”Aveam atât de multă graţie a Domnului încât, atunci când voiam să hotărăsc să-mi ţin gândurile în puritate, descopeream că aveam o bucurie intimă, totuşi cu o suferinţă în corp, care nu putea să suporte beatitudinea sufletelor celeste, fiindcă mă lăsam cu toată umilinţa în graţia lui Dumnezeu ca el să facă ce vrea din mine după bunul său plac. Dumnezeu să-mi dea umilinţă, cum eu văd slăbiciunea mea, impuritatea mea şi nevrednicia mea!” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
1. Elifaz din Teman a răspuns atunci și a zis: 2. „Poate omul să fie de vreun folos lui Dumnezeu? Nu, fiindcă înțeleptul își este de folos lui însuși. 3. Ce are Cel Atotputernic dacă tu ești fără prihană? Și care este câștigul Lui, dacă drumurile tale sunt fără vină? 4. Oare El te pedepsește pentru cucernicia ta și pentru ea intră cu tine în judecată? 5. Nu, dimpotrivă, fiindcă răutatea ta este mare și fărădelegile tale sunt fără hotar! 6. Căci tu fără dreptate luai zăloage de la frații tăi și smulgeai veșmântul de pe oameni și-i lăsai goi. 7. Tu nu dădeai să bea celui însetat și nu dădeai să mănânce celui flămând; 8. Cel cu pumnul tare cotropește pământul și cel cu trecere îl ia, în stăpânire. 9. Goneai de la pragul tău pe văduve cu mâinile goale și brațele celor orfani tu le sfărâmăi. 10. Acesta […]
“C-un zâmbet îndrăzneţ privesc în mine şi inima mi-o prind de mână. Tremurând îmi strâng comoara la ureche şi ascult. Îmi pare că ţin în mâini o scoică, în care prelung şi neînţeles răsună zvonul unei mări necunoscute. O, voi ajunge, voi ajunge vreodat’ pe malul acelei mări, pe care azi o simt, dar nu o văd ?” Lucian Blaga, ”Scoica”
“Cât e de trist să fii om și să înțelegi viața mai puțin chiar decât lighioanele.” Panait Istrati, ”Kyra Kyralina, Moș Anghel”
”Pântecele se satură, dar ochii niciodată.” (Proverb românesc)
”Această furie smintită, ce pusese stăpânire pe rege la vederea şi la citirea scrisorii lui Fouquet către La Vallière, se topi încetul cu încetul într-o dureroasă istovire. Tinere¬ţea, plină de sănătate şi de viaţă, având nevoie să recâştige chiar în aceeaşi clipă ceea ce pierde, nu cunoaşte acele in¬somnii fără sfârşit ce întruchipează, pentru un chinuit, legenda ficatului mereu crescând la loc al lui Prometeu. Acolo unde omul matur, în deplinătatea puterilor lui, sau unde bătrânul, în sleirea forţelor sale, găsesc o continuă sporire a durerii, tânărul, lovit pe neaşteptate de constatarea unui rău, izbuc¬neşte în strigăte, în lupte făţişe, şi este mai repede doborât de dârzul duşman pe care-l înfruntă. Odată răpus însă, el nu mai suferă.” Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”
1. Atunci Iov a vorbit încă o dată și a zis: 2. „Ascultați cu luare-aminte cuvântul meu și aici să se oprească mângâierile voastre. 3. Ingăduiți-mi să vorbesc și eu, și după ce voi vorbi, atunci poți să-ți bați joc. 4. Oare plângerea mea se înalță împotriva unui om? Și atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârșite? 5. Uitați-vă la mine și mirați-vă foarte și puneți mâna la gură. 6. Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza și toată carnea de pe mine tremură. 7. Pentru ce ticăloșii au viață, ajung la adânci bătrânețe și sporesc în putere? 8. Urmașii lor se ridică voinici în fața lor și odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor. 9. Casele lor stau nevătămate, fără teamă și varga lui Dumnezeu nu stă deasupra lor. 10. Taurii sunt plini de vlagă și prășitori, juncanele lor fată și nu leapădă. 11. Copiii lor zburdă ca […]
”Mai întâi vine la rând omul care se consacră studiilor. Tatăl lui Swedenborg era episcop luteran şi l-a educat pe fiul său în spiritul luteranismului, religie în care piatra unghiulară, cum se ştie, este mântuirea prin graţia divină – graţie în care Swedenborg nu crede. În sistemul său, în noua religie predicată de el, se vorbeşte de mântuirea prin opere, dar aceste opere nu constau nici în slujbe, nici în ceremonii; e vorba de opere veritabile, opere în care omul se angajează total, cu spiritul şi, de asemenea, ceea ce e cu atât mai curios, cu inteligenţa sa. Swedenborg începe, deci, să studieze teologia pentru ca apoi să se intereseze de ştiinţe. Interesul său merge spre ştiinţele aplicate.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)
