”Într-un târziu Vine şi poezia. După frământări de o noapte, Spre ziuă. (Pe la cântatul cocoşilor de ziuă) – Ceva nou? întreb încercănat. – Nimic. – Atunci de ce-ai mai venit? – Ca să-ţi fac o viaţă mai frumoasă, zice.” Marin Sorescu, ”Într-un târziu”
S
”Ideea fundamentală e că lumea naturală şi cea spirituală se află într-o strânsă corespondenţă. Metoda de lucru e introspecţia (în stare de veghe) şi visul (în starea somnului) pentru a releva „Sensul ascuns al Cuvântului”. Cuvântul este graţia care face legătura între Domnul şi om.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)
”Şotroanele-s de mâl acoperite, Potecile ce şerpuiau prin ierburi Sunt neumblate, nu se mai cunosc. Colindele şi basmele-s uitate Şi cântecul de slavă sau de joc. Iar luna, doamna valurilor mării, De furie pălind, văzduhu-l udă Şi răspândeşte aburi reci şi umezi Ce-aduc dureri încrâncenate-n oase. Întregul crug al vremii se răstoarnă: Căruntul ger se lasă peste roze, Cununa de omăt şi sloi a iernii E-mpodobită azi cu flori şi muguri, Şi anotimpurile vin de-a valma, Că nimeni nu le mai cunoaşte rostul.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară””
”Răbdarea silnică, mânia oarbă Se-nfruntă şi în sânge-ncep să fiarbă. Mă duc. Însă mânia-n astă seară Înăbuşită, fi-va fiere-amară.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Vedeam o librărie, gândeam imediat că lucrul meu va face mai mult decât lucrul altora, dar mi-am schimbat părerea imediat, căci unul serveşte pe altul, şi Domnul Nostru are mii şi mii de căi pentru a pregăti pe cineva, încât trebuie lăsată fiecărei cărţi valoarea sa, ca un medium proximum sau remotum, după gradul de inteligenţă al fiecăruia. Totuşi, orgoliul ar fi vrut să se manifeste pe loc, Dumnezeu să-l ghideze, el care deţine puterea în mâinile sale.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”Ceea ce pot să mărturisesc, deci, e că această întristare sau mélancolie care vine dintr-o lipsă de soutien este în cel mai rău grad corporală şi nu se echivalează în nimic cu altceva. Dar că forţa spiritului este în unul, nu se poate şti nimic cum e în altul, căci poate să pară că altul e puternic din punct de vedere corporal; totuşi, toate astea sunt lucruri în care nu intru.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”Deci descopeream că aceste lucruri se petreceau în gânduri care au fost instituite mult timp înainte, astfel încât descopeream adevărul cuvântului lui Dumnezeu; că nu e nici măcar cel mai mic cuvânt sau gând pe care Dumnezeu să nu-l ştie, şi dacă nu obţinem mila lui Dumnezeu, atunci suntem noi singuri responsabili. Am învăţat că e un lucru unic în această situaţie, în rest nu ştiu nimic decât să mulţumesc pios lui Dumnezeu pentru graţia Lui şi să mă rog ca el să ne-o acorde, iar eu să aflu nevrednicia noastră şi graţia infinită a lui Dumnezeu.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”Fă-te, suflete, câmp întins Până la mare ! Fă-mi-te, suflete, stâncă zburând în soare ! În centrul rotirilor de vulturi eu îmi ridic șira spinării și pleoapele mi le deschid, așa cum aș spune iubitei mele: – Te iubesc ! ca să năvălească lumea în mine, urlând Ce adânc sunt, Doamne, ce adânc ! Nesfârșită văgăună luminoasă sunt, au loc și arborii și hergheliile și turmele… De-acia merg clătinându-mă puțin, pipăind trunchiurile, până jos de unde-ncepe pământul. Ce de întâmplări în sufletul meu ! De-aceea îmi întind mâinile înfigându-le în pământ, de-aceea ridic pământul până la buze… Și ce de întâmplări în sufletul meu!” Nichita Stănescu
