Wallflowers

”De exemplu, dacă e vorba de lumină, lumina e pentru el o metaforă, simbolul evident al adevărului. Calul simbolizează inteligenţă, căci el ne duce de la un loc la altul. Swedenborg stabileşte astfel un întreg sistem de corespondenţe. Prin aceasta se apropie de cabalişti. Apoi ajunge la ideea că, în lume, totul se bazează pe corespondenţe, că întreaga creaţie e, de fapt, o scriere secretă, o criptografie pe care trebuie s-o descifrăm, că toate lucrurile sunt în realitate cuvinte, numai lucrurile pe care nu le putem înţelege rămân pentru noi literă moartă. Îmi amintesc de o teribilă aserţiune a lui Carlyle, care l-a citit, nu fără profit, pe Swedenborg şi a spus: Istoria universală e o scriere pe care trebuie s-o descifrăm şi s-o transcriem continuu. Şi e adevărat: necontenit suntem martorii istoriei universale şi în acelaşi timp actorii ei. Suntem, de asemenea, literele, simbolurile: un text divin în care […]

”Îngerii, deci, se apropie de cel mort. Dumnezeu nu condamnă pe nimeni la infern. Dumnezeu ar vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi. Dar în acelaşi timp Dumnezeu a dat omului liberul arbitru, teribilul privilegiu de a se condamna el însuşi la iad sau de a merita cerul. Altfel spus, Swedenborg menţine pentru lumea cealaltă doctrina liberului arbitru pe care doctrina ortodoxă o suprimă după moarte.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)

”Să vedem, înainte de toate, care era viziunea lui Swedenborg în ceea ce priveşte lumea cealaltă, viziunea despre imortalitatea personală, în care el a crezut, şi vom constata că totul se bazează pe liberul arbitru. În Divina Commedia a lui Dante – operă atât de frumoasă din punct de vedere literar – liberul arbitru încetează în momentul morţii. Morţii sunt judecaţi de un tribunal care hotărăşte dacă ei merită cerul sau infernul. Dimpotrivă, în opera lui Swedenborg lucrurile stau altfel. Swedenborg ne spune că atunci când un om moare, el nu-şi dă seama că e mort, fiindcă tot ce-l înconjoară rămâne identic. Continuă să se afle în casa lui, prietenii vin să-l vadă, umblă pe străzile oraşului. Nu se gândeşte că e mort. Dar curând începe să remarce câte ceva. Începe să observe un lucru care la început îl bucură, apoi îl nelinişteşte: totul pe lumea cealaltă este mult mai […]

”Swedenborg începe, deci, să studieze teologia pentru ca apoi să se intereseze de ştiinţe. Interesul său merge spre ştiinţele aplicate. S-a constatat mai târziu că el a prevăzut multe din descoperirile ulterioare. De exemplu, ipoteza asupra nebuloasei lui Kant şi Laplace.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)