”Este un lucru eroic, şi care cere o educaţie pe care nu avem unde s-o învăţăm, să rămâi în prezent, să nu ai o continuitate cu trecutul nicio legătură abstractă, proiectată în timp, cu viitorul. Este un lucru foarte greu să consumi timpul; majoritatea oamenilor îl evită, ies din el, fie că evocă trecutul, fie că se gândesc la viitor, fie că creează timpul lor personal, filmul lor interior. În acest sens se poate spune că viaţa e un vis; în sensul că nu trăim niciodată în prezent, în actualitate concretă.” Mircea Eliade, ”Oceanografie”
”Mi-a arătat bustul delicat al Sfintei Fecioare ţinut sus şi strîns într-un pieptar legat la mijloc cu nişte lănţişoare cu care se jucau mâinile Pruncului. Vezi? Pulchra enim sunt ubera quae paululum supereminent et tument modice, nec fluitantia licenter, sed leniter restricta, repressa sed non depressa… Ce simţi în faţa unei atît de dulci viziuni? Eu am roşit peste măsură, simţindu-mă tulburat ca de un foc dinlăuntrul meu. Ubertino trebuie să fi presupus sau poate că a văzut învăpăierea obrajilor mei, pentru că a adăugat numaidecît: – Dar trebuie să înveţi a deosebi focul dragostei supra¬omeneşti de râvnirea simţurilor. E greu şi pentru sfinţi. – Şi cum poţi cunoaşte dragostea cea bună? l-am întrebat tremurînd. – Ce e dragostea? Nu există nimic pe lume, nici om, nici diavol şi nici alt lucru pe care eu să nu-l socotesc atît de suspect ca dragostea, întrucît aceasta pătrunde în suflet mai mult […]
”Că dragostea este sursa din care îngerii îşi trag viaţa, e de asemenea evident din faptul că oricine, în cealaltă viaţă, se îndreaptă într-o direcţie în acord cu dragostea sa. Cei ce trăiesc cu dragoste de Dumnezeu şi de aproape se îndreaptă către Dumnezeu; dar cei ce trăiesc cu dragoste de sine se îndepărtează mereu de Dumnezeu.” Emanuel Swedenborg, ”Raiul și iadul”

„E-n zori, e frig de toamnă, Şi cât cu ochii vezi Se-ncolăceşte fumul, Şi-i pâclă prin livezi. Răsună, trist, de glasuri Câmpiile pustii, – Şi pocnet lung, şi chiot S-aude-n deal la vii. C-un zmeu copiii aleargă, Copil, ca ei, te vezi, Şi plângi… şi-i frig de toamnă… Şi-i pâclă prin livezi.” George Bacovia, ”Alean”
”Of Gravity and Passion” (versuri/lyrics) Melodie de: Aeon Blank You can pull the strings on a single cell You can break the sun, put us all through hell Oh no, there’s gotta be much more underneath your traps Cause when it gets too close it starts to collapse Oh no We gotta know if there’s a truth in what I see Spread it all somehow across the centuries Too late to ask how deep it goes The weather light could bend We’re going deeper underground Together till the end Action and reaction Gravity and passion Still are one Still are one Still are one I have to ask, I have to ask, I have to ask I have to ask, I have to ask, I have to ask Too late to ask, I’ll give you a code Where the light could bend We’re going deeper underground Together to the end […]

”Murea prin seară strada şi zilnicul ei muget… Asemeni unei râncezi îngrămădiri de seu. Un nor se prăvălise pe streşini – iar pe cuget O bură de-nnoptate tristeţi cădea mereu. Se-amestecase ceaţa din noi cu cea din slavă… Şi, silnici, paşii noştri trezeau – o cât de rar!- Ecouri fără nume, prin linişte buhavă Din acel trist şi umed sfârşit de Făurar. Intrasem în penumbra stâpânitoarei unde Strivite-n vrăjmăşia puterilor din jur, Nici sufletele noastre nu-şi mai puteau răspunde Iar vorbele şoptite loveau greoi şi dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Îşi împleteau în preajmă înfricoşatul rit: Căci blestemul căzuse… În gândul meu şi-n Tine Biruitor pustiul scurma… Şi ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia şi bruma Şi-am stat, şi-am stat sub neguri, de asprul ţărm legaţi: Doi arbori singuratici şi desfrunziți de-acuma, Pe unda ne-nturnată a orei înclinaţi. . . . . . . . […]
„Always Something There To Remind Me” (versuri/lyrics) Melodie de: Naked Eyes (originally by Lou Johnson) I walk along the city streets you used to walk along with me And every step I take reminds me of just how We used to be Well, how can I forget you girl When there is always something there to remind me? Always something there to remind me As shadows fall, I pass a small cafe where we would dance at night And I can’t help recalling How it felt to kiss and hold you tight Well, how can I forget you girl When there is always something there to remind me? Always something there to remind me I was born to love her And I will never be free You’ll always be a part of me Oh whoa whoa whoa If you should find you miss the sweet and tender love we used […]
”Autumn Leaves” (versuri/lyrics) Melodie de: Nat „King” Cole The falling leaves drift by the window The autumn leaves of red and gold I see your lips, the summer kisses The sun-burned hands I used to hold Since you went away, the days grow long And soon, I’ll hear old winter’s song But I miss you most of all, my darling When autumn leaves start to fall Since you went away, the days grow long And soon, I’ll hear old winter’s song But I miss you most of all, my darling When autumn leaves start to fall Compozitori: Johnny Mercer, Joseph Kosma, Jacques Andre Marie Prevert. Date de la: Musixmatch ********** Traducere aproximativă în limba română: Frunzele care cad plutesc pe lângă fereastră Frunzele de toamnă roșii și aurii Îți văd buzele, săruturile de vară Mâinile arse de soare pe care obișnuiam să le țin De când ai plecat, zilele devin […]
”Toamna” (versuri/lyrics) Melodie de:: Georgeta Voinovan Am venit să întreb ce mai faci toamnă udă și tristă, Ai veșmânt auriu și talent înnăscut de artistă, Când pictezi de cu zori peste soare, Stoluri negre de nori și cocoare, Am venit să întreb ce mai faci toamnă udă și tristă, Când pictezi de cu zori peste soare, Stoluri negre de nori și cocoare, Am venit să întreb ce mai faci toamnă udă și tristă, Am venit să ascult ce mai spui ploaie neobosită, După tine mereu lumea parcă ar fi înnoită, Strălucirea regală a toamnei printre stropii mărunți se destramă, Am venit să ascult ce mai spui ploaie neobosită, Strălucirea regală a toamnei printre stropii mărunți se destramă, Am venit să ascult ce mai spui ploaie neobosită. Am venit să privesc pe alei cum se scutură vara, Cum ușor se rotesc frunze gaplene, frunze de ceară, Dansul toamnei prin aer ne […]

