“Omul vede cu ochii, aude cu urechile, dă cu socoteală și te scoate în cele din urmă cum ești, orișicît de mult te-ai sili să-i pari altfel.” Ioan Slavici, ”Mara”
ian. 152021
Citate, poezie și literatură
ian. 142021
”Şi am văzut – tu n-ai putea vedea Pe Àmor înarmat plutind sub lună; Ţinti-n vestala mândră,-nscăunată Pe-un tron din Soare-apune, slobozind Din tolba lui săgeata cea mai iute, De parcă ar fi vrut ca dintr-o dată Vreo zece mii de inimi să străpungă, Dar am văzut săgeata-nflăcărată Stingându-se în raza rece-a lunii. Nevătămată a trecut fecioara, Netulburată-n gândurile ei. Săgeata a căzut atunci pe-o floare Ce-n purpură-şi schimbă pe loc albeaţa, Şi fetele-i spun „dragoste” de-atunci.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
ian. 142021
”Cât timp am fost din oase şi din pulpe, cum maica m-a făcut, a mele fapte n-au fost de leu, ci mai curând de vulpe. Maestru-am fost în uneltiri şi-n şoapte şi-am pus la cale înşelăciuni atare că-mi merse vestea până hăt-departe; dar când simţii că tinereţea moare şi-i vremea-n care cată, fiecine, să tragă-n port şi pânza să-şi coboare, de tot ce-am îndrăgit îmi fu ruşine şi pocăit purces-am cu temei pe Domnul să-l slujesc şi-ar fi fost bine.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XXVII
ian. 132021
“Când n-o mai văzu, se simți brusc atât de singur, parcă și-ar fi pierdut sufletul.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
ian. 122021
“(…) ce este omul?(…) Omul este o ființă însetată de iubire și nemurire. Sfârșitul său e totdeauna tragic.” Marin Preda, ”Imposibila întoarcere”
ian. 122021
”Tu nu eşti frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond Când se lasă cu dulceaţă peste pieptu-ţi ce suspină, Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină, Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond. Astfel treci şi tu prin lume… ca un basmu de proroc! Eşti săracă dar bogată, eşti mâhnită dar senină! Ce să plângi? De ce să mori tu? Ce poţi oare fi de vină Dacă faţa ţi-e urâtă, pe când anii-ţi sunt de foc. Când ai şti tu cât simţirea-ţi şi privirea-nduioşată Cât te face de plăcută şi de demnă de iubit, Tu ai râde printre lacrimi şi-ai ascunde negreşit În cosiţa ta de aur faţa-ţi dulce şi şireată. Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate, Dar ca marmura cea rece nu au inimă defel. Pe când tu!… eşti numai suflet. Eşti ca îngerul fidel Ce pe cel care iubeşte […]
ian. 052021
”O gură parfumată arginţii mi i-a stors Şi-ncrederea-Ţi în mine a năruit-o vinul. Urmează Raiul? iadul? Mi-aştept senin destinul. Căci iadul – cine-l ştie? Din cer, cine s-a-ntors?” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
dec. 312020
”Precum atunci, la fel şi azi mă doare tot ce-am văzut umblând prin iad cândva şi-a minţii forţă-o ţin în frâu mai tare, ca-n veci virtuţii ce-i al ei să-i dea; căci dacă cerul sau ursita mie mi-au dat-o-n dar, să nu-mi bat joc de ea.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XXVI
dec. 292020
”Când inima-mi rămâne-aici, să plec? Lut greu, te-ntoarce, regăseşte-ţi centrul!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
dec. 212020
”Tăcerea e cel mai desăvîrşit sol al bucuriei; n-aş fi îndeajuns de fericit dacă aş putea să spun cât de fericit sânt. Domnişoară, după cum eşti a mea sânt şi eu al dumitale; schim¬bul acesta mă face omul cel mai fericit.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
dec. 192020
”(…)simbolizînd asexuali- tatea neofitului. După părerea noastră, semnificaţia religioasă a tuturor acestor obiceiuri este următoarea: novicele are o şansă în plus de a accede la un mod specific de existenţă — de exemplu, să devină bărbat sau femeie — dacă mai întîi devine simbolic o totalitate. Pentru gândirea mitică, un mod parti¬cular de a fi este necesarmente precedat de un mod total de a fi. Androginul este considerat superior celor două sexe tocmai pentru că întrupează totalitatea şi deci perfecţiunea.” Mircea Eliade, ”Nașteri mistice”
dec. 192020
“One does not become enlightened by imagining figures of light, but by making the darkness conscious.” Carl Gustav Jung
dec. 182020
“Și totuși, Cosmosul, Viața au o funcție ambivalentă. Pe de-o parte, ele îl proiectează pe om în suferință și, grație karmei, îl integrează ciclului infinit al transmigrațiilor; pe de altă parte, îl ajută, indirect, să caute și să găsească „mântuirea” sufletului, autonomia, libertatea absolută (mokșa, mukti). Cu cât omul suferă mai mult, așadar cu cât este mai solidar cu Cosmosul, cu atât crește în el dorința eliberării, cu atât îl frământă mai mult setea de mântuire.” Mircea Eliade, ”Patanjali and Yoga”
dec. 182020
”Într-un târziu Vine şi poezia. După frământări de o noapte, Spre ziuă. (Pe la cântatul cocoşilor de ziuă) – Ceva nou? întreb încercănat. – Nimic. – Atunci de ce-ai mai venit? – Ca să-ţi fac o viaţă mai frumoasă, zice.” Marin Sorescu, ”Într-un târziu”
dec. 172020
”Ideea fundamentală e că lumea naturală şi cea spirituală se află într-o strânsă corespondenţă. Metoda de lucru e introspecţia (în stare de veghe) şi visul (în starea somnului) pentru a releva „Sensul ascuns al Cuvântului”. Cuvântul este graţia care face legătura între Domnul şi om.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)