“The tree is bent when it is young”
Orhan Pamuk
”November” (versuri/lyrics)
Melodie de: Sparkbird
One small sound
One small word
In tongues all over the world
I said it
I said it
One small word
I said it
I didn’t
I said it
I didn’t
Tongues all over
Can’t pick them out
Can’t press them in
I’ll never hide my scars
Can’t pick them out
Can’t press them in
I’ll never hide my scars
I’ll never hide my scars
One small sound
One small sight
One unsheathed knife must glint
In an alternate timeline’s light
One rust-ridden blade juts out
Of a friendly moonstruck shape
To tear, tear terribly, terribly
Tear, tear terribly
The delicate crepe of night
Familiarity breeds
Indifference
Familiarity breeds discontent
Familiarity breeds
Indifference
Familiarity breeds discontent
My other time machine
A pungent, putrid brownish-green
November smile
Blandishing my two-timing door
One small sound
One small bite
One tomial tooth
One Loggerhead Shrike must skewer
My invertebrate doppelgänger
On barbed wire in a parallel universe
My tongue parallelly bleeds
One small drop
In a monthful of blood
In tongues all over the world
I said it, I didn’t
It doesn’t matter
What I said or didn’t
Admit it
You were never going to get it
I was always gonna get it
Can’t pick them out
Can’t press them in
I’ll never hide my scars
Can’t pick them out
Can’t press them in
I’ll never hide my
Familiarity breeds
Familiarity breeds
Not only is it thicker
Blood is stickier than water
Maybe that’s relevant somehow
Can I explode now?
Compozitori: Stephan Nance.
Date de la: Musixmatch
”Un om perfect, adică un om cu desăvârşire liber, este acela care poate „funcţiona” pe toate planurile realităţii, reacţionează la toate stimulele (biologice, etice, estetice, raţionacitive) şi are valenţe active pentru tot ce e viu şi eficient din jurul lui. Unul care nu gândeşte toată ziua decât artă, politică, pâine sau dragoste – este un monstru, admirabil, magnific, dar numai un monstru. Pentru el nu mai există ierarhie, nu ştie că realitatea şi viaţa e un tot care trebuie experimentat pe mai multe planuri. Omul acela trăieşte ca un halucinat, ca o bestie, condus de un singur instinct sau de o singură idee. Veacul nostru cunoaşte milioane de asemenea monoideici, care cred că totul se poate schimba dintr-o singură ştersătură de condei, că totul va merge bine dacă s-ar pune „planul” lor în aplicare.
Există şi un misionarism monoideic, foarte primejdios. Sunt oameni care au apucat odată să spună un cuvânt cu majusculă, şi nu mai văd nimic din realitate decât prin această iluzie fonică a lor. Unii spun: Sex, Libertate, Pâine, Sport, Revoluţie, Karl Marx, Mussolini, etc. – şi spun aceasta toată viaţa, în oricare împrejurare s-ar afla. E tragic destinul lor, să le treacă viaţa printre degete, în timp ce ei repetă fascinaţi un singur cuvânt.”Mircea Eliade, ”Oceanografie”
“Early in life, when I first saw waterlilies on the ripples of a lake, I didn’t think they were flowers which grew from the water, but rather flowers which were mirrored from the shore into the lake. So many flowers grow in the silent waters of our souls, and they unfold their petals over the glaze of our consciousness: they grow from within us, but we think them reflections from the external world.”
Lucian Blaga
”Father of all! in every age
In every clime ador’d,
By saint by savage, and by sage,
Jehovah, Jove or Lord!”Alexander Pope
”Aşa vrea soarta-atotcârmuitoare,
Credinţă pune-n cumpeni, şi trădare;
De-şi ţine unul credincios cuvântul,
O mie-n schimb îşi calcă legământul.”William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Şi vântul de toamnă şi noapte şi chinuri revine
Şi mi-a mai murit o iubire, în suflet lăsând
Dureroase canale ce-odată fuseseră pline
De rădăcinile ei dizolvate acum în nimic şi în vânt.