”Ieri am văzut toamnă, ca și cum aș fi fost, Am văzut-o, ca și cum aș fi avut ochi, Ah, cât de bine mi-a fost în previzibilul de ieri, Ah, cât de bine mi-era când mi-aduceam aminte Că am până când și prieteni Mai zbura câte o pasăre și strigam: „AH , CE ÎNTÂMPLARE A VEDERII!„ Mai stătea câte un arbore pe șosea și-i spuneam: „Bătrâne, n-a-nceput războiul, nu mă spânzur de tine?„ Ieri era o toamnă de aur, Azi părul meu e de argint.” Nichita Stănescu, ”Toamna românească”
„Pică frunzele de toamnă, Scuturate de furtună, Şi picând ca o ninsoare Fac pământului furtună. Melancolic, prin fereastră, Mi-arunc ochii către ele, Şi privindu-le, le-asamăn Cu iluziile mele…” Traian Demetrescu, ”Frunze de toamnă”
”Spiritele care, cât au trăit în lume, s-au confirmat în credinţa că binele ce îl fac şi adevărul în care cred vin de la ele însele sau le sunt hărăzite lor – aşa cum cred toţi cei ce se mândresc cu faptele bune şi revendică pentru sine dreptatea – nu sunt primite în rai. Îngerii îi evită pe aceştia, considerându-i neghiobi şi hoţi; neghiobi pentru că se privesc continuu pe sine şi nu Fiinţa Divină; hoţi pentru că fură de la Dumnezeu ce e al Lui. Asemenea persoane sunt în contradicţie cu credinţa raiului că Sfera Divină a lui Dumnezeu primită de îngeri constituie raiul.” Emanuel Swedenborg, ”Raiul și iadul”
”Adoro te devote” (versuri/lyrics) Versuri scrise de St. Thomas Aquinas Adoro te devote, latens Deitas, Quae sub his figuris vere latitas; Tibi se cor meum totum subiicit, Quia te contemplans, totum deficit. Visus, tactus, gustus in te fallitur, Sed auditu solo tuto creditur; Credo quidquid dixit Dei Filius, Nil hoc verbo veritatis verius. In Cruce latebat sola Deitas. At hic latet simul et humanitas: Ambo tamen credens, atgue confitens, Peto quod petivit latro paenitens. Plagas, sicut Thomas, non intueor, Deum tamen meum te confiteor: Fac me tibi semper magis credere, In te spem habere, te diligere. O memoriale mortis Domini, Panis vivus vitam praestans homini: Praesta meae menti de te vivere, Et te illi semper dulce sapere. Pie pellicane Iesu Domine, Me immundum munda tuo Sanguine: Cuius una stilla salvum facere Totum mundum quit ab omni scelere. Iesu, quem velatum nunc aspicio, Oro, fiat illud, quod tam sitio, Ut te […]
”Zis-a un bătrân: precum este carnea, care de nu va fi sărată bine, se strică, se împute și toți se îngrețoșază și își întorc fețele de la dânsa, așa este și călugărul care zăbovește cu lucrurile și deșertăciunile lumești, cu gâlcevile mirenești și nu șade în mănăstire, în chilia sa, ca să-și păzească cu frica lui Dumnezeu cinul și orânduiala, gătindu-se în toate zilele de ieșirea și mergerea sa către Domnul Dumnezeul său. Unul ca acela se împute și se umple de viermi, adică de gânduri nectivioase, încât se îngrețoșază Dumnezeu de putoarea lui și își întoarce fața Sa și Îngerul de la dânsul, iar când va lăsa călugărul și va părăsi deșertăciunile, lucrurile, gâlcevile și grijile lumești și va năzui la mila lui Dumnezeu, cu rugile și gândurile și faptele sufletești, punându-și toată grija și nădejdea sa cu bună credință în Dumnezeu, că îl va chivernisi și îl va […]
