”Swedenborg începe, deci, să studieze teologia pentru ca apoi să se intereseze de ştiinţe. Interesul său merge spre ştiinţele aplicate. S-a constatat mai târziu că el a prevăzut multe din descoperirile ulterioare. De exemplu, ipoteza asupra nebuloasei lui Kant şi Laplace.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)
“Un fir de paianjen Atârnă de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasă tot mai jos. Mi se trimite și Scara la cer – zic, Mi se aruncă de sus. Deși am slăbit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui ce am fost Mă gândesc că trupul meu Este totuși prea greu Pentru scara asta delicată. – Suflete, ia-o tu înainte. Pâș! Pâș!” Marin Sorescu, ”Scara la cer”
”După ce m-am trezit, am căzut pe gânduri dacă toate acestea nu puteau să fie nişte himere; atunci vedeam cum credinţa mea se clatină, dar m-am rugat cu mâinile împreunate: trebuie să mă întăresc în credinţa mea, lucru care se produse imediat. Îmi veniră, de asemenea, gânduri despre nevrednicia mea în faţa altora; m-am rugat, în acelaşi fel, şi acestea dispărură imediat; dacă Domnul Nostru înlătură cât de puţin Mâna Sa de pe cineva, acela e în afara dreptei căi şi a credinţei înseşi, după cum atât de vizibil s-a întâmplat cu mine.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”…dacă pot să iubesc mi-e destul şi mi-este surâs şi mi-este vis dacă pot să iubesc. La urmă, la umbră am cântat: dacă cineva poate să iubească e împărat dacă cineva este iubit e infinit şi dacă există iubire din goluri se naşte plinul.” Nichita Stănescu
„Când îndrăgostiţii au luat peste tot foc, Se prind de mână Şi se aruncă amândoi Într-o verighetă Cu apă puţină. Este o cădere importantă în viaţă Şi ei zâmbesc fericiţi Şi au braţele pline de flori Şi alunecă duios Şi alunecă măreţ pe jos, Strigându-se pe nume ziua Şi auzindu-se noaptea. De la o vreme Li se amestecă ziua cu noaptea, Într-un fel de tristeţe deasă… Verigheta răspunde Tocmai pe tărâmul celălalt. Acolo este o plajă mare Plină cu oase îmbrăţişate, Care dorm cu albul lor ostenit, Ca nişte scoici frumoase Care s-au iubit toată marea.” Marin Sorescu, ”Baladă”
”Foarte bine, timpul o să ne-o arate. Cum spune zicala: „Cu timpul şi taurul sălbatic intră-n jug„.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“It takes three to make love, not two: you, your spouse, and God. Without God people only succeed in bringing out the worst in one another. Lovers who have nothing else to do but love each other soon find there is nothing else. Without a central loyalty life is unfinished.” Fulton J. Sheen, ”Seven Words of Jesus and Mary: Lessons from Cana and Calvary”
”Nu știu ce am, Că nu dorm când dorm Nu știu ce am, Că nu sunt treaz, Când stau de veghe. Nu știu ce am, Că nu ajung nicăieri, Când merg. Nu știu ce am, Că stând pe loc Sunt, hăt, departe. Doamne, din ce fel de humă M-ai luat în palmele tale calde Și cu ce fel de salivă Ai amestecat și-ai frământat huma-mi? De nu știu ce am Că exist, Nu știu ce am Că nu mai am nimic, Decât pe tine.” Marin Sorescu, ”Ceva ca rugăciunea”
“Nu e armă mai puternică decât inima curată.” Ioan Slavici
”De trei ori fericite sunt acelea Ce, stăpânind al sângelui îndemn, Urmează-alaiul sfintelor fecioare. Dar pe pământ e mult mai fericit Un trandafir ce-şi dăruie mireasma, Decât cel ce-n sihastră bucurie Trăieşte, creşte, și-apoi se usucă, Vegheat de feciorelnicii săi spini.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Să vedem, înainte de toate, care era viziunea lui Swedenborg în ceea ce priveşte lumea cealaltă, viziunea despre imortalitatea personală, în care el a crezut, şi vom constata că totul se bazează pe liberul arbitru. În Divina Commedia a lui Dante – operă atât de frumoasă din punct de vedere literar – liberul arbitru încetează în momentul morţii. Morţii sunt judecaţi de un tribunal care hotărăşte dacă ei merită cerul sau infernul. Dimpotrivă, în opera lui Swedenborg lucrurile stau altfel. Swedenborg ne spune că atunci când un om moare, el nu-şi dă seama că e mort, fiindcă tot ce-l înconjoară rămâne identic. Continuă să se afle în casa lui, prietenii vin să-l vadă, umblă pe străzile oraşului. Nu se gândeşte că e mort. Dar curând începe să remarce câte ceva. Începe să observe un lucru care la început îl bucură, apoi îl nelinişteşte: totul pe lumea cealaltă este mult mai […]
”Better bread and water than pie with trouble” Aleksandr Solzhenitsyn, ”In the First Circle”
”Toată dimineaţa am fost în obişnuitul meu statu iucunditatis internae, totuşi cu o tulburare în plus, despre care gândeam că provine de la forţa spiritului şi de la nevrednicia mea. M-am pus până la urmă să gândesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, că trebuie să fiu mulţumit cu tot ceea ce îi este plăcut Lui, căci aceasta îi aparţine, şi că nu poţi rezista spiritului când primeşti de la Dumnezeu asigurarea că e graţia Sa, că ea acţionează pentru cel mai mare bine al nostru; căci cum noi suntem ai Lui, trebuie să fim mulţumiţi cu ceea ce îi e plăcut Lui să facă cu ceea ce-i aparţine; totuşi trebuie să ne rugăm Domnului Nostru, căci aceasta nu e pentru nimic în lume în puterea noastră. El mi-a dăruit graţia sa întru aceasta, şi foloseam cât se poate de puţin gândurile mele, dar voiam să înţeleg de ce lucrurile stau aşa; […]
“Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea așeza acolo din când în când. Și să zică așa, gândindu-se la mine: ”N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea.” M-am gândit bine, lucrul acesta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un locaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.” Marin Sorescu, ”Iona”
”Benvolio: Păcat că dragostea, atât de blândă, Se dovedeşte vitregă şi rea. Romeo: Păcat că dragostea, la ochi legată, Nu rătăceşte drumul niciodată.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”