așa simt eu acum când ești departe
și nu mai știu e noapte sau e zi,
te țin aici pe viață și pe moarte,
te văd că mă și tem că vei orbi.
Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
ca pe-o lumină vie te aștept,
dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
zmulgându-mi parcă inima din piept.
Nici nu mai știu, e iarnă sau e vară,
privirile ni s-au unit de tot
rămân aici, dar am fugit afară,
te-aș părăsi cumva, dar nu mai pot.
Zăpezi și flori trăiesc împreunate,
miracol și coșmar, la fel, așa,
cuțitul alții mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.
Și poate că aceasta e iubirea,
nu numai gelozie și asalt,
ci să-ți modifici într-atât privirea
încât să vezi la fel ca celălalt.
Profeții însă iată ce-mi arată:
te sorb din ochi, precum și tu mă sorbi,
și ne vom cheltui lumina toată,
îngenunchind sub cer ca niște orbi.”

Adrian Păunescu, ”Adânca privire”

 Boccaccio, Giovanni
sept. 092024
 

”Și unde este omul, oricine ar fi să fie el, care ar putea tăgădui că sprijinul acesta se cade a fi dat mai degrabă drăgăstoaselor femei decât bărbaților?Femeile își tăinuiesc cu teamă și rușine în gingașul lor piept văpăile iubirii, care, după câte știu aceia ce le-au simțit pe pielea lor, ascund puteri nebănuite de a se face cunoscute; și în afară de aceasta, femeile ținute în frâu de voia, de porunca ori de bunul plac al taților, al mamelor, al fraților sau soților rămân închise cea mai mare parte a vremii în strâmtele hotare ale odăii lor și, stând așa în huzur, pe de-o parte de voie și pe de alta de nevoie, se tot gândesc la câte toate și nu e cu putință ca gândurile lor să fie pururi vesele. Iar dacă uneori din pricina acestor gânduri se lasă pradă întristării stârnite de vreun dor aprins, sunt nevoite să rămână, spre marea lor mâhnire, mereu întru aceleași gânduri, de nu le vin în minte și nu le înviorează altele noi și mai plăcute; unde mai pui că ele, femeile, îndură totul cu mult mai greu decât bărbații. Așa ceva nu li se întâmplă bărbaților îndrăgostiți și ne putem da seama în chip vădit de lucrul ăsta. Ei, dacă sunt munciți de doruri sau de gânduri negre, pot să-și aline plictiseala și amărăciunea lor, în fel și fel de chipuri: căci ei, dacă doresc, pot să se plimbe în voie, să audă și să vadă nenumărate lucruri, să meargă la vânat, la pescuit, să călărească, să joace cărți sau alteori să-și vadă de negustorie. Și dintre toate acestea, fieștecare în parte are puterea de-a atrage sufletul zbuciumat la sine, cu totul sau barem în parte, și de a-i întoarce fața de la un gând mai uricios, măcar pentru o bucată de vreme, dacă nu mai mult; după care, sufletul, într-un fel sau altul, ori își găsește o mângâiere, ori nu mai suferă așa mult.”

Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”

 Citate, poezie și literatură
aug. 282024
 

„Fugi de Iubire din cauza unei singure umiliri? Ce ştii despre Iubire în afară de numele ei? Iubirea are o sută de forme de mândrie şi dispreţ, şi se câştigă printr-o sută de mijloace de convingere. Pentru că Iubirea e fidelă, ea cauta pe cineva care e fidel: nu o interesează în niciun fel un tovarăş neloial. Fiinţa umană seamănă cu un copac; rădăcina lui e o convenţie cu Dumnezeu: acea rădăcină trebuia îndrăgită cu toată puterea. O convenţie slabă e o rădăcină putrezită, fără har şi roade. Chiar dacă ramurile şi frunzele copacului sunt verzi, verdeaţa nu ajută la nimic dacă rădăcina e stricată. Dacă o ramură nu are frunze verzi, dar are o rădăcină bună, o sută de frunze vor lua naştere la sfârşit.”

Rumi

 Citate, poezie și literatură
aug. 222024
 

”Iubirea atinge apogeul în clipele când se dovedește că persoana iubită înțelege, mai limpede decât au fost vreodată capabili ceilalți, ba poate chiar și noi înșine, acele părți din noi care sunt haotice, stânjenitoare și rușinoase. Faptul că altcineva își dă seama cine suntem, iar apoi ne oferă deopotrivă compasiune și iertare, scoate în evidență întreaga noastră capacitate de-a avea încredere și de-a dărui. Iubirea este un dividend al recunoștinței față de felul cum deslușește persoana iubită sufletul nostru confuz și tulburat.”

Alain de Botton

 Citate, poezie și literatură
aug. 212024
 

„O iubire provocată de cauze conştiente, de calităţi pentru care dicţionarul are cuvinte, de însuşiri externe, o iubire acordată ca un premiu pentru calităţi estetice, morale şi intelectuale, o iubire pe care o poţi justifica nu este iubire.”

Garabet Ibrăileanu

 Citate, poezie și literatură
aug. 212024
 

”Când iubeşti şi nu eşti iubit ori suferi în tine însuţi, şi nu-ţi împovărezi cu nimic obiectul iubirii – fără nici o vină că el nu te iubeşte – ori, dîndu-i de-nţeles că-l iubeşti, te expui ridicolului.”

Ileana Vulpescu