”Să scadă ea? Ba, va spori, fireşte. Lângă bărbat, femeia creşte, creşte.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
S
”Răspund la numele de Benedick, Dar vestea o primesc în chip de Claudio. Aşa că prinţul cată ale sale. Prietenia-i credincioasă-n toate, Afară doar de dragoste; de-aceea îndrăgostiţii păsul şi-l spun singuri. Tot ochiul să peţească pentru sine, Să nu se-ncreadă în mijlocitori, Căci frumuseţea e o vrăjitoare Ce face trădători din buni prieteni. Acestea se întîmplă-atît de des, Şi eu n-am bănuit! Adio, Hero!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Seara, am căzut pradă unei altfel de ispite; mai exact între 8 şi 9 seara, când citeam despre minunile pe care Dumnezeu le-a făcut prin intermediul lui Moise. Mă gândeam că o parte din înţelegerea mea s-a amestecat la aceasta, încât nu puteam să am o credinţă puternică aşa cum ar fi trebuit. Credeam şi nu credeam; mă gândeam că din această cauză îngerii şi Dumnezeu li se arată păstorilor şi nu filosofului care permite înţelegerii sale să intre în joc astfel încât se întâmplă mereu să ne întrebăm de ce El a recurs la vânt când a adunat lăcustele, pentru ce El l-a înăsprit pe Faraon fără să acţioneze imediat, şi alte lucruri de genul ăsta, de care, fără îndoială, eu râdeam în mine, dar ele făceau totuşi ca atât de mult credinţa mea să nu fie fermă. Priveam focul şi-mi spuneam mie însumi: dacă e aşa, n-ar trebui […]
”În fiecare seară strâng de prin vecini toate scaunele disponibile şi le citesc versuri. Scaunele sunt foarte receptive la poezie, dacă ştii cum să le aşezi. De aceea eu mă emoţionez, şi timp de câteva ore le povestesc ce frumos a murit sufletul meu peste zi. Întâlnirile noastre sunt de obicei sobre, fără entuziasme de prisos. În orice caz, înseamnă că fiecare ne-am făcut datoria, şi putem merge mai departe.” Marin Sorescu, ”Capriciu”
”- Liniștiți-vă, că o să scăpați voi toți de mine, grăi Persida cuprinsă de o durere atoatecovîrșitoare. E înspăimîntător gândul vieții petrecute în lumea aceasta, și fiecare clipă de mulțumire e numai un repaos trecător după un lung șir de grele suferințe. Cuprinsă de o grea boală sufletească, în care am căzut din clipa zemislirii mele, eu alerg chinuită prin lume, mă muncesc însămi pe mine, și când țip, când răcnesc de durere, oamenii, semenii mei, nu-și dau seamă că tot ca mine sufăr și ei și nu împărtășesc durerea mea, ci se depărtează cu dispreț de mine.” Ioan Slavici, ”Mara”
”Pe dragul tău să-l vezi curând că vine Adus de soarta bună către tine.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Totuşi, această senzaţie de bine din interior era atât de puternică, mai ales când eram singur, fără compania cuiva, dimineaţa, seara, în timpul zilei, încât se poate compara cu o bucurie cerească aici, pe pământ; şi sper s-o păstrez bine, atâta timp cât, prin graţia unică a Domnului Nostru, pot merge pe o cale curată, având o dreaptă înţelegere, căci dacă mă îndepărtez şi caut mulţumire în temporal, aceasta va dispărea. Dacă dispunem tot timpul de principiul interior, care e influxus de la duhul Dumnezeiesc, Dumnezeu e Cel care ştie mai bine. Simţeam un fel de exultation, căci mă gândeam că atunci când am mulţumirea cerească, de ce să mă duc să caut lumescul, care, în comparaţie, nu e nimic, e inconstant, dăunător, luptând împotrivă acolo şi distrugător.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”Citeşte-i cartea feţei! Vei afla Ce-a scris cu drag, într-însa, frumuseţea. Priveşte-armonioasa îmbinare De trăsături şi vezi ce farmec are. Iar ce ţi s-o părea neclar în pagini, Găsi-vei scris în ochii lui, pe margini. Iubit răzleţ şi file care zboară! Prinde-n coperţi a dragostei comoară! Trăieşte-n mare peştele. Ascunde, În scump vestmânt, minunea de sub unde! Ochi mulţi s-au pironit pe mândra carte Cu basme-n copci de aur. Tu împarte Tezaurul nepreţuit cu el Şi n-ai să scazi în ochii tăi de fel.