Wallflowers

”La ceasul odihnei, când punea pe pirostrii, la un foc de găteje, ceaunul dogit, ca să-şi facă „oleacă de mămăligă”, stăteam cu dânsul de vorbă. Grăia moale şi focul îi lumina din când în când obrazul pămîntiu, brăzdat de suferinţi. Răspunzând – câteodată întorcea şi ochii spre mine. Ochii aceia verzi, gânditori, nu i-ar putea zugrăvi nimeni. Cînd întîlneau pe ai mei aveam totdeauna o simţire de milă, şi fără voie se desluşea în mintea mea un nume pentru ei: „ochii resemnării”.” Mihail Sadoveanu, ”Pe drumuri încurcate”

”Şi adăogi privindu-mă cu ochi calzi: – Ţi-i drag la noi, gândăcelule? Când vei fi om cu greutate şi cu necazuri la târg, adu-ţi aminte şi de noi, că-i frumos şi pe-aici… Apoi, dragă frate, aceasta a fost cea din urmă prietinească rătăcire cu bunicul, cea din urmă lecţie pe care mi-o da acest om tare, cu suflet blînd şi simplu. Aş fi putut să-ţi spun şi mai multe – dar la ce-ar fi folosit atîtea amănunte? E prea destul poate şi atîta – şi din ce ţi-am spus, vei înţelege multe lucruri, multe apucături de ale mele, şi mai ales această nestăpînită dorinţă a mea de pribegire, prin locurile noastre, prin munţii noştri, prin văile noastre, prin câmpiile noastre, prin această ţară a năcăjitului plugar.” Mihail Sadoveanu, ”Sfaturi vechi”

”Bărbaţii cu ale lor, femeile cu ale lor; bărbatul stă de vorbă cu femeia numai între patru ochi şi, atuncea, nu vorbesc de trebile ţării, nici de ale gospodăriei; atunci ochii şi sprîncenele fac toate belelele.” Mihail Sadoveanu, ”Cântecul de dragoste”