1. Sufletul meu este dezgustat de viața mea. Voi lăsa să curgă slobodă tânguirea mea și voi vorbi întru suferința sufletului meu. 2. Voi spune către Domnul: Nu mă osândi; lămurește-mă, să știu pentru ce Te cerți cu mine. 3. Care e folosul Tău, când ești aprig și disprețuiești făptura mâinilor Tale și ești surâzător la sfatul celor răi? 4. Ai Tu ochi materiali și vezi lucrurile precum le vede omul? 5. Zilele Tale sunt oare ca zilele omului și anii Tăi ca anii omenești, 6. Ca să cercetezi fărădelegea mea și să cauți păcatul meu, 7. Când știi bine că nu sunt vinovat și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta? 8. Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit și apoi Tu mă nimicești în întregime. 9. Adu-Ți aminte că m-ai făcut din pământ și că mă vei întoarce în țărână. 10. Nu m-ai turnat oare ca […]
”Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup, Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure, Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.” Nicolae Labiș (octombrie 1956)
”Libido. Prin libido înţeleg energia psihică. Energia psihică este intensitatea procesului psihic, valoarea sa psihologică. Prin asta nu trebuie să înţelegem vreo valoare de natură morală, estetică sau intelectuală conferită procesului psihic, valoarea lui psihologică fiind definită pur şi simplu de forţa sa determinantă, care se exteriorizează în anumite efecte psihice (în «eficienţa» sa). Prin libido nu înţeleg nici o forţă psihică, aşa cum au crezut adesea, în mod greşit, criticii. Nu ipostaziez conceptul de energie, ci îl folosesc ca pe un concept pentru intensităţi sau valori. Problema existenţei sau inexistenţei unei forţe psihice specifice nu are nimic de-a face cu conceptul de libido. Folosesc adesea expresia de libido în acelaşi sens cu «energie». Am arătat pe larg în lucrările indicate în nota de subsol că suntem îndreptăţiţi să numim energia psihică libido.” Carl Gustav Jung
”La prima scrisoare „închisă” a lui Cezar Petrescu, el îi răspunde: ”Toate sosesc la timp, aceluia care știe să aștepte, spune un proverb franțuzesc. Așa că și dumneata îmi vii la timp, mie, care, dacă vrei, am știut să aștept. Spun că îmi vii mie, fiindcă până să văd cât am să-ți fiu eu de folos, știu precis câtă alinare a durerii mi-ai adus dumneata”.„” Panait Istrati (către Cezar Petrescu)
”Cu fruntea-ncinsă de orori şi roasă: „Maestre,-am zis, cu cine-s cei ce-ncoace durerii pradă într-atât se lasă?” „Se zbate astfel şi-n neputinţă zace mulţimea celor, zise el, ce-n viaţă nici rău, nici bine n-au cătat a face. Cu ei deolaltă să tânjească-nvaţă spurcaţii îngeri ce-n credinţă-obştească nu s-au unit, nici n-au trădat pe faţă. I-alungă cerul” ca să nu-şi ştirbească sclipirea lui, dar nici în iad nu-i ţine, ca nu cumva cei răi să se mândrească.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul III
1. Atunci Iov a răspuns și a zis: 2. „Știu bine că așa este; căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu? 3. Dacă ar fi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să-I răspundă nici la unul singur. 4. A Lui este înțelepciunea și atotputernicia; cine ar putea să-I stea împotrivă și să rămână teafăr? 5. El mișcă munții din loc fără ca ei să prindă de veste că El i-a răsturnat în mânia Lui. 6. El zguduie pământul din temelia lui, așa încât stâlpii lui se clatină. 7. El poruncește soarelui și soarele nu se mai ridică. El pune pecetea Lui asupra stelelor. 8. El singur este Cel ce întinde cerurile și umblă pe valurile mării. 9. El a zidit Carul mare, Ralita, Pleiadele și cămările stelelor de miazăzi. 10. El a făcut lucruri mari și nepătrunse și minuni […]
”Blocat de viruși recurenți Ținut ca la închisoare Din drag scrijind pentru studenți Am scris: Eliberare! Cum soarta a zâmbit mereu La omul singuratic, Un dar primit la rândul meu M-a scos de pe jăratic. Minune-nfiripată din tainele gândirii Copila zămislită in tehnica luminii A rupt din lanțuri grele lacătul tăcerii Comunicând iubirea în zborul primăverii.” Nicolae Frigioiu
”Ce vrei? Aşa-i iubirea, dragă vere. Da: chinul dragostei îmi e povară. Dar sufletul mai mult o să mă doară Căci mi-l sporeşti şi-adaugi, prin iubire, Tristeţii mele de prisos mâhnire. Iubirea-i fum ce-şi are-n plâns izvor. Curată-i pară-n ochii plini de dor; De-o tulburi, e o mare-n agonie. Şi ce mai e? Cuminte nebunie Şi dulce fiere care prins te ţin.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
