”Trebuie, prin rugăciunile cele mai pioase, să cer obţinerea iertării înainte de a găsi pace în conştiinţa mea; fiindcă eram totuşi ispitit înainte de a se petrece asta; Duhul Sfânt mă instruia, dar în proasta mea înţelegere, am neglijat umilinţa care e fundamentul a tot. Toată noaptea, a fost ca şi cum aş fi coborât în adânc, pe scări şi prin alte încăperi, dar cu încredere şi în siguranţă, încât adâncul nu era periculos pentru mine; atunci îmi veni în vis versul: Nici adâncul şi nici alt lucru, fie că va veni sau.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
S
”N-o să puteţi prinde rădăcini de-a binelea decît dacă nu vă pregătiţi singur terenul. Pentru ca să culegeţi roade îmbelşugate, trebuie să aveţi grijă de vreme!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Nu vreau să mai întâmpin nimic, Nu mai cinstesc, Nu mai sărbătoresc, Nu aniversez, cei zece ani de la, cei doisprezece de la, cei Doi şi jumătate de la cei douăzeci… Nu mă mai mobilează cele nouă şi jumătate, opt, şapte luni Până la… Nu vibrez la magistrale De când mă trezesc dimineaţa şi până seara târziu (Căci am într-adevăr cu totul alte griji şi probleme) Nu înfierez Nu aplaud, nu scandez (uitaţi-vă la buzele mele lipite) Nu mă iau la întrecere Cunosc grija permanentă şi tocmai asta mă îngrijorează profund” Marin Sorescu, ”Eu, neabătutul”
”Pe arcul cel mai tare al lui Amor, Şi pe săgeata lui cu vârf de aur Şi pe-al lui Venus porumbel preasfânt , Pe-al inimilor rodnic legământ, Pe rugul ce pe Dido mistuit-a Când Eneas şi-a părăsit iubita , Pe jurământul care mai ales Bărbaţii l-au călcat atât de des, La ceasul hotărât îţi jur că vin, Fără să şovăi câtuşi de puţin .” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Eram în mod continuu în luptă contra gândurilor duble, care se luptau între ele. Te implor, o, Dumnezeule Atotputernic, să primeşti graţia ca eu să fiu al Tău şi nu al meu. Iartămă dacă am spus că sunt al Tău şi nu al meu, aceasta nu-mi aparţine, aceasta aparţine lui Dumnezeu, mă rog pentru graţia de a putea fi al Tău şi să nu fiu abandonat mie însumi.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”Totuşi, eu sunt sigur că Dumnezeu acordă graţia şi are milă pentru toţi bieţii păcătoşi care vor să se convertească şi cu o credinţă constantă caută adăpost în mila Lui insesizabilă şi prin meritul Mântuitorului nostru Iisus Hristos; astfel sunt eu, sigur de Graţia Sa, şi mă pun la adăpostul Lui, dat fiind că eu cred în mod sigur că am primit iertarea păcatelor mele, ceea ce e mângâierea mea; să mă întărească Dumnezeu în dragostea pentru Iisus Hristos.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”De-aş face precum spui, mai cu temei Mi-aş aminti de farmecele ei. Sub masca-ntunecată ce-n extaz Sărută o femeie pe obraz, Ghicim paloarea chipului ascuns. Comoara de privire adunată. N-o dai uitării când eşti orb. O fată Frumoasă tu arată-mi. Ce-i mai mult Decât o filă-n care pot citi Că-s altele mai mândre? Bun rămas! N-ai leac pentru uitare!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Uneori nu puteam să-mi adun gândurile pentru a-L contempla pe Hristos pe care-l văzusem numai o clipă; mişcarea şi forţa Duhului au căzut peste mine în aşa fel încât aş fi preferat să înnebunesc. Asta se referea la celălalt preot. Pot compara acest lucru cu cele două talere ale balanţei; pe unul e voinţa noastră şi reaua noastră natură, pe celălalt forţa lui Dumnezeu, pe care Domnul Nostru o duce în ispită aşa încât lasă uneori ca balanţa aceasta să atingă un punct de aequilibrium; dar când ea se apleacă într-o parte, el o ajută să se ridice din nou; iată ce am descoperit după felul de a vorbi al lumii, de unde reiese că numai forţa noastră ne trage în jos şi i se opune mai degrabă decât să fie de ajutor forţei spiritului; şi că e numai şi numai opera Domnului Nostru, care dispune lucrurile după cum înţelege […]
