“- Am fost o dată pe un munte şi aerul era acolo atât de dens, încât m-am uitat la el. Se vedea. Am stat o jumătate de ceas şi m-am uitat la aer. I se zăreau toate celulele şi din cauza asta parcă era crăpat. – Aici nu eşti la munte, eşti la mare. – (Continuând primul gând.) Îţi venea să-ţi deschizi şi tu toţi porii. Îţi venea să-ţi deschizi chiar venele, să-l simţi năvălind prin toată suprafaţa ta. (Respiră adânc.) Aşa… (Îi e rău.) E aşa greu să respiri…” Marin Sorescu, ”Iona”
”Hermia: Cu ochii mei aş vrea să vadă tata. Theseu: Mai bine-ar fi ca ochii tăi să vadă Cu mintea lui .” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Ades în zori de zi a fost zărit Îmbogăţind cu lacrima lui roua, Sporind cu norii jalei sale, norii. Dar când voiosul soare, tot suind Spre răsărit, spre patul Aurorii Perdelele de umbră le resfiră, Feciorul meu se furişează-n casă Nemângâiat şi, oblonind lumina, Se ferecă în fundul încăperii. Cu geamu-nchis cu storurile trase, Preface ziua-n noapte nefirească, Îl doare sufletul. Tânjeşte. Poate Cu-n sfat i l-am tămădui, nepoate.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Gingaş prinos al unei inimi calde! Nu se află feţe mai sincere decît cele scăldate astfel. E mult mai bine să plângi de bucurie, decât să te bucuri de lacrimi!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“Gata, Iona? Răzbim noi cumva la lumină!” Marin Sorescu, ”Iona”
“Nu-i nimic mai iute decât gândul, iar vorba poartă gândul dintr-un om în altul.” Ioan Slavici, ”Mara”
”Trezeşte duhul viu al veseliei Şi dă tristeţea-n seama-ngropăciunii: Nu-i oaspe potrivit serbării noastre.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”