“The bad seed that unconsciously—for its genitors—became a new living being, later comes to cause fright to the society from which he originated. Here, practically, society becomes the victim of its own invention. Thereafter, horrified and without being aware of the cause of such evil, society applies the worst punishments for his correction, and invents laws, jails, daggers, panoptic places, forced labor, corporal punishment, and even death, this, in order to try to regenerate or to extirpate evil; nevertheless, evil continues standing, and what is worse, in spite of the existing laws and punishments, it continues advancing in a devastating manner.” Samael Aun Weor, ”The Revolution of Beelzebub”
S
”Ferice ele femei! Altfel, le-ar fi otrăvit un îndrăgostit primejdios. Trebuie să-i mulţumesc lui Dumnezeu şi inimii mele de gheaţă că în privinţa asta semăn cu dumneata. Prefer să-mi aud câinele lătrând la o cioară decît pe un bărbat făcându-mi jurăminte de dragoste.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“Science is not only compatible with spirituality; it is a profound source of spirituality. When we recognize our place in an immensity of light-years and in the passage of ages, when we grasp the intricacy, beauty, and subtlety of life, then that soaring feeling, that sense of elation and humility combined, is surely spiritual. So are our emotions in the presence of great art or music or literature, or acts of exemplary selfless courage such as those of Mohandas Gandhi or Martin Luther King, Jr. The notion that science and spirituality are somehow mutually exclusive does a disservice to both.” Carl Sagan, ”The Demon-Haunted World: Science as a Candle in the Dark”
“- Am fost o dată pe un munte şi aerul era acolo atât de dens, încât m-am uitat la el. Se vedea. Am stat o jumătate de ceas şi m-am uitat la aer. I se zăreau toate celulele şi din cauza asta parcă era crăpat. – Aici nu eşti la munte, eşti la mare. – (Continuând primul gând.) Îţi venea să-ţi deschizi şi tu toţi porii. Îţi venea să-ţi deschizi chiar venele, să-l simţi năvălind prin toată suprafaţa ta. (Respiră adânc.) Aşa… (Îi e rău.) E aşa greu să respiri…” Marin Sorescu, ”Iona”
”Hermia: Cu ochii mei aş vrea să vadă tata. Theseu: Mai bine-ar fi ca ochii tăi să vadă Cu mintea lui .” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Îngerii, deci, se apropie de cel mort. Dumnezeu nu condamnă pe nimeni la infern. Dumnezeu ar vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi. Dar în acelaşi timp Dumnezeu a dat omului liberul arbitru, teribilul privilegiu de a se condamna el însuşi la iad sau de a merita cerul. Altfel spus, Swedenborg menţine pentru lumea cealaltă doctrina liberului arbitru pe care doctrina ortodoxă o suprimă după moarte.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)
”Apoi, descopeream în mine, cum poate şi în punctul 3 al visului, că în toată gândirea, chiar şi în cea pe care o credem aproape curată, pătrunde infinit de mult păcat şi impuritate, precum şi în dorinţa noastră ce merge din corp în gânduri, din care provin rădăcini foarte adânci; cu toate că gândirea pare curată, ea se bazează totuşi pe faptul că noi înţelegem aceasta prin frică, prin ipocrizie şi multe alte lucruri, pe care le putem descoperi, de asemenea, mai mult sau mai puţin prin reflecţie, în aşa fel încât e mai puţin posibil de a ne elibera de păcat, întrucât nu e gând care să nu fie amestecat cu impuritate; astfel e mai bine să crezi în fiecare oră, în fiecare clipă că meriţi pedepsele infernului, pentru că mila şi graţia lui Dumnezeu, care sunt în Iisus Hristos, se înduplecă să vadă asta.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de […]
”Ades în zori de zi a fost zărit Îmbogăţind cu lacrima lui roua, Sporind cu norii jalei sale, norii. Dar când voiosul soare, tot suind Spre răsărit, spre patul Aurorii Perdelele de umbră le resfiră, Feciorul meu se furişează-n casă Nemângâiat şi, oblonind lumina, Se ferecă în fundul încăperii. Cu geamu-nchis cu storurile trase, Preface ziua-n noapte nefirească, Îl doare sufletul. Tânjeşte. Poate Cu-n sfat i l-am tămădui, nepoate.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Gingaş prinos al unei inimi calde! Nu se află feţe mai sincere decît cele scăldate astfel. E mult mai bine să plângi de bucurie, decât să te bucuri de lacrimi!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“Gata, Iona? Răzbim noi cumva la lumină!” Marin Sorescu, ”Iona”
“Nu-i nimic mai iute decât gândul, iar vorba poartă gândul dintr-un om în altul.” Ioan Slavici, ”Mara”
”De exemplu, dacă e vorba de lumină, lumina e pentru el o metaforă, simbolul evident al adevărului. Calul simbolizează inteligenţă, căci el ne duce de la un loc la altul. Swedenborg stabileşte astfel un întreg sistem de corespondenţe. Prin aceasta se apropie de cabalişti. Apoi ajunge la ideea că, în lume, totul se bazează pe corespondenţe, că întreaga creaţie e, de fapt, o scriere secretă, o criptografie pe care trebuie s-o descifrăm, că toate lucrurile sunt în realitate cuvinte, numai lucrurile pe care nu le putem înţelege rămân pentru noi literă moartă. Îmi amintesc de o teribilă aserţiune a lui Carlyle, care l-a citit, nu fără profit, pe Swedenborg şi a spus: Istoria universală e o scriere pe care trebuie s-o descifrăm şi s-o transcriem continuu. Şi e adevărat: necontenit suntem martorii istoriei universale şi în acelaşi timp actorii ei. Suntem, de asemenea, literele, simbolurile: un text divin în care […]
”Trezeşte duhul viu al veseliei Şi dă tristeţea-n seama-ngropăciunii: Nu-i oaspe potrivit serbării noastre.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Era ciudat că puteam să am în acelaşi timp două gânduri total diferite; asta, pentru mine, care ocupam absolut gândurile altora şi, în acelaşi timp, gândurile ispitei pe care nimic nu avea putere să le alunge; mă ţineau atât de bine prizonier încât nu ştiam unde să fug, căci le purtam în mine. Prin urmare, când îmi veneau în minte diferite lucruri la care mă gândisem mult timp mai înainte şi care erau înrădăcinate, era ca şi cum mi se spunea să găsesc raţiuni de a mă disculpa, ceea ce era, de asemenea, o mare tentation; sau să-mi atribui binele pe care-l făcusem sau, mai bine zis, care se făcuse datorită mie, dar spiritul lui Dumnezeu elimină acestea, angajându-mă, de asemenea, să găsesc altceva. În acest sens, acest ultim gând fu mai puternic decât precedentele, pentru că el mergea mai în profunzime (…)” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”Da, am remarcat, de asemenea, că toată voinţa, pe care am primit-o şi e reglată prin corp şi conduce gândurile noastre, se opune spiritului; ceea ce face ca noi să fim în luptă continuă şi ca noi, să nu putem în nici un fel să ne unim cu spiritul altfel decât prin graţia care ni se dă, şi prin care suntem ca morţi pentru tot ce e bun, dar pentru ce e rău suntem noi înşine stăpâni. Căci trebuie să ne considerăm mereu vinovaţi de păcate nenumărate, întrucât Domnul Dumnezeu ştie tot, şi noi ştim puţine lucruri despre păcatele care se produc numai şi numai în gânduri; şi numai cele din fapte, atunci când noi suntem convinşi de ele.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”