”Să coborâm, grăi Virgil, spre fund”, şi alb ca ceara adăugă: „învaţă să-mi calci pe urme şi să-mi fii secund”. Ci eu, citindu-i grija-nscrisă-n faţă: „Au cum să vin, când însuţi tu te temi, tu ce la greu mi-ai fost mereu povaţă?” „Durerea lor, a umbrelor ce gem, pe chip, grăi, nu teamă-mi zugrăveşte, ci milă doar, pe care spaimă-o chemi.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul IV
”Swedenborg se întoarce la Stockholm în 1741 şi e ales (la propunerea lui Linné) membru al Academiei Regale de Ştiinţe. Devine teozof, se îndreaptă către Dumnezeu prin forţa ştiinţei, devine un om căruia ştiinţa i-a dat gustul infinitului, al absolutului. De aici înainte începe cea de a doua viaţă a lui Swedenborg: se dezinteresează de ştiinţele exacte, trecând definitiv la teozofie şi religie. În Cartea de vise este consemnată marea iluminare din 1743, când el a primit puterea de a comunica direct cu spirite şi îngeri. Îşi propune să studieze în aceeaşi manieră sistematică lumea spiritului. Se spune că într-o seară, în 1745, la Londra, într-o viziune i se arată Domnul Nostru Iisus, care-i comunică misiunea sa nouă: cu acelaşi zel şi metodă cu care a descris lumea sensibilă, trebuie să exploreze lumea suprasensibilă, lumea supranaturală; să devină profet, să devină în mod ştiinţific vizionar. În Cartea de vise putem […]
1. Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui și a zis: 2. „Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a împovărat sufletul meu! 3. Câtă vreme duhul meu va fi întreg în mine și suflarea lui Dumnezeu în pieptul meu, 4. Buzele mele nu vor rosti nici un neadevăr și limba mea nu va grăi nici o minciună! 5. Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până când o fi să-mi dau duhul nu mă voi lepăda de nevinovăția mea. 6. Țin cu tărie la dreptatea mea și nu voi lăsa-o să-mi scape; inima mea nu se rușinează de zilele pe care le-am trăit. 7. Dușmanul meu să aibă partea nelegiuitului și cel ce este împotriva mea să aibă partea celui ce lucrează nedreptatea! 8. Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă și își ridică sufletul […]
“Cine a văzut cum șovăie o limbă de foc către claia de fân?” Ioan Slavici
”Vara vieții mele” (versuri/lyrics) Melodie de: Tudor Gheorghe Vine vara, trece vara Ce-a fost verde s-a uscat Plâng prigoriile seara După ziua ce-a plecat Plâng prigoriile seara După ziua ce-a plecat Şi m-ajunge un dor de verde Verde crud bacovian Ce se şterge şi se pierde Vara în fiecare an Ce se şterge şi se pierde Vara-n fiecare an Parcă dorurile lumii S-au strâns ghem şi stau aşa Atârnate-n cornul lunii Jinduind la câte-o stea Atârnate-n cornul lunii Jinduind la câte-o stea Numai dorul meu aleargă Peste câmpuri aurii Şi se-ntreabă ziua-ntreagă Unde eşti, când ai să vii ? Şi se-ntreabă ziua-ntreagă Unde eşti, când ai să vii ? Date de la: lyricstranslate.com
”Rapsodii de primăvară” (versuri/lyrics) Melodie de: Tudor Gheorghe Sus, pe câmpul amorțit A trecut în taină mare De cu noapte risipind Șiruri de mărgăritare Din panere de argint Stol bălai de îngerași Cu alai de toporași Primăvară, cui le dai? Primăvară, cui le lași? Se-nalță abur moale din grădină Pe jos, pornesc furnicile la drum Acoperișuri veștede-n lumină Întind spre cer ogeacuri făr’ de fum Pe lângă garduri s-a uscat pământul Și ies gândacii-Domnului pe zid Ferestre amorțite se deschid Să intre-n casă soarele și vântul De prin balcoane Și coridoare Albe tulpane Fâlfâie-n soare Ies gospodinele Iuți ca albinele Părul le flutură Toate dau zor Unele mătură Altele scutură Colbul din pătură Și din covor Date de la: versuri.ro
1. Atunci Iov a răspuns și a zis: 2. „În ce chip ajuți tu pe cel ce este fără de putere și sprijini brațul care a slăbit? 3. Cum știi tu să sfătuiești pe cel lipsit de înțelepciune și ce belșug de știință ai dat pe față? 4. Către cine ai îndreptat tu cuvintele tale și al cui duh grăia prin gura ta? 5. Înaintea lui Dumnezeu, umbrele răposaților tremură sub pământ, iar apele și vietățile din ape se înspăimântă. 6. Împărăția morților este goală înaintea Lui și adâncul este fără acoperiș. 7. El întinde miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic. 8. El închide apele în norii Săi și norii nu se rup sub greutatea apelor. 9. El acoperă fața lunii pline, desfășurând asupra ei norii Săi. 10. El a tras un cerc pe suprafața apelor, până la hotarul dintre lumină și întuneric. 11. Stâlpii cerului se clatină […]