”Contele nu e nici trist, nici bolnav, nici vesel, nici sănătos; e dulce-acru ca o portocală şi gelozia lui are ceva din culoarea ei.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Cartea de vise realizează un portret colorat al savantului Swedenborg aflat în pragul unei schimbări totale. Se remarcă puritanismul ambivalent al autorului. Swedenborg vorbeşte tot timpul de plăcerile sale nocturne, de faptul că a fost tot timpul vieţii sale pasionat de sex. Din viziune în viziune, omul vechi e pe punctul de a se estompa şi un nou om se prefigurează: cel care aude şi vede spirite şi îngeri, care e atins de suprasenzorial, are stări cataleptice, trăieşte starea de levitaţie. Sunt evocate durerile fizice şi tulburările fiziologice asociate stării de transă, după care urmează clarviziunea şi o vedere excelentă, astfel încât poate citi cu ochiul liber caracterele minuscule ale Bibliei. Nimic bizar, nimic patologic. Swedenborg avea cincizeci şi şapte de ani, dar nu renunţase încă la niciuna din plăcerile sale. Nimic în aceste pagini unice nu e contrafăcut sau atins de ipocrizia misticilor. Swedenborg nu avea de gând să […]
“Îşi aruncă ochii pe scrisoare.) Se vaietă ca un copil… Să stea pe lumea cealaltă. Dacă se smiorcăie aşa! A avut ghinionul să dea peste belea, şi acum vrea să înduioşeze lumea cu soarta lui nenorocită… Să-şi lase fiecare treaba lui şi să pornească pe valuri! Află de la mine: n-o să mişte nimeni nici măcar un deget. Nimeni din sat. Nimeni de pe pământ. Nimeni din cer. – Cât e pământul de mare, să treacă scrisoarea asta din mână în mână, toţi or să-ţi dea dreptate, dar să intre în mare după tine – nici unul. – Pe omenire o doare în fund de soarta ta. – (Mai calm.) Ce, când ţi-a fost bine, când te-ai închis în casă cu femeia ta ai urlat că eşti fericit? – Şi chiar de-ai fi urlat, pe omenire ar fi durut-o-n fund de fericirea ta. – Băiete, descurcă-te şi tu cum poţi. […]
”Uite ce repede judecăm noi uneori existența și oamenii…Viața merită să fie trăită din pricina faptului că ea stârnește așa frumoase sentimente.” Nichita Stănescu
”Știu – urmă ea cu vioiciune – că o nenorocire e pentru noi amîndoi că ne-am văzut și ne vedem, dar sufletul mi se umple de o nespusă dulceață când privesc în ochii lui, fie ei chiar încruntați, și mă cutremur când mâna lui mă atinge. Nu eu din mine însămi voiesc, nici nu voința lui mă siluiește, ci o soartă neînduplecată ne ține sub stăpînirea ei, și nu putem altfel decît cum putem. Îmi arde pămîntul sub picioare când stau astfel, pe ascuns venită, cu dânsul, și totuși viață pentru mine sunt numai clipele petrecute cu dânsul; de aici înainte totul e zbuciumare, neliniște mistuitoare, dorință fierbinte. Nemaiputînd să mai port rușinea pe care eu însămi mi-o fac, nu-mi mai rămîne decît să fug din lume, fie în mormînt, fie în tăinicia unei mănăstiri.” Ioan Slavici, ”Mara”
”(…) viaţa savantului plină de căutare obositoare, o căutare în beznă, cum a numit-o el însuşi mai târziu; beznă, care a fost, poate, condiţia de a ajunge la lumină, la revelaţie, la „făcliile învierii”. Momentul crizei marchează starea de grație, un lucru cumplit, căci e greu de purtat graţia divină, precum tot ceea ce este dincolo de înţelegerea şi ştiinţa umană. Boala apare ca mijloc de purificare, boala de origine divină, ca mijloc şi ca probă pentru a pătrunde în zona spirituală, lucru tulburător pentru cel care trebuie să trăiască încă în material. Experienţă posibilă dar dureroasă, dând naştere la fenomene noi, pe care omul nedeprins cu conştiinţa spiritualului le confundă cu bolile psihice incurabile.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)
”Stâncile-nfuriate, Ploile-nspumate Rupe-vor lăcale, Porţi de închisoare; Fibus să se-ntarte Strălucind departe, Veşnic o să poarte Soarta schimbătoare.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”