Toamna se-agită cu gleznele vinete-n ploaie,
Trupul bătrân învelindu-şi în zdrenţe de foi,
Razele lămpii elecrice-n vânt se îndoaie,
Dansează sinistru în pomi şi-n oglinzi de noroi.
Amintirile zac ciuruite de-atâtea erori
În spitalele mele şi nu vor să moară odată,
Le-năbuş în ritmuri, în crini, în idei şi vapori,
Şi ele-aiurează ciudat şi se zbat şi m-arată.
Cum vântul de toamnă şi noaptea şi chinuri încinge
Lumea cu urletul lui răguşit, uriaş,
Micşorând şi mărind depărtările; cum sub meninge
Amintirile zac aiurind; cum dansează-n oraş
Razele lămpii electrice; cum se dezbină
Stuful subţirilor ploi între maluri de zid,
Mă gândesc la pescarii din delta cu voci în surdină,
La prietenii mei care-noată în frigul putrid
Şi inima-ntr-înşii îşi mişcă-ngrozitele clape,
Şi mă simt împreună cu dânşii în stuh şi pe ape”Nicolae Labiș, ”Baladă” (Noaptea întreagă de 9 spre 10 octombrie/21 octombrie 1956)
“Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii – şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul –
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
„Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi – lumina lor mă doare”.Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete – lacrimile.”Lucian Blaga, ”Lacrimile”
“La fiece neam de oameni se ivesc poeți și sfinți și gânditori, cari știu să aleagă, din limba seminției lor, cuvintele de vrajă și de putere, cari mai răsfrâng sau mai îngână limba lui Dumnezeu. Lucrează, din adâncul lor demonic, în sufletul acestor poeți și sfinți și gânditori, năzuința secretă și uzurpatoare, de a iscodi cuvintele cu care Dumnezeu a făcut tot ce este. Ei plăsmuiesc și înfăptuiesc prin cuvinte de vrajă. Cântecul lor e o faptă. Faptele lor sunt cântece.
Nu încape îndoială că ispita de care poeții, sfinții și gânditorii sunt încercați de a dezvîlui, de a descoperi chiar cuvintele dumnezeiești este „drăcească”. Dar se pare că fără oareșicare „drăcie” cele mai frumoase și mai minunate lucrări omenești – nu s-ar înfăptui.”Lucian Blaga, ”Luntrea lui Caron”
„Forever Autumn” (versuri/lyrics)
Melodie de: The Moody Blues
The summer sun is fading as the year grows old
And darker days are drawing near
The winter winds will be much colder
Now you’re not here
I watch the birds fly south across the autumn sky
And one by one they disappear
I wish that I was flying with them
Now you’re not here
Like the sun through the trees you came to love me
Like a leaf on the breeze you blew away
Through autumn’s golden gown we used to kick our way
You always loved this time of year
Those fallen leaves lie undisturbed now
‘Cos you’re not here
‘Cos you’re not here
‘Cos you’re not here
Like the sun through the trees you came to love me
Like a leaf on the breeze you blew away
A gentle rain falls softly on my weary eyes
As if to hide a lonely tear
My life will be forever Autumn
‘Cos you’re not here
A gentle rain falls softly on my weary eyes
As if to hide a lonely tear
My life will be forever Autumn
‘Cos you’re not here
Date de la: azlyrics.com
**********
Traducere aproximativă în limba română:
Soarele verii pălește pe măsură ce anul îmbătrânește
Și zile mai întunecate se apropie
Vânturile iernii vor fi mult mai reci
Acum, când tu nu mai ești aici
Privesc păsările zburând spre sud, pe cerul toamnei
Și, una câte una, dispar
Mi-aș dori să zbor și eu alături de ele
Acum, când tu nu mai ești aici
Ca soarele printre copaci, ai venit să mă iubești
Ca o frunză purtată de adiere, ai dispărut
Ne plimbam prin veșmântul auriu al toamnei
Întotdeauna ai iubit această perioadă a anului
Frunzele căzute zac acum neatinse
Pentru că tu nu mai ești aici
Pentru că tu nu mai ești aici
Pentru că tu nu mai ești aici
Ca soarele printre copaci, ai venit să mă iubești
Ca o frunză purtată de adiere, ai dispărut
O ploaie ușoară cade blând peste ochii mei obosiți
De parcă ar vrea să ascundă o lacrimă solitară
Viața mea va fi, pentru totdeauna, o toamnă
Pentru că tu nu mai ești aici
O ploaie ușoară cade blând peste ochii mei obosiți
De parcă ar vrea să ascundă o lacrimă solitară
Viața mea va fi, pentru totdeauna, o toamnă
Pentru că tu nu mai ești aici
”November” (versuri/lyrics)
Melodie de: Max Richter
Această melodie este instrumentală.
