”Răspund la numele de Benedick, Dar vestea o primesc în chip de Claudio. Aşa că prinţul cată ale sale. Prietenia-i credincioasă-n toate, Afară doar de dragoste; de-aceea îndrăgostiţii păsul şi-l spun singuri. Tot ochiul să peţească pentru sine, Să nu se-ncreadă în mijlocitori, Căci frumuseţea e o vrăjitoare Ce face trădători din buni prieteni. Acestea se întîmplă-atît de des, Şi eu n-am bănuit! Adio, Hero!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”În fiecare seară strâng de prin vecini toate scaunele disponibile şi le citesc versuri. Scaunele sunt foarte receptive la poezie, dacă ştii cum să le aşezi. De aceea eu mă emoţionez, şi timp de câteva ore le povestesc ce frumos a murit sufletul meu peste zi. Întâlnirile noastre sunt de obicei sobre, fără entuziasme de prisos. În orice caz, înseamnă că fiecare ne-am făcut datoria, şi putem merge mai departe.” Marin Sorescu, ”Capriciu”
”- Liniștiți-vă, că o să scăpați voi toți de mine, grăi Persida cuprinsă de o durere atoatecovîrșitoare. E înspăimîntător gândul vieții petrecute în lumea aceasta, și fiecare clipă de mulțumire e numai un repaos trecător după un lung șir de grele suferințe. Cuprinsă de o grea boală sufletească, în care am căzut din clipa zemislirii mele, eu alerg chinuită prin lume, mă muncesc însămi pe mine, și când țip, când răcnesc de durere, oamenii, semenii mei, nu-și dau seamă că tot ca mine sufăr și ei și nu împărtășeșc durerea mea, ci se depărtează cu dispreț de mine.” Ioan Slavici, ”Mara”
”Pe dragul tău să-l vezi curând că vine Adus de soarta bună către tine.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Citeşte-i cartea feţei! Vei afla Ce-a scris cu drag, într-însa, frumuseţea. Priveşte-armonioasa îmbinare De trăsături şi vezi ce farmec are. Iar ce ţi s-o părea neclar în pagini, Găsi-vei scris în ochii lui, pe margini. Iubit răzleţ şi file care zboară! Prinde-n coperţi a dragostei comoară! Trăieşte-n mare peştele. Ascunde, În scump vestmânt, minunea de sub unde! Ochi mulţi s-au pironit pe mândra carte Cu basme-n copci de aur. Tu împarte Tezaurul nepreţuit cu el Şi n-ai să scazi în ochii tăi de fel.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”(Muzică înăuntru.) BEATRICE: Trebuie să-i urmăm pe cei din faţă. BENEDICK: în tot ce e bun. BEATRICE: Fireşte. dacă ne duc la ceva rău, îi părăsesc la prima întoarcere.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Eu mut o zi albă, El mută o zi neagră. Eu înaintez cu un vis, El mi-l ia la război. El îmi atacă plămânii, Eu mă gândesc un an la spital, Fac o combinaţie strălucită Şi-i câştig o zi neagră. El mută o nenorocire Şi mă ameninţă cu cancerul (Care merge deocamdată în formă de cruce), Dar eu îi pun în faţă o carte Şi-l silesc să se retragă. Îi mai câştig câteva piese, Dar uite, jumătate din viaţa mea E scoasă pe margine. -O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul, Îmi spune el. -Nu-i nimic, glumesc eu, Fac rocada sentimentelor. În spatele meu soţia, copiii, Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi Tremură pentru orice mişcare a mea. Eu îmi aprind o ţigară Şi continui partida.” Marin Sorescu, ”Șah”
“Îți ești și drum lung și merindă Și vreme oricâtă, oricând. Și spațiu cabrând nenoroc. Și totu-i vibrare pe loc.” Marin Sorescu
”Hermia: I-arunc mustrări, iubirea mi-o dă el. Helena: O, rugile nu îl clintesc defel. Hermia: Eu îl urăsc, el tot îmi iese-n cale. Helena: Eu îl iubesc, el ură-mi dă, şi jale. Hermia: Ce vină am că mintea şi-o pierdu? Helena: De vină-i frumuseţea ta, nu tu! Această vină-asupra mea să cadă! Hermia: Fii liniştită, n-o să mă mai vadă” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Ascultă-mă; îţi pare fără seamăn, Căci ochii tăi răsfrâng doar chipu-i geamăn. Dar pune pe tipsia de cristal Alt chip de fată întâlnit la bal, Un alt luceafăr despicându-şi cale; Păli-va frumuseţea doamnei tale.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”BEATRICE: Prea afurisită înseamnă mai mult decît afurisită. în felul acesta o să micşorez harul Celui-de-Sus, pentru că se spune: „Dumnezeu îi dă coarne scurte unei vaci afurisite”; dar uneia prea afurisite, nu-i dă coarne deloc„. LEONATO: Va să zică, tu fiind prea afurisită, Dumnezeu n-o să te binecuvînteze cu nici un fel de coarne? BEATRICE: Precum spui, dacă nu-mi trimite nici un bărbat; pentru care fericire îi cad în genunchi în fiecare dimineaţă şi seară. Dumnezeule! n-aş putea răbda un bărbat cu barbă. prefer lâna patului. LEONATO: S-ar putea să dai peste un bărbat fără barbă. BEATRICE: Ce să fac cu el? Să-l îmbrac cu rochiile mele şi să mi-l fac cameristă? Unul cu barbă e mai mult decât un tânăr. şi unul fără barbă e mai puţin decît un bărbat; iar unul care e mai mult decît un tânăr nu e pentru mine, după cum nici eu nu […]
”N-ai ecou, domnule, Nici bun, nici rău… Să trăiești așa, s-o duci, Neștiut de nimeni, te strecori… Știți caii ăia furați, De li se pun cârpe, trențe, pe copite Să nu facă zgomot, când sunt scoși din grajd? Cine ne-a furat pe noi? ce fel de vite, mârțoage de rasă Mai suntem și noi? Ia suie-te în Piscul cu Bojii Și strigă… să vezi, te aude cineva? – Ce să strig? – Ce vrei… strigă că iote nu plouă… Să vezi ce se întâmplă. – Păi, ce să se întâmple? Ca și când ai împunge o dată cu acul în cer, Nu zice nimeni „au”, Nici un sfânt, nimeni nu zice „au” Dacă împungi o dată în cer Cu acul. Fiindcă de aici n-ai nici un fel de ecou.” Marin Sorescu, ”Ecoul”
”De n-ai fi tu, atîta sete s-ar pierde, timpul ar fi gri, cu fața-ntoarsă la perete Izvoru-n piatră s-ar opri. Așa că o adulmecare, Cu toate pânzele plîngînd, Câte-o corabie pe mare Ar luneca numai în gând. Împovărat doar c-o aripă, Pe cer, în raiuri somnolente, Aș fi și eu doar o risipă A neființei existente.” Marin Sorescu, ”Cu toate pânzele”
“Să râzi când îți vine să plângi și să plângi numai când vezi pe alții plângând.” Ioan Slavici
”Primind în schimb întreaga-ţi frumuseţe. Vreau de la tine ochii mei să-nveţe Ce vrăji cu meşteşug ţes ochii tăi Robindu-i ale inimii bătăi.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”