”Like my father” (versuri/lyrics) Melodie de: Jax (USA) [Verse 1] I wanna come home to roses And dirty little notes on Post-its And when my hair starts turning gray He’ll say I’m like a fine wine, better with age I guess I learned it from my parents That true love starts with friendship A kiss on the forehead, a date night Fake an apology after a fight [Chorus] I need a man who’s patient and kind Gets out of the car and holds the door I wanna slow dance in the living room like We’re eighteen at senior prom and grow Old with someone who makes me feel young I need a man who loves mе like My father loves my mom [Verse 2] I wanna road trip in thе summers I wanna make fun of each other I wanna rock out to Billy Joel And flip our kids off […]
”Lasă-mi, toamnă, pomii verzi” (versuri/lyrics) Melodie de: Margareta Pâslaru Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai Plânge-n soare fum. Înserează-mă pe mine, Mă-nserez oricum. Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai Plânge-n soare fum. Înserează-mă pe mine, Mă-nserez oricum. Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, […]
”Niciodată toamna” (versuri/lyrics) Melodie de: Tudor Gheorghe Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid aşternut e şesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca nişte urcioare Cu vin îngroşat în fundul lor de lut, Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus, Ca frunza bolnav-a carpenului sur Ce se desfrunzeşte, scuturând în sus Foile,-n azur. Cine vrea să plângă, cine să jelească Vie să asculte-ndemnul nenţeles, Şi cu ochii-n facla plopilor cerească Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes. Versuri după Tudor Arghezi Date de la: poetii-nostri.ro

”Toamna, când prunul care crește dinaintea casei își scutură frunzele, când vișinii își pierd podoaba, inima se umple de tristețe. Dar dincolo de această mâhnire licăre nădejdea că va veni o nouă primăvară și că florile se vor deschide iarăși. Însă vai, chipurile făpturilor scumpe care ne-au părăsit, pierdute sunt pentru totdeauna, ele nu ni se mai arată limpezi nici măcar în vis. Și nu vine niciodată o zi sau un amurg, nu se află în lume un loc, o răspântie în care cineva să se întâlnească fie și pentru o singură clipă, cu cei plecați pe drumul fără întoarcere. Gândurile se rotesc iute ca o morișcă ce se învârtește în gol, dar omului nu-i este dat nicicând să oprească mersul destinului.” ”Povestea frumoasei Hacikazuki” (poveste japoneză)
„I’m So Lonesome I Could Cry” (versuri/lyrics) Melodie de: Hank Williams Hear that lonesome whippoorwill He sounds too blue to fly The midnight train is whining low I’m so lonesome I could cry I’ve never seen a night so long When time goes crawling by The moon just went behind the clouds To hide its face and cry Did you ever see a robin weep When leaves began to die? Like me, he’s lost the will to live I’m so lonesome I could cry The silence of a falling star Lights up a purple sky And as I wonder where you are I’m so lonesome I could cry Date de la: azlyrics.com
”Stinge lampa” (versuri/lyrics) Melodie de: Maria Răducanu Quartet Noaptea-și cerne somnul ca un văl de nea Și un pitpalac cântă undeva Ceasul din perete bate obosit Cu tic-tac-ul lui prăbușit Într-o colivie un canar moțat Capu-n aripioare și-a culcat Iar pe-o floare-n glastră șade neclintit, Un mic flutură adormit. Numai tu veghezi Bieții tăi scumpi ochișori Luptă sub povara genelor Stinge lampa pe cer stelele S-or aprinde pentru tine ca mărgelele Stinge lampa și-n odaia ta Luna toată-n argint te-a scăldat Închide ochii surâzând Și adormi cu mine-n gând Stinge lampa, îngerașule Somnușor, somnușor, cuișor. Noaptea-și cerne somnul ca un văl de nea Și un pitpalac cântă undeva Ceasul din perete bate obosit, Cu tic-tac-ul lui prăbușit. Într-o colivie un canar moțat, Capu-n arivioare și-a culcat, Iar pe-o floare-n glastră șade neclintit Un mic fluture adormit Numai tu veghezi Și bieții tăi scumpi ochișori, Luptă sub povoara genelor Stinge lampa, […]
“Și iar toate-s triste, Și azi ca și ieri- Potop de dureri. Și visul apune În negrul destin… Și vremuri mai bune Nu vin, nu mai vin Și nici mângâieri… Și iar toate-s triste, Și azi, ca și ieri…” George Bacovia
”Uitarea venea… a venit. O lacrimă cade jos, totul tace, Lampa obosită a clipit, Orice obiect atins şopteşte: lasă-mă-n pace… De-acum… Auzi, ploaia plânge pe drum Pe un adânc tumult, Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult… Adorm… ascult… Afară, la fereastră, toamna a spus: – Of!” George Bacovia, ”Noocturnă”
”Este un lucru eroic, şi care cere o educaţie pe care nu avem unde s-o învăţăm, să rămâi în prezent, să nu ai o continuitate cu trecutul nicio legătură abstractă, proiectată în timp, cu viitorul. Este un lucru foarte greu să consumi timpul; majoritatea oamenilor îl evită, ies din el, fie că evocă trecutul, fie că se gândesc la viitor, fie că creează timpul lor personal, filmul lor interior. În acest sens se poate spune că viaţa e un vis; în sensul că nu trăim niciodată în prezent, în actualitate concretă.” Mircea Eliade, ”Oceanografie”
”Mi-a arătat bustul delicat al Sfintei Fecioare ţinut sus şi strîns într-un pieptar legat la mijloc cu nişte lănţişoare cu care se jucau mâinile Pruncului. Vezi? Pulchra enim sunt ubera quae paululum supereminent et tument modice, nec fluitantia licenter, sed leniter restricta, repressa sed non depressa… Ce simţi în faţa unei atît de dulci viziuni? Eu am roşit peste măsură, simţindu-mă tulburat ca de un foc dinlăuntrul meu. Ubertino trebuie să fi presupus sau poate că a văzut învăpăierea obrajilor mei, pentru că a adăugat numaidecît: – Dar trebuie să înveţi a deosebi focul dragostei supra¬omeneşti de râvnirea simţurilor. E greu şi pentru sfinţi. – Şi cum poţi cunoaşte dragostea cea bună? l-am întrebat tremurînd. – Ce e dragostea? Nu există nimic pe lume, nici om, nici diavol şi nici alt lucru pe care eu să nu-l socotesc atît de suspect ca dragostea, întrucît aceasta pătrunde în suflet mai mult […]
”Că dragostea este sursa din care îngerii îşi trag viaţa, e de asemenea evident din faptul că oricine, în cealaltă viaţă, se îndreaptă într-o direcţie în acord cu dragostea sa. Cei ce trăiesc cu dragoste de Dumnezeu şi de aproape se îndreaptă către Dumnezeu; dar cei ce trăiesc cu dragoste de sine se îndepărtează mereu de Dumnezeu.” Emanuel Swedenborg, ”Raiul și iadul”