”Cât de frumos îi mai slujeşti iubirii Şi păsul cum i-l desluşeşti. Și eu Voiam să o prefir printre cuvinte, Ca nu cumva să par că sunt pripit… De ce să, fie un pod mai lat ca Nu!? o barcă? cată s-o cunoşti întocmai. Şi atunci o poţi tămădui. Iubeşti? Să-ţi căutăm un ac pentru cojoc…” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Mulți m-au sfătuit Să mă dau la fund pentru o vreme. E mai bine așa, Pentru o vreme, Și m-am dat. La fund toți se împiedicau de mine. Și-am ieșit iar la suprafață. Acum om vedea…” Marin Sorescu, ”Incertitudine”
”Swedenborg se întoarce la Stockholm în 1741 şi e ales (la propunerea lui Linné) membru al Academiei Regale de Ştiinţe. Devine teozof, se îndreaptă către Dumnezeu prin forţa ştiinţei, devine un om căruia ştiinţa i-a dat gustul infinitului, al absolutului. De aici înainte începe cea de a doua viaţă a lui Swedenborg: se dezinteresează de ştiinţele exacte, trecând definitiv la teozofie şi religie. În Cartea de vise este consemnată marea iluminare din 1743, când el a primit puterea de a comunica direct cu spirite şi îngeri. Îşi propune să studieze în aceeaşi manieră sistematică lumea spiritului. Se spune că într-o seară, în 1745, la Londra, într-o viziune i se arată Domnul Nostru Iisus, care-i comunică misiunea sa nouă: cu acelaşi zel şi metodă cu care a descris lumea sensibilă, trebuie să exploreze lumea suprasensibilă, lumea supranaturală; să devină profet, să devină în mod ştiinţific vizionar. În Cartea de vise putem […]
“Cine a văzut cum șovăie o limbă de foc către claia de fân?” Ioan Slavici
”Dacă-i aceasta legiuirea soartei, Să aibă parte dragostea de chin, Să îndurăm ursita împăcaţi. Iubirea e-mpletită cu durerea, Cum e şi cu suspinul şi cu visul, Cu lacrima, cu gândul, cu dorinţa.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Aveam atât de multă graţie a Domnului încât, atunci când voiam să hotărăsc să-mi ţin gândurile în puritate, descopeream că aveam o bucurie intimă, totuşi cu o suferinţă în corp, care nu putea să suporte beatitudinea sufletelor celeste, fiindcă mă lăsam cu toată umilinţa în graţia lui Dumnezeu ca el să facă ce vrea din mine după bunul său plac. Dumnezeu să-mi dea umilinţă, cum eu văd slăbiciunea mea, impuritatea mea şi nevrednicia mea!” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”Mai întâi vine la rând omul care se consacră studiilor. Tatăl lui Swedenborg era episcop luteran şi l-a educat pe fiul său în spiritul luteranismului, religie în care piatra unghiulară, cum se ştie, este mântuirea prin graţia divină – graţie în care Swedenborg nu crede. În sistemul său, în noua religie predicată de el, se vorbeşte de mântuirea prin opere, dar aceste opere nu constau nici în slujbe, nici în ceremonii; e vorba de opere veritabile, opere în care omul se angajează total, cu spiritul şi, de asemenea, ceea ce e cu atât mai curios, cu inteligenţa sa. Swedenborg începe, deci, să studieze teologia pentru ca apoi să se intereseze de ştiinţe. Interesul său merge spre ştiinţele aplicate.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)