1. Atunci Bildad din Suah a răspuns și a zis: 2. „Până când vei tot vorbi astfel de lucruri și cuvintele din gura ta vor izvorî ca vijelia? 3. Dumnezeu o să încovoaie ce e drept? Cel Atotputernic o să strâmbe El dreptatea? 4. Dacă feciorii tăi au păcătuit față de El, El i-a lăsat să se prăbușească sub povara nelegiuirii lor. 5. Dar tu dacă vii la Dumnezeu, dacă te rogi de Cel Atotputernic, 6. Dacă ești nevinovat și fără pată, atunci de bună seamă că va veghea asupra ta și va clădi la loc casa dreptății tale 7. Și starea ta cea veche va fi nimica toată, atât de mult vei fi deasupra în starea ta cea nouă. 8. Întreabă pe cei care au fost înaintea noastră și ia aminte la cele trăite și pățite de părinți. 9. Căci noi suntem de ieri și nu știm nimic, căci […]
1. Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostășească și zilele lui nu sunt ca zilele unui simbriaș? 2. El este asemenea robului care suspină după umbră, asemenea naimitului care-și așteaptă simbria. 3. Astfel și eu am avut parte de luni de durere, și mi-au fost date nopți de suferință. 4. Dacă mă culc, zic: când va veni ziua? Dacă mă scol, mă întreb: când va veni seara? Și sunt năpădit de fel de fel de arătări până la asfințit. 5. Trupul meu e plin de păduchi și de solzi de murdărie; pielea mea crapă și se zbârcește. 6. Zilele mele au fost mai grabnice ca suveica și s-au isprăvit, fiindcă firul s-a terminat. 7. Adu-ți aminte, Doamne, că viața mea e o suflare, că ochiul meu nu va mai vedea fericirea. 8. Ochiul celui ce mă vedea nu mă va mai zări; ochii Tăi mă vor căuta, […]
”El a plecat din munţi ca un izvor, Vuind impetuos, sclipind la soare, De sus se-ntoarce, preschimbat în nor, Cu ploaie caldă, binefăcătoare, Dă sevă rădăcinii încordate, înviorează tropotul de cerbi… Când spală colbul adunat pe ierbi Îi curg în suflet valuri tulburate. El nu-i numai al lui: e-al meu, al florii, Al brazilor, al coaptelor podgorii — Şi-i totuşi el, atât de neştirbit! N-arată ce lumini în el scânteie; Doar când se odihneşte, însorit, Fără să vrea aprinde curcubeie.” Nicolae Labiș, ”Al tuturor”
“If I had my life to live over again, I would form the habit of nightly composing myself to thoughts of death. I would practice, as it were, the remembrance of death. There is not another practice which so intensifies life. Death, when it approaches, ought not to take one by surprise. It should be part of the full expectancy of life.” Muriel Spark, ”Memento Mori”
1. Atunci Iov a răspuns și a grăit: 2. „O, dacă durerea mea s-ar cântări și nenorocirea mea ar fi pusă la cântar! 3. Și fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite! 4. Pentru că săgețile Celui Atotputernic stau înfipte în mine și duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea. 5. Zbiară măgarul sălbatic când e lângă pășunea verde? Mugește boul când stă lângă nutreț? 6. Poți să mănânci ce n-are sare fără sare? Are vreun gust albușul oului? 7. Sufletul meu n-a voit să se atingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea. 8. Cine îmi va dărui îndeplinirea rugăciunii mele și va face ca Dumnezeu să-mi dea ce aștept, 9. Și să primească să mă sfărâme și să–și întindă mâna și să mă nimicească! 10. Dar va fi încă o mângâiere pentru mine […]
”Omul are-n el numai [în] șir ființa altor oameni viitori și trecuți. D-zeu le are deodată toate neamurile ce or veni și ce au trecut; omul cuprinde un loc în vreme. D-zeu e vremea însăși, cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc vecinic. Și sufletul nostru are vecinicie-n sine — dar numai bucată cu bucată.” Mihai Eminescu, ”Sărmanul Dionis”
1. Strigă acum, dacă o fi cineva care să-ți răspundă. Către care din sfinții îngeri te vei îndrepta? 2. Mânia ucide pe cel fără de minte, iar aprinderea omoară pe cel rătăcit. 3. Am văzut pe nebun prinzând rădăcină și pe loc am blestemat sălașul lui: 4. Să se depărteze copiii lui de orice izbăvire și să fie călcați în picioare la poartă și nimeni să nu le vină într-ajutor. 5. Secerișul lui să-l mănânce flămânzii și să-l ducă cu ei în ascunzișuri și toată averea lui s-o soarbă însetații! 6. Pentru că nelegiuirea nu iese din pământ și necazul nu răsare din pulbere, 7. Ci omul își naște singur suferința, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor; 8. Dar eu alerg la Dumnezeu și Lui Îi arăt necazul meu. 9. El face lucruri mari și nepătrunse, lucruri minunate și fără număr. 10. El dă ploaie pe pământ […]