”(Muzică înăuntru.) BEATRICE: Trebuie să-i urmăm pe cei din faţă. BENEDICK: în tot ce e bun. BEATRICE: Fireşte. dacă ne duc la ceva rău, îi părăsesc la prima întoarcere.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
S
”Eu mut o zi albă, El mută o zi neagră. Eu înaintez cu un vis, El mi-l ia la război. El îmi atacă plămânii, Eu mă gândesc un an la spital, Fac o combinaţie strălucită Şi-i câştig o zi neagră. El mută o nenorocire Şi mă ameninţă cu cancerul (Care merge deocamdată în formă de cruce), Dar eu îi pun în faţă o carte Şi-l silesc să se retragă. Îi mai câştig câteva piese, Dar uite, jumătate din viaţa mea E scoasă pe margine. -O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul, Îmi spune el. -Nu-i nimic, glumesc eu, Fac rocada sentimentelor. În spatele meu soţia, copiii, Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi Tremură pentru orice mişcare a mea. Eu îmi aprind o ţigară Şi continui partida.” Marin Sorescu, ”Șah”
“Îți ești și drum lung și merindă Și vreme oricâtă, oricând. Și spațiu cabrând nenoroc. Și totu-i vibrare pe loc.” Marin Sorescu
”Hermia: I-arunc mustrări, iubirea mi-o dă el. Helena: O, rugile nu îl clintesc defel. Hermia: Eu îl urăsc, el tot îmi iese-n cale. Helena: Eu îl iubesc, el ură-mi dă, şi jale. Hermia: Ce vină am că mintea şi-o pierdu? Helena: De vină-i frumuseţea ta, nu tu! Această vină-asupra mea să cadă! Hermia: Fii liniştită, n-o să mă mai vadă” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Altfel, cineva povestea ceva pe seama cărţilor mele; se spunea că va fi un liber divinus de Dei cultu et amore; cred că era şi ceva despre spiritibus; mă gândeam că am spus ceva despre asta în al meu De Infinito, dar nu mi se răspundea la aceasta. Apoi îmi veni în gând mesajul că tot ce e iubire pentru ceva, fie că era vorba despre operele mele la care lucrez – când le iubeşti pe ele în sine şi nu ca pe un medium către unicul amorem, care merge la Dumnezeu şi la Iisus Hristos – acesta ar fi amor meretricius; de aceea, astfel de lucruri sunt mereu comparate cu meretricationi în cuvintele lui Dumnezeu, ceea ce mi s-a întâmplat; dar când ai iubirea cea mai profundă pentru Dumnezeu, nu mai simţi nici o altă iubire decât aceea pe care o găseşti în încrederea în Dumnezeu.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea […]
”Toată ziua am fost într-o dublă gândire care voia să distrugă spiritualul prin calomnie, ca să zicem aşa, astfel încât găseam ispita extrem de puternică. Prin graţia spiritului, am fost dus să-mi fixez gândurile pe un arbore, priveam crucea lui Hristos şi crucificarea lui Hristos: cât timp am făcut aceasta, celelalte gânduri căzură de la sine. Urmai acelaşi gând atât de puternic încât gândeam să-l pun pe cruce pe Ispititor şi să-l alung, căci eram liber într-o clipă: apoi a trebuit să-mi fixez gândurile foarte ferm pe asta deoarece, cum lăsam puţin libere gândurile şi viziunea mea interioară, cădeam în gânduri ispititoare. Dumnezeu să fie lăudat, El care mi-a dat această armă! Dumnezeu în graţia Sa să mă ţină astfel ca eu să am continuu în faţa ochilor mei pe Mântuitorul meu crucificat, căci nu îndrăznesc să-L văd pe Iisus al meu, aşa cum L-am văzut, căci sunt un nevrednic […]