1. Și Tofar din Naamah a început să vorbească și a zis: 2. „Cugetul meu mă împinge să vorbesc, din pricina frământării pe care o simt în mine. 3. Am auzit o învățătură care mă scoate din sărite și atunci o pornire vijelioasă, din duhul meu, mă face să răspund. 4. Nu știi tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost așezat pe pământ, 5. Desfătarea celor fără de lege ține foarte puțin și bucuria fățarnicului nu stă decât o clipă? 6. Chiar dacă statura lui s-ar înălța până la ceruri și cu capul s-ar atinge de nori, 7. El totuși va pieri ca o nălucă, pe vecie, și cei ce îl vedeau vor întreba: Ce s-a făcut? 8. Zboară ca un vis și nu mai dai de el, e măturat ca o vedenie de noapte. 9. Ochiul, care îl privea, nu-l mai vede și […]
”Numai pe tine te am trecătorul meu trup și totuși flori albe și roșii, eu nu-ți pun pe frunte și-n plete, căci lutul tău slab mi-e prea strâmt pentru strașnicul suflet ce-l port. Dați-mi un trup voi munților, mărilor, dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia în plin! Pământule larg fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năpraznice inimi, prefă-te-n lăcașul furtunilor, cari mă strivesc, fii amfora eului meu îndărătnic! Prin cosmos auzi-s-ar atuncia măreții mei pași și-ar apare năvalnic și liber cum sunt, pământule sfânt. Când aș iubi, mi-aș întinde spre cer toate mările ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți, spre cer să-l cuprind, mijlocul să-i frâng să-i sărut sclipitoarele stele. Când aș urî, aș zdrobi sub picioarele mele de stâncă bieți sori călători și poate-aș zâmbi. Dar numai pe tine te am trecătorul meu trup.” Lucian Blaga, ”Dați-mi un trup voi munților”
”Touchness” (versuri/lyrics) Melodie de: Enigma [Indistinct whisper] (Touch and kiss me) Up and down (Touch and feel me) Up and down Touch and kiss me Up and down Touch and feel me Up and down Touch and kiss me… [Heavy breathing] Oh, I’ll always love you Touch and kiss me Up and down Touch and feel me Up and down Touch and kiss me Touch and feel me… Touch and kiss me Up and down Touch and kiss me… Touch and feel me… Compozitori: Michael Crețu. Date de la: Musixmatch ********** Traducere aproximativă în limba română: [Șoaptă indistinctă] (Atinge-mă și sărută-mă) Sus și jos (Atinge-mă și simte-mă) Sus și jos Atinge-mă și sărută-mă Sus și jos Atinge-mă și simte-mă Sus și jos Atinge-mă și sărută-mă… [Respirație grea] Oh, te voi iubi mereu Atinge-mă și sărută-mă Sus și jos Atinge-mă și simte-mă Sus și jos Atinge-mă și sărută-mă Atinge-mă și simte-mă… […]
1. Atunci Iov a început să vorbească și a zis: 2. „Câtă vreme veți întrista voi sufletul meu și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre? 3. Iată a zecea oară de când mă batjocoriți. Nu vă este rușine că vă purtați așa? 4. Chiar dacă ar fi adevărat că am păcătuit, greșeala mea este pe capul meu. 5. Iar dacă voi vă faceți tari și mari împotriva mea și-mi scoateți ochii cu ticăloșia mea, 6. Să știi că Dumnezeu este Cel ce mă urmărește și că El m-a învăluit cu lațul Său. 7. Dacă strig de multa-apăsare, nu primesc nici un răspuns; țip în gura mare, dar nimeni nu-mi face dreptate. 8. El a astupat calea mea, ca să nu mai trec pe ea, și a acoperit cu beznă toate drumurile mele. 9. M-a dezbrăcat de mărirea mea și mi-a smuls cununa de pe cap. 10. M-a dărmat de jur […]
”Strigă fără voce, Zboară fără aripi Muşcă fără dințe, Mormăie fără gură. – O clipiţică, strigă Bilbo, care tot se mai gândea cu un sentiment penibil la mâncare. Din fericire mai auzise odată ceva asemănător şi, adunându-şi minţile, găsi răspunsul. „Vîntul, sigur Ca e vîntul!” spuse şi fu atît de mulţumit încît ticlui o ghicitoare chiar atunci, pe loc.” J.R.R. Tolkien, ”Hobbitul”
“Și ciulinii nu erau decât vis și îndrăzneală, invitație să schimbi ceea ce ai cu ceea ce ai putea să ai, fie chiar mai prost. Ori, nimic nu-i mai rău decât să putrezești locului atunci când iubești întreg pământul.” Panaït Istrati, ”Ciulinii Bărăganului”
“Ţin locul unei pietre din pavaj, Am ajuns aici Printr-o regretabilă confuzie. Au trecut peste mine Maşini mici, Autocamioane, Tancuri Şi tot felul de picioare. Am simţit soarele până la osii, Şi luna Pe la miezul nopţii. Norii mă apasă cu umbra lor, De evenimente grele Şi importante Am făcut bătături. Şi cu toate că-mi suport Cu destul stoicism Soarta mea de granit, Câteodată mă pomenesc urlând : Circulaţi numai pe partea carosabilă A sufletului meu, Barbarilor!” Marin Sorescu