”Căci bănuiesc entuziasmul nostru pedagogic con¬temporan de rea credinţă: se vorbeşte de copil, dar e vorba de fapt de copilul din adult. Căci în adult se ascunde un copil, un copil veşnic , aflat mereu în devenire, niciodată împlinit, ivind o statornică nevoie de îngrijire, atenţie şi educaţie. Este acea parte a personalităţii umane care doreşte să se dezvolte spre a-şi atinge deplinătatea. Dar deplinătatea aceasta e departe de omul vre¬murilor noastre, ca cerul de pămînt.” Carl Gustav Jung, ”Psihologie individuală și socială”
Citate, poezie și literatură
„În nerăbdarea mea, mă conving că această dorință a mea ar fi trebuit să fie îndeplinită ieri, când aparține unui mâine pe care ieri l-ar fi ucis dacă aș fi avut ce am vrut.” Craig D. Lounsbrough
”Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. E preferinţă sinceră. Nu poţi să-mi impui să te iubesc cu sila.” Camil Petrescu
”Prietene, ades tu simți un junghi în spate, De parc-o lamă de cuțit tăiat-a-n trupul tău, Căci cel ce fără a te cruța și te-a lovit ți-e frate, Iar el, pândind în dosul ușii, te-a vorbit apoi de rău.” Cătălina Alexandra Stan
”- Iubită Dianoră, nu-i șade bine unei femei cinstite și înțelepte să deie ascultare unor atare vorbe și nici să-și puie la bătaie cu nici un preț propria ei cinste. Cuvintele ce prin auz pătrund până la inimă ascund puteri cu mult mai mari decât cred unii oameni și pentru îndrăgostiți, aproape totu-i cu putință.” Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”
„Chiar și Dumnezeul exterior trebuie să se ascundă, înainte ca Dumnezeul interior să se poată manifesta; strigătul de agonie al Celui Răstignit trebuie stors de pe buzele torturate; «Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» precede realizarea Dumnezeului interior.” Annie Besant, „Fundamentele moralității”
”Condu-ți barca cu dreptate: făurește O limbă pe nicovala adevărului.” Pindar

”Într-un amurg calm de început de toamnă mă plimbam „sub arini”, aşa se numea dumbrava de-a lungul râului dincolo de oraş. Departe, undeva, o cărare se curma sub nişte salcâmi sferici. Acolo mă odihnii, ca de obicei, pe-o bancă. Stam aşa, nemişcat, cu gândurile mele. Eram probabil o prezenţă ireală chiar şi pentru aerul dimprejur. Şi trebuie să fi adăstat mult timp aşa neclintit, căci la un moment simţii un sunet la celălalt capăt al băncii. Era un sunet ca de plisc de pasere purtat prin pene. Întorc foarte încet, şi suprimând orice altă mişcare, capul într-acolo. La capătul băncii o bufniţă uriaşă îşi cerceta rădăcina penelor cu pliscul. Câteva clipe încă bufniţa nu mă bănuia fiinţă vie ce eram; apoi îşi întrerupse îndeletnicirea intimă asupra căreia fusese surprinsă şi mă ţinti ipnotic cu ochii ei de foc, fără a mai clipi. Nu mai clipeam nici eu. O priveam cu […]
”De vorbe mari și strâmbe ferește-te, prietene, Căci ele aduc pe lume doar nenorociri, Ce slobozești pe gură să-ți fie ca părul netezit de pieptene, Iar nu câlți luați la scărmănat de lingușiri.” Cătălina Alexandra Stan

Lucian Blaga, cunoscutul și îndrăgitul autor și filozof român care a influențat enorm gândirea română colectivă în perioada interbelică prin intermediul concepțiilor sale filozofice, contribuind substanțial la dezvoltarea culturii, a științei cunoașterii și a artei poetice, a avut o copilărie plină de amintiri și emoții, această perioadă din viața sa influențând profund stilul și temele poeziilor sale. El a evocat cu nostalgie și melancolie amintirile din copilărie, descriind peisajele rurale, vremurile de odinioară și inocența copilăriei. Poezia „Din copilăria mea” este un exemplu notabil al acestui stile, unde Blaga evocă cu o limbă poetică bogată și delicatețe peisajele și experiențele din copilărie. Această poezie reflectă dorul și tristețea sa pentru țara sa natală și pentru timpurile simple ale copilăriei. Însă această perioadă a primilor săi ani de viață a fost marcată de umbra unei misterioase stele, căci respectatul și îndrăgitul poet și filozof de mai târziu a suferit de o […]
”Deschide fereastra, iubite, vezi? Zăpezile s-au murdărit ca niște mâini de copil și cineva a venit să-ți spună că-i primăvară.” Nichita Stănescu
“Man is an everlack, an infinite withoutness, afloat on an apparently endless ocean of apparently endless indifference to individual things. Obscurely he sees catastrophes happening to other rafts, rafts that are too distant for him to determine whether they have other humans aboard, but too numerous and too identical for him to presume that they have not.” John Fowles, ”Áristos”
”Nu-mi spune! Ştiu! Ştiu tot ce s-a-ntâmplat! Iubire răscolită de mânie! Ah! Dragoste şi ură pătimaşe Din mai nimic iscate la-nceput! Ah! Sprinteneală grea, orgoliu sec! Hău hâd în forme minunate! Fum Scăpărător, foc rece, fulg de plumb, Somn veşnic treaz, bolnavă sănătate! Trăieşti şi nu! E dragostea-mi tortură; Lingoare, jind amestecat cu ură. Nu râzi?” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”În vaduri ape repezi curg Şi vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară – Acolo, mamă, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme: Clipeşte-abia din când în când Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre-amestecând Prin colţuri de odaie. Cu tine două fete stau Şi torc în rând cu tine; Sunt încă mici şi tată n-au Şi George nu mai vine. Un basm cu pajuri şi cu zmei Începe-acum o fată, Tu taci ş-asculţi povestea ei Şi stai îngândurată. Şi firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământă. Spui şoapte fără de-nţeles, Şi ochii tăi stau ţântă. Scapi fusul jos; nimic nu zici Când fusul se desfiră.. Te uiţi la el şi nu-l ridici, Şi fetele se miră. O, […]