”Ascultă-mă; îţi pare fără seamăn, Căci ochii tăi răsfrâng doar chipu-i geamăn. Dar pune pe tipsia de cristal Alt chip de fată întâlnit la bal, Un alt luceafăr despicându-şi cale; Păli-va frumuseţea doamnei tale.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”BEATRICE: Prea afurisită înseamnă mai mult decît afurisită. în felul acesta o să micşorez harul Celui-de-Sus, pentru că se spune: „Dumnezeu îi dă coarne scurte unei vaci afurisite”; dar uneia prea afurisite, nu-i dă coarne deloc„. LEONATO: Va să zică, tu fiind prea afurisită, Dumnezeu n-o să te binecuvînteze cu nici un fel de coarne? BEATRICE: Precum spui, dacă nu-mi trimite nici un bărbat; pentru care fericire îi cad în genunchi în fiecare dimineaţă şi seară. Dumnezeule! n-aş putea răbda un bărbat cu barbă. prefer lâna patului. LEONATO: S-ar putea să dai peste un bărbat fără barbă. BEATRICE: Ce să fac cu el? Să-l îmbrac cu rochiile mele şi să mi-l fac cameristă? Unul cu barbă e mai mult decât un tânăr. şi unul fără barbă e mai puţin decît un bărbat; iar unul care e mai mult decît un tânăr nu e pentru mine, după cum nici eu nu […]
”Să nu uit: îmi venea de asemenea în gând că Duhul Sfânt voia să mă prezinte lui Iisus şi mă arăta Lui, ca pe o operă pe care el a lucrat-o; în aşa fel încât nu trebuia să-mi atribut nimic, că totul era al Lui, cu toate că, prin graţie, El ne acordă acelaşi lucru. Apoi am cântat psalmul pe care-l alesesem atunci: Iisus e prietenul meu cel mai bun (numărul 245). Iată ce am învăţat eu în spiritual: că nu e nimic de făcut decât să ne umilim; că nu e nimic altceva de cerut decât graţia lui Hristos; am adăugat din propria mea credinţă: a avea iubire, dar e temerar, pentru că atunci când ai graţia lui Dumnezeu te laşi cu totul în voia lui Hristos şi faci totul după placul lui; când eşti în graţia lui Dumnezeu, atunci eşti cel mai fericit.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”N-ai ecou, domnule, Nici bun, nici rău… Să trăiești așa, s-o duci, Neștiut de nimeni, te strecori… Știți caii ăia furați, De li se pun cârpe, trențe, pe copite Să nu facă zgomot, când sunt scoși din grajd? Cine ne-a furat pe noi? ce fel de vite, mârțoage de rasă Mai suntem și noi? Ia suie-te în Piscul cu Bojii Și strigă… să vezi, te aude cineva? – Ce să strig? – Ce vrei… strigă că iote nu plouă… Să vezi ce se întâmplă. – Păi, ce să se întâmple? Ca și când ai împunge o dată cu acul în cer, Nu zice nimeni „au”, Nici un sfânt, nimeni nu zice „au” Dacă împungi o dată în cer Cu acul. Fiindcă de aici n-ai nici un fel de ecou.” Marin Sorescu, ”Ecoul”
”De n-ai fi tu, atîta sete s-ar pierde, timpul ar fi gri, cu fața-ntoarsă la perete Izvoru-n piatră s-ar opri. Așa că o adulmecare, Cu toate pânzele plîngînd, Câte-o corabie pe mare Ar luneca numai în gând. Împovărat doar c-o aripă, Pe cer, în raiuri somnolente, Aș fi și eu doar o risipă A neființei existente.” Marin Sorescu, ”Cu toate pânzele”
“Să râzi când îți vine să plângi și să plângi numai când vezi pe alții plângând.” Ioan Slavici
”Primind în schimb întreaga-ţi frumuseţe. Vreau de la tine ochii mei să-nveţe Ce vrăji cu meşteşug ţes ochii tăi Robindu-i ale inimii bătăi.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Faptul remarcabil era că eu reprezentam acum omul interior, ca şi cum ar fi fost vorba de un altul decât eu însumi, salutam gândurile mele, speriindu-le, ale mele res memoriae, acuzând o altă fiinţă, în aşa fel încât totul era inversat; eu reprezint pe cineva care se opune altuia, sau omul interior; căci eu m-am rugat lui Dumnezeu ca să nu fiu al meu, dar ca Dumnezeu să-mi dea graţia de a mă lăsa să devin al Lui.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”Prin foc se stinge focul şi un chin De-o suferinţă mai adâncă-i şters, Suspinul jalei de un alt suspin. Se-nvârte capul? Te-nvârteşti invers! Cu ochii alt venin dacă-ai băut, Slăbeşti otrava jindului stătut.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”