”Lumină lină” (versuri/lyrics) Melodie de: Tudor Gheorghe umină lină lini lumini Răsar din codri mari de crini Lumină lină cuib de ceară Scorburi cu miere milenară De dincolo de lumi venind Și niciodată poposind Un răsărit ce nu se mai termină Lină lumină din lumină lină Cine te așteaptă te iubește Iubindu-te nădăjduiește Că într-o zi lumină lină Vei răsări la noi deplină Cine primește să te creadă Trei oameni vor veni să-l vadă Lumină lină lini lumini Răsari din codri mari de crini I-atâta noapte și uitare Și lumile au pierit în zare Au mai rămas din veghea lor Luminile luminilor Lumină lină lini lumini Înstrăinându-i pe străini Lumină lină, nuntă leac Tămăduind veac după veac Cel întristat și sărăcit Cel plâns și cel nedreptățit Și pelerinul însetat În vatra ta au înnoptat Lumină lină leac divin Încununându-l pe străin Deasupra stinsului pământ Lumină lină Logos sfânt Versuri: Ion […]
1. Atunci Bildad din Suah a început să vorbească și a zis: 2. „A Lui este stăpânirea, a Lui este puterea înfricoșătoare! și El sălășluiește pacea în locurile preaînalte. 3. Cine poate să numere oștile Sale? și peste cine nu se ridică paza Lui? 4. Cum ar putea un om să fie fără de prihană înaintea lui Dumnezeu, sau cum ar putea să fie curat cel ce se naște din femeie? 5. Iată nici luna nu strălucește destul în ochii Lui și nici stelele nu sunt de tot curate, pentru El! 6. Cu cât mai puțin omul, care nu este decât putreziciune, cu atât mai puțin născutul din om, care nu este decât un vierme!” Vechiul Testament (Iov, 25:1-6)
”Te naşti din plasma zării cu limpezimi de-albuş, Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază — Mă entuziasmează sublimul tău urcuş, Căderea ta în hăuri adânc mă întristează. Când urci, adapi pământul cu sângele-ţi ceresc, Ucizi fără de milă bacterii ucigaşe. Dar când cobori sub zare, piticii se fălesc Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriaşe.” Nicolae Labiș, ”Odă soarelui”
1. De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile răsplătirilor sunt ascunse și cei ce-L cunosc n-au văzut zilele Sale de judecător? 2. Viclenii mută hotarele țarinilor, fură turma de oi cu cioban cu tot. 3. Duc la ei acasă asinul copiilor orfani și iau zălog boul văduvei. 4. Dau la o parte de pe cale pe cei săraci din țară, iar pe toți nenorociții din țară îi silesc să se ascundă. 5. Aceștia la fel cu asinii sălbatici din pustie ies pe furiș să-și caute de mâncare și, după ce lucrează până seara, tot n-au pâine pentru copii. 6. Ei seceră noaptea pe câmp, ei culeg via nelegiuitului; 7. Petrec noaptea goi, fiindcă n-au cu ce să se învelească, pentru că n-au veșmânt să se apere de frig. 8. Ploaia repede din munți îi udă până la piele și în loc de adăpost strâng în brațe stâncile. 9. Cei dintâi smulg […]
”Dacă-i aceasta legiuirea soartei, Să aibă parte dragostea de chin, Să îndurăm ursita împăcaţi. Iubirea e-mpletită cu durerea, Cum e şi cu suspinul şi cu visul, Cu lacrima, cu gândul, cu dorinţa.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Oamenii comunică între ei prin semne convenționale și astfel și-au făcut iluzia deșartă că se și înțeleg. În realitate fiecare atribuie celorlalți ceea ce simte dânsul și atâta tot. Legături directe omul numai cu Dumnezeu poate să aibă de la care a și dobândit conștiința existenței. Tragediile ca și bucuriile cele mai mari omul le trăiește întotdeauna în deplină singurătate și de aceea, când își simte sufletul mai sfâșiat, își simte singurătatea și mai mare.” Liviu Rebreanu, ”Ciuleandra”
1. Dar Iov iarăși a vorbit și a zis: 2. „Și de data aceasta plângerea mea este luată tot ca răzvrătire și totuși mâna mea de-abia înăbușă suspinele mele. 3. O, dacă aș ști unde să-L găsesc! dacă aș putea să ajung la palatul Lui! 4. Atunci aș dezvălui înaintea Lui pricina mea și aș umple gura mea cu învinuiri. 5. Aș ști atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde și aș înțelege rostul spuselor Lui. 6. și-ar dezlănțui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta și m-ar asculta. 7. El ar lua aminte la omul drept care vorbește în fala Lui și astfel aș fi iertat pe vecie de Judecătorul meu. 8. Căci iată, dacă o iau spre răsărit, El nu este acolo; dacă o iau spre apus, nu-L zăresc! 9. L-am căutat spre miazănoapte și n-am dat de El, m-am întors către miazăzi […]
“Un om poate face multe dacă reușește să nu uite nicio clipă pentru ce o face, dacă merită.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”