„E-n zori, e frig de toamnă, Şi cât cu ochii vezi Se-ncolăceşte fumul, Şi-i pâclă prin livezi. Răsună, trist, de glasuri Câmpiile pustii, – Şi pocnet lung, şi chiot S-aude-n deal la vii. C-un zmeu copiii aleargă, Copil, ca ei, te vezi, Şi plângi… şi-i frig de toamnă… Şi-i pâclă prin livezi.” George Bacovia, ”Alean”
”Of Gravity and Passion” (versuri/lyrics) Melodie de: Aeon Blank You can pull the strings on a single cell You can break the sun, put us all through hell Oh no, there’s gotta be much more underneath your traps Cause when it gets too close it starts to collapse Oh no We gotta know if there’s a truth in what I see Spread it all somehow across the centuries Too late to ask how deep it goes The weather light could bend We’re going deeper underground Together till the end Action and reaction Gravity and passion Still are one Still are one Still are one I have to ask, I have to ask, I have to ask I have to ask, I have to ask, I have to ask Too late to ask, I’ll give you a code Where the light could bend We’re going deeper underground Together to the end […]

”Murea prin seară strada şi zilnicul ei muget… Asemeni unei râncezi îngrămădiri de seu. Un nor se prăvălise pe streşini – iar pe cuget O bură de-nnoptate tristeţi cădea mereu. Se-amestecase ceaţa din noi cu cea din slavă… Şi, silnici, paşii noştri trezeau – o cât de rar!- Ecouri fără nume, prin linişte buhavă Din acel trist şi umed sfârşit de Făurar. Intrasem în penumbra stâpânitoarei unde Strivite-n vrăjmăşia puterilor din jur, Nici sufletele noastre nu-şi mai puteau răspunde Iar vorbele şoptite loveau greoi şi dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Îşi împleteau în preajmă înfricoşatul rit: Căci blestemul căzuse… În gândul meu şi-n Tine Biruitor pustiul scurma… Şi ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia şi bruma Şi-am stat, şi-am stat sub neguri, de asprul ţărm legaţi: Doi arbori singuratici şi desfrunziți de-acuma, Pe unda ne-nturnată a orei înclinaţi. . . . . . . . […]
