
“The tree is bent when it is young” Orhan Pamuk
”November” (versuri/lyrics) Melodie de: Sparkbird One small sound One small word In tongues all over the world I said it I said it One small word I said it I didn’t I said it I didn’t Tongues all over Can’t pick them out Can’t press them in I’ll never hide my scars Can’t pick them out Can’t press them in I’ll never hide my scars I’ll never hide my scars One small sound One small sight One unsheathed knife must glint In an alternate timeline’s light One rust-ridden blade juts out Of a friendly moonstruck shape To tear, tear terribly, terribly Tear, tear terribly The delicate crepe of night Familiarity breeds Indifference Familiarity breeds discontent Familiarity breeds Indifference Familiarity breeds discontent My other time machine A pungent, putrid brownish-green November smile Blandishing my two-timing door One small sound One small bite One tomial tooth One Loggerhead Shrike must skewer My […]
”Un om perfect, adică un om cu desăvârşire liber, este acela care poate „funcţiona” pe toate planurile realităţii, reacţionează la toate stimulele (biologice, etice, estetice, raţionacitive) şi are valenţe active pentru tot ce e viu şi eficient din jurul lui. Unul care nu gândeşte toată ziua decât artă, politică, pâine sau dragoste – este un monstru, admirabil, magnific, dar numai un monstru. Pentru el nu mai există ierarhie, nu ştie că realitatea şi viaţa e un tot care trebuie experimentat pe mai multe planuri. Omul acela trăieşte ca un halucinat, ca o bestie, condus de un singur instinct sau de o singură idee. Veacul nostru cunoaşte milioane de asemenea monoideici, care cred că totul se poate schimba dintr-o singură ştersătură de condei, că totul va merge bine dacă s-ar pune „planul” lor în aplicare. Există şi un misionarism monoideic, foarte primejdios. Sunt oameni care au apucat odată să spună un […]

“Early in life, when I first saw waterlilies on the ripples of a lake, I didn’t think they were flowers which grew from the water, but rather flowers which were mirrored from the shore into the lake. So many flowers grow in the silent waters of our souls, and they unfold their petals over the glaze of our consciousness: they grow from within us, but we think them reflections from the external world.” Lucian Blaga
”Father of all! in every age In every clime ador’d, By saint by savage, and by sage, Jehovah, Jove or Lord!” Alexander Pope
”Aşa vrea soarta-atotcârmuitoare, Credinţă pune-n cumpeni, şi trădare; De-şi ţine unul credincios cuvântul, O mie-n schimb îşi calcă legământul.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

”Şi vântul de toamnă şi noapte şi chinuri revine Şi mi-a mai murit o iubire, în suflet lăsând Dureroase canale ce-odată fuseseră pline De rădăcinile ei dizolvate acum în nimic şi în vânt. Toamna se-agită cu gleznele vinete-n ploaie, Trupul bătrân învelindu-şi în zdrenţe de foi, Razele lămpii elecrice-n vânt se îndoaie, Dansează sinistru în pomi şi-n oglinzi de noroi. Amintirile zac ciuruite de-atâtea erori În spitalele mele şi nu vor să moară odată, Le-năbuş în ritmuri, în crini, în idei şi vapori, Şi ele-aiurează ciudat şi se zbat şi m-arată. Cum vântul de toamnă şi noaptea şi chinuri încinge Lumea cu urletul lui răguşit, uriaş, Micşorând şi mărind depărtările; cum sub meninge Amintirile zac aiurind; cum dansează-n oraş Razele lămpii electrice; cum se dezbină Stuful subţirilor ploi între maluri de zid, Mă gândesc la pescarii din delta cu voci în surdină, La prietenii mei care-noată în frigul putrid Şi […]

