
DEŞERTĂCIUNEA PEDEPSITĂ (de Vasile Voiculescu) UN ŞOARECE FLĂMÂND se învârtea împrejurul unei nuci. Din lăuntrul ei însă, un vierme îi spuse: – Nu te mai căzni degeaba. Tot miezul l-am mâncat eu şi tu n-ai să te alegi cu nimic, decât cu osteneală… Şoarecele stete pe gânduri, apoi întrebă: – Dar tu eşti gras sau slab? Viermele, în deşertăciunea lui, răspunse: – Sunt gras, aşa de gras şi sătul, că nu mai cer nimic de la viaţă. – Foarte bine, zise atunci şoarecele… Nădăjduiesc că grăsimea ta o să aibă gust de unt de nucă… Şi spărgând coaja, scoase viermele şi-l mâncă… Fă ca înţeleptul, care nu se îngâmfă niciodată, chiar în mijlocul celei mai mari bogăţii. („Dumineca poporului”, 23 august 1915, p. 3)