”O, chip frumos cu inimă de şarpe! Avut-a vreodată un balaur Bârlog mai minunat? Tiran frumos! O, demon îngeresc şi corb spurcat Cu pene de columb! Miel nesătul Şi rău ca lupul! Suflet ticălos În înveliş dumnezeiesc – eşti tocmai Pe dos de cum apari; becisnic sfânt, Şi sfânt becisnic! Ce făceai, natură, Şi unde-ţi fuse mintea, când, în iad, Ai resădit un suflet diavolesc În raiul pieritor al unui trup Pătruns de frumuseţe? Să fi fost Când va pe lumea asta vreo carte Cu basme mai urâte şi mai hâde, Şi-o legătură mai măiastră? Oh! A stat minciuna-ntr-un palat mai falnic?” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
Citate, poezie și literatură
”Astfel, tipul acesta dispare bucuros într-un nor de neînţelegeri, care devine cu atît mai dens cu cât mai mult încearcă să-şi ia, spre compensare, cu ajutorul funcţiilor sale slab diferenţiate, masca unei anumite urbanităţi, care e însă în cel mai strident contrast cu adevărata sa natură.” Carl Gustav Jung, ”Puterea sufletului” ”Despre tipurile psihologice”, cap. ”Tipul introvertit”, subcap. ”Tipul gândire introvertită”
”Eşti prea generos pentru a mă lua în râs. Dacă sentimentele tale sunt încă aşa cum erau în ultima lună aprilie, spune-mi asta de îndată. Simţămintele şi dorinţele mele sunt neschimbate, însă o singură vorba a ta mă va amuţi pe acest subiect pentru totdeauna.” Jane Austen
”Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.” Ileana Vulpescu
“Some cats are angry at being called cats. To achieve peace with them, never call them by their real name” Bangambiki Habyarimana, The Great Pearl of Wisdom
”Prisos de strălucire eu lumii n-am adus. Tot ce mă înconjoară – de mine-i mai presus. Nedumerit şi singur mă-ntreb neîncetat: De ce-am venit pe lume? De ce sunt alungat?” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Glasul plăcerei dulce iubit Cheamă gândirea pe a mea frunte, Ce zboară tainic ca şi o luntre În oceànu-i nemărginit. Stelele toate angeli îi par, Angeli cu aripi strălucitoare, A căror inimi tremurătoare Candele d-aur nouă mi-apar. Falnică-i pare legea Creării, Lumi ce de focuri în lumi înot, Candeli aprinse lui Zebaot, Ce ard topirei şi re’nvierei. Dar mai puternic, mai nalt, mai dulce Îi pare legea de a iubi, Fără ea nu e de a trăi, Fără ea omul ca stins se duce. De-aceea nu voi ca eu să fiu: Pală idee-a Dumnezeirei, Şotă copilă a nesimţirei, Foc mort ce pare a arde viu. Ci voi să-mi caut pe-ntinsa lume O frunte albă să o desmierd Şi-n ea gândirea mea să o pierd, Cum pierde-un èco pribeagul nume. Să-ncunun capul unui iubit Cu vise d-aur în rai ţesute, Până ce ginii necunoscute Mi-ar rumpe lanţul d-a fi trăit.” Mihai […]
“Don’t compare the size of your roof with the size of the sky.” Amit Kalantri, ”Wealth of Words”
“Rise-up before you die sleeping” Samuel Asumadu-Sarkodie
”Pentru înzestrare, vericule, mulţumeşte-I lui Dumnezeu şi nu te făloşi; cât despre scris şi citit, astea să se vadă atunci când o să fie nevoie de o astfel de vanitate.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“The true Tarot is symbolism; it speaks no other language and offers no other signs.” Arthur Edward Waite
”Omul căruia îi place să ducă o viaţă animalică, este un animal condus de instinctul său animalic interior. Aceleaşi (influenţe) ale stelelor care îl fac pe lup să omoare, pe câine să fure, pe pisică să ucidă, pe pasăre să cânte etc. Îl fac pe om un cântăreţ, un mâncăcios, un vorbăreţ, un îndrăgostit, un criminal, un tâlhar, sau un hoţ. Acestea sunt atribute animalice, şi ele mor odată cu elementele animalice de care aparţin; însă principiul divin din om – care face din el o fiinţă umană, şi prin care el se deosebeşte cu totul de animale – nu este un produs al pământului, şi nici nu este generat de regnul animal, ci vine de la Dumnezeu; este Dumnezeu, şi este nemuritor, căci, provenind dintr-o sursă divină, el nu poate fi altfel decât divin. Aşadar, omul ar trebui să trăiască în armonie cu părintele său, şi nu cu elementele […]
“Whatever plane our consciousness may be acting in, both we and the things belonging to that plane are, for the time being, our only realities. As we rise in the scale of development we perceive that during the stages through which we have passed we mistook shadows for realities, and the upward progress of the Ego is a series of progressive awakenings, each advance bringing with it the idea that now, at last, we have reached „reality”; but only when we shall have reached the absolute Consciousness, and blended our own with it, shall we be free from the delusions produced by Maya [illusion]. ” Helena Petrovna Blavatsky
“nu simt decât că am un curcubeu în cap… şi trebuie să beau întruna apă ca să nu se evapore… şi să stau în lumină ca să sclipească… să-l pot vedea” Marin Sorescu, ”Trei dinți din față”
”Un suflet” care-i rupt şi totodată stă cu materia strâns unit pe-o treaptă, o însuşire are-n el săpată, ce n-o sfimţeşti decât cel mult prin faptă şi doar prin roade îşi vădeşte firea, ca viaţa-n pomi prin poama dulce, coaptă. Nu-i om să ştie-a lămuri pornirea cunoaşterii dintâi şi-n fiecine cum naşte pofta ce-a stârnit iubirea. Ea este-n voi ca zelul în albine de-a strânge miere; şi-astfel fiind, firească, nu-ncape-n ea temei de rău sau bine. Dar ca dintr-însa alte vreri să nască, aveţi un sfetnic ce-i făcut anume ca pragu-încuviinţării să-l păzească. Tot ce-i în voi spre laudă şi renume, din el purcede, după cum alege iubirea bună sau cea rea pe lume. Câţi s-au căznit un înţeles să-nchege, au priceput născuta libertate şi-urzit-au lumii din ce-i bine lege. Deci chiar de-n voi iubirea-adânc răzbate şi vrând-nevrând juvăţ de gât vă pune, stă-n voi putinţa s-o-nfrânaţi în roate. Acestei […]