”În vaduri ape repezi curg Şi vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară – Acolo, mamă, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme: Clipeşte-abia din când în când Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre-amestecând Prin colţuri de odaie. Cu tine două fete stau Şi torc în rând cu tine; Sunt încă mici şi tată n-au Şi George nu mai vine. Un basm cu pajuri şi cu zmei Începe-acum o fată, Tu taci ş-asculţi povestea ei Şi stai îngândurată. Şi firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământă. Spui şoapte fără de-nţeles, Şi ochii tăi stau ţântă. Scapi fusul jos; nimic nu zici Când fusul se desfiră.. Te uiţi la el şi nu-l ridici, Şi fetele se miră. O, […]
mart. 012026