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”(Muzică înăuntru.) BEATRICE: Trebuie să-i urmăm pe cei din faţă. BENEDICK: în tot ce e bun. BEATRICE: Fireşte. dacă ne duc la ceva rău, îi părăsesc la prima întoarcere.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Eu mut o zi albă, El mută o zi neagră. Eu înaintez cu un vis, El mi-l ia la război. El îmi atacă plămânii, Eu mă gândesc un an la spital, Fac o combinaţie strălucită Şi-i câştig o zi neagră. El mută o nenorocire Şi mă ameninţă cu cancerul (Care merge deocamdată în formă de cruce), Dar eu îi pun în faţă o carte Şi-l silesc să se retragă. Îi mai câştig câteva piese, Dar uite, jumătate din viaţa mea E scoasă pe margine. -O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul, Îmi spune el. -Nu-i nimic, glumesc eu, Fac rocada sentimentelor. În spatele meu soţia, copiii, Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi Tremură pentru orice mişcare a mea. Eu îmi aprind o ţigară Şi continui partida.” Marin Sorescu, ”Șah”
“Îți ești și drum lung și merindă Și vreme oricâtă, oricând. Și spațiu cabrând nenoroc. Și totu-i vibrare pe loc.” Marin Sorescu
”Hermia: I-arunc mustrări, iubirea mi-o dă el. Helena: O, rugile nu îl clintesc defel. Hermia: Eu îl urăsc, el tot îmi iese-n cale. Helena: Eu îl iubesc, el ură-mi dă, şi jale. Hermia: Ce vină am că mintea şi-o pierdu? Helena: De vină-i frumuseţea ta, nu tu! Această vină-asupra mea să cadă! Hermia: Fii liniştită, n-o să mă mai vadă” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Altfel, cineva povestea ceva pe seama cărţilor mele; se spunea că va fi un liber divinus de Dei cultu et amore; cred că era şi ceva despre spiritibus; mă gândeam că am spus ceva despre asta în al meu De Infinito, dar nu mi se răspundea la aceasta. Apoi îmi veni în gând mesajul că tot ce e iubire pentru ceva, fie că era vorba despre operele mele la care lucrez – când le iubeşti pe ele în sine şi nu ca pe un medium către unicul amorem, care merge la Dumnezeu şi la Iisus Hristos – acesta ar fi amor meretricius; de aceea, astfel de lucruri sunt mereu comparate cu meretricationi în cuvintele lui Dumnezeu, ceea ce mi s-a întâmplat; dar când ai iubirea cea mai profundă pentru Dumnezeu, nu mai simţi nici o altă iubire decât aceea pe care o găseşti în încrederea în Dumnezeu.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea […]
”Toată ziua am fost într-o dublă gândire care voia să distrugă spiritualul prin calomnie, ca să zicem aşa, astfel încât găseam ispita extrem de puternică. Prin graţia spiritului, am fost dus să-mi fixez gândurile pe un arbore, priveam crucea lui Hristos şi crucificarea lui Hristos: cât timp am făcut aceasta, celelalte gânduri căzură de la sine. Urmai acelaşi gând atât de puternic încât gândeam să-l pun pe cruce pe Ispititor şi să-l alung, căci eram liber într-o clipă: apoi a trebuit să-mi fixez gândurile foarte ferm pe asta deoarece, cum lăsam puţin libere gândurile şi viziunea mea interioară, cădeam în gânduri ispititoare. Dumnezeu să fie lăudat, El care mi-a dat această armă! Dumnezeu în graţia Sa să mă ţină astfel ca eu să am continuu în faţa ochilor mei pe Mântuitorul meu crucificat, căci nu îndrăznesc să-L văd pe Iisus al meu, aşa cum L-am văzut, căci sunt un nevrednic […]
”Ascultă-mă; îţi pare fără seamăn, Căci ochii tăi răsfrâng doar chipu-i geamăn. Dar pune pe tipsia de cristal Alt chip de fată întâlnit la bal, Un alt luceafăr despicându-şi cale; Păli-va frumuseţea doamnei tale.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”