“Când izgonit din cuibul veşniciei întâiul om trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zarea, norii – şi din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul – Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă. Odată istovit de-albastrul prea senin al primăverii, cu suflet de copil întâiul om căzu cu faţa-n pulberea pământului: „Stăpâne, ia-mi vederea, ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii c-un giulgiu, să nu mai văd nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori, căci vezi – lumina lor mă doare”. Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare îi dete – lacrimile.” Lucian Blaga, ”Lacrimile”
“La fiece neam de oameni se ivesc poeți și sfinți și gânditori, cari știu să aleagă, din limba seminției lor, cuvintele de vrajă și de putere, cari mai răsfrâng sau mai îngână limba lui Dumnezeu. Lucrează, din adâncul lor demonic, în sufletul acestor poeți și sfinți și gânditori, năzuința secretă și uzurpatoare, de a iscodi cuvintele cu care Dumnezeu a făcut tot ce este. Ei plăsmuiesc și înfăptuiesc prin cuvinte de vrajă. Cântecul lor e o faptă. Faptele lor sunt cântece. Nu încape îndoială că ispita de care poeții, sfinții și gânditorii sunt încercați de a dezvîlui, de a descoperi chiar cuvintele dumnezeiești este „drăcească”. Dar se pare că fără oareșicare „drăcie” cele mai frumoase și mai minunate lucrări omenești – nu s-ar înfăptui.” Lucian Blaga, ”Luntrea lui Caron”
„Forever Autumn” (versuri/lyrics) Melodie de: The Moody Blues The summer sun is fading as the year grows old And darker days are drawing near The winter winds will be much colder Now you’re not here I watch the birds fly south across the autumn sky And one by one they disappear I wish that I was flying with them Now you’re not here Like the sun through the trees you came to love me Like a leaf on the breeze you blew away Through autumn’s golden gown we used to kick our way You always loved this time of year Those fallen leaves lie undisturbed now ‘Cos you’re not here ‘Cos you’re not here ‘Cos you’re not here Like the sun through the trees you came to love me Like a leaf on the breeze you blew away A gentle rain falls softly on my weary eyes As if to […]
”November” (versuri/lyrics) Melodie de: Max Richter Această melodie este instrumentală. Interpretarea melodiei și a versurilor: Piesa instrumentală „November” a lui Max Richter — de pe albumul său de debut din 2002, *Memoryhouse* — surprinde o stare de haos interior, melancolie și o tensiune circulară, nerezolvată. Elemente muzicale și tematice: Atmosfera de început: Compoziția debutează cu sunete ambientale de ploaie și o linie de vioară înaltă, susținută și tensionată, care sugerează suspans și o vreme mohorâtă, imprevizibilă. Intensificare frenetică: În jurul secundei 45, apare o melodie de vioară frenetică, repetitivă, bazată pe arpeggii, care reflectă o disperare emoțională, agitație și incapacitatea de a găsi liniștea. Anvergură orchestrală: Interpretată alături de Orchestra Filarmonică BBC, cu Alexander Bălănescu la vioară solo, piesa se dezvoltă pe fondul unei tensiuni dramatice (creând paralele stilistice cu intensitatea emoțională a lui Rahmaninov și cu post-minimalismul contemporan). Absența rezoluției: În loc să se îndrepte spre o cadență calmă […]
”Forever Autumn” (versuri/lyrics) Melodie de: Justin Hayward [Verse 1] The summer sun is fading as the year grows old And darker days are drawing near The winter winds will be much colder Now you’re not here [Verse 2] I watch the birds fly south across the autumn sky And one by one they disappear I wish that I was flying with them Now you’re not here [Chorus] Like the sun through the trees you came to love me Like a leaf on a breeze you blew away [Verse 3] Through autumn’s golden gown we used to kick our way You always loved this time of year Those fallen leaves lie undisturbed now [Bridge] Cos you’re not here Cos you’re not here Cos you’re not here [Chorus] Like the sun through the trees you came to love me Like a leaf on a breeze you blew away [Verse 4] A gentle […]

”De va veni la tine vântul Purtând povestea mea amară Jelitul lui să nu te-nfrângă, Mustrarea lui să nu te doară! Nu-i vina ta… aşa e scrisă Nemilostiva lege-a firii Sărutul otrăvit al brumii Omoară toamna trandafirii. Şi cine s-ar opri să plângă O frunză veştedă-n cărare, Când codrii freamătă alături Şi râd în răsărit de soare?” Octavian Goga
“Astăzi însă ştiu şi înţeleg că iubirea este făcută pentru cei umili, că cei mândri nu vor putea iubi niciodată. Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şi credinţa. În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aştepţi probe niciodată. Tot ce nu e supunere şi devotament nu e iubire. Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aci începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.” Liviu Rebreanu, ”Mărturisire”