Interpretarea melodiei și a versurilor:
Piesa instrumentală „November” a lui Max Richter — de pe albumul său de debut din 2002, *Memoryhouse* — surprinde o stare de haos interior, melancolie și o tensiune circulară, nerezolvată.
Elemente muzicale și tematice:
Atmosfera de început: Compoziția debutează cu sunete ambientale de ploaie și o linie de vioară înaltă, susținută și tensionată, care sugerează suspans și o vreme mohorâtă, imprevizibilă.
Intensificare frenetică: În jurul secundei 45, apare o melodie de vioară frenetică, repetitivă, bazată pe arpeggii, care reflectă o disperare emoțională, agitație și incapacitatea de a găsi liniștea.
Anvergură orchestrală: Interpretată alături de Orchestra Filarmonică BBC, cu Alexander Bălănescu la vioară solo, piesa se dezvoltă pe fondul unei tensiuni dramatice (creând paralele stilistice cu intensitatea emoțională a lui Rahmaninov și cu post-minimalismul contemporan).
Absența rezoluției: În loc să se îndrepte spre o cadență calmă sau reconfortantă, muzica parcurge în mod ciclic tipare pline de urgență, lăsând ascultătorul într-o stare de neliniște persistentă și introspecție.
Utilizare în media:
Caracterul cinematografic și profund emoționant al piesei a dus la includerea acesteia în trailere pentru filme importante, precum *To the Wonder* (2012), regizat de Terrence Malick, și *J. Edgar* (2011), regizat de Clint Eastwood.
Surse:
200percentmag
Wikipedia
”Forever Autumn” (versuri/lyrics)
Melodie de: Justin Hayward
[Verse 1]
The summer sun is fading as the year grows old
And darker days are drawing near
The winter winds will be much colder
Now you’re not here
[Verse 2]
I watch the birds fly south across the autumn sky
And one by one they disappear
I wish that I was flying with them
Now you’re not here
[Chorus]
Like the sun through the trees you came to love me
Like a leaf on a breeze you blew away
[Verse 3]
Through autumn’s golden gown we used to kick our way
You always loved this time of year
Those fallen leaves lie undisturbed now
[Bridge]
Cos you’re not here
Cos you’re not here
Cos you’re not here
[Chorus]
Like the sun through the trees you came to love me
Like a leaf on a breeze you blew away
[Verse 4]
A gentle rain falls softly on my weary eyes
As if to hide a lonely tear
My life will be forever autumn
[Outro]
Cos you’re not here
Cos you’re not here
Cos you’re not here
Cos you’re not here
Cos you’re not here
Cos you’re not here
Cos you’re not here
Cos you’re not here
Cos you’re not here
Date de la: genius.com
”De va veni la tine vântul
Purtând povestea mea amară
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară!
Nu-i vina ta… aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii.
Şi cine s-ar opri să plângă
O frunză veştedă-n cărare,
Când codrii freamătă alături
Şi râd în răsărit de soare?”Octavian Goga
“Astăzi însă ştiu şi înţeleg că iubirea este făcută pentru cei umili, că cei mândri nu vor putea iubi niciodată. Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şi credinţa. În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aştepţi probe niciodată. Tot ce nu e supunere şi devotament nu e iubire.
Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aci începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.”
Liviu Rebreanu, ”Mărturisire”





