”De ce m-alungi, când ard de dorul tău? Doar c-un duşman te porţi atât de rău.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
dec. 162021
Citate, poezie și literatură
dec. 142021
“Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aci începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.” Liviu Rebreanu
dec. 132021
“Marea taină era prezentă în mine și prin ea înțelesei că natura nu e plină de sufletul nostru, deși ne naștem cu acest miraculos sentiment, trăim veșnic cu el, credem cu putere în realitatea lui și în clipe de disperare ne adresăm munților, care nu ne-au făcut nimic, norilor și apelor și pădurilor, să ne redea ceea ce le-am dăruit (investiție naivă!), sufletul nostru intact și pur, ca să scăpăm de cel murdărit de oameni și de noi înșine. Strigi, dar pădurea tace. Ecoul îți întoarce doar propriu-ți glas, propria-ți deznădejde…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
dec. 052021
”Statistic», fiecare are un criminal în el, aşa cum îşi are partea sa de nebunie sau de sfinţenie. Datorită acestor predispoziţii înnăscute, general umane, stăruie peste tot oarecari înclinaţii spre sugestionabilitate, respectiv spre patologic.” Carl Gustav Jung, ”Psihologie individuală și socială”, cap. ”După catastrofă”
nov. 292021
”Am invocat dicţionarul ca pe o inconştientă mărturie despre om, o mărturie sugestivă şi avînd pentru discuţia noastră o anumită valoare.” Ambrose Bierce, ”Stăpânul lui Moxon”
nov. 292021
”Se-ntunecă. Mesenii extenuaţi de viaţă Au adormit. În umbră, priviţi ce palizi sunt! Întinşi şi reci! Tot astfel vor fi şi în mormânt. N-aduceți lampa! Morții nu mai au dimineață.” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
nov. 292021
”Încă vreo câţiva paşi până la piatră. Aci ne odihnim, unde-n atâtea rânduri Am poposit muncit de gânduri. Dedatu-m-am aci şi postului şi rugăciunii. Plin de nădejde, cu credinţă, cu suspine, Cu lacrimi, am crezut să pot obţine De la cerescul Domn sfârşitul ciumii. (…) Medicamentul era gata. Oamenii mureau. Dar nimeni nu-ntreba: se face vreunul sănătos? Astfel cu infernalele tertipuri Prăpăd făcurăm prin aceste văi, mai fioros, Decât făcuse ciuma. Însumi dat-am din otravă La mii de oameni. Toţi s-au stins. Şi-acum văzuşi, cum suntem ridicaţi în slavă, Noi, noi netrebnicii şi ucigaşii!” Johann Wolfgang von Goethe, ”Faust”
nov. 292021
“All the world is made of faith, and trust, and pixie dust.” J.M. Barrie, ”Peter Pan”
nov. 262021
”Din vremuri imemoriale Frumuseţea îşi dezvăluie forma ei minunată în singurătatea nefiinţei. Ea se uită în oglindă şi îşi contemplă propria frumuseţe. Ea e cunoscătorul şi lucrul cunoscut, Privitorul şi lucrul privit. Numai ochii ei au văzut acest Univers. Toate calităţile ei s-au întrupat: Veşnicia e câmpul verde al Spaţiului şi Timpului. Iubirea e grădina dătătoare de viaţă a acestei lumi. Fiecare creangă şi frunză şi fruct dau la iveală o trăsătură a perfecţiunii sale. Chiparosul sugerează măreţia ei Trandafirul ne arată cât e de frumoasă. Ori de câte ori se iveşte Frumuseţea, Iubirea e şi ea prezentă. Ori de câte ori Frumuseţea îşi arată obrazul îmbujorat Iubirea se aprinde de la flacăra lui. Când Frumuseţea se ascunde în cutele întunecate ale nopţii Iubirea vine şi găseşte o inimă tulburată. Frumuseţea şi Iubirea sunt ca trupul şi sufletul. Frumuseţea e ca o mină, iar Iubirea e diamantul. Ele au fost […]
nov. 222021
”Eu vă cred; Da, fără doar şi poate, nu e bine Să ştie c-o iubeşte; l-ar lua-n râs. Ce-i drept, e drept. N-am întâlnit bărbat, Oricât de chipeş, tânăr sau deştept, Să nu-l repeadă; de-i bălan, se jură Că s-ar cădea să-i fie soră; oacheş? Natura, zugrăvind un arlechin, A scos o mâzgăleală; e înalt? O lance strîmbă-n vîrf; e îndesat? Atunci e un agat neşlefuit! Vorbeşte? E-o morişcă zăpăcită; Nu scoate-o vorbă? E un bolovan. Aşa-i răstălmăceşte ea pe toţi Şi-n ruptul capului nu-i dă virtuţii Ce este meritul şi fala ei. Ce urîcios— să-i foarfece pe toţi!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
nov. 182021
“Sânge din sângele meu, nu e un copil, ci o pocitanie de necaz, de nerealizare, de cai verzi pe pereți. Și l-ar fi anemiat încontinuu. Era într-o hemoragie de melancolie, acea stare care prozaic și concentrat se numește „întors pe dos”.” Marin Sorescu, ”Trei dinți din față”
nov. 182021
”Nu putem trăi numai pentru noi înşine. Vieţile ne sunt legate între ele cu o mie de fire invizibile şi, de-a lungul acestor fibre simpatice, acţiunile pornesc de la noi ca adevărate cauze şi se întorc la noi ca rezultate.” Herman Melville
nov. 182021
”Există abisuri în care cei mai mulţi dintre noi nu au curajul să coboare. Ele sunt infernurile vieţii noastre, o cădere în nelinişti de care avem însă nevoie pentru a renaşte.” Anaïs Nin
nov. 172021
Drept răspuns, Hacikazuki îi șopti: „Așa se pare că ni-i dat: În necuprinsul marilor câmpiei, Eu fir de-iarbă, prea plăpând, să fiu, Iar tu un strop de rouă, trecător, Și neștiuți, deodată pierim”. Tânărul îngână oftând, la rândul său: „Pe marginea tremurătoarei frunze Se clatină suav un bob de rouă; Vai, bucuria lor ce scurtă e! Tot astfel farmecul iubirii noastre Sortit e să nu dăinuie prea mult…” ”Povestea frumoasei Hacikazuki” (poveste japoneză)
nov. 172021
”Vai, se gândi ea. Ce se va întâmpla oare cu mine dacă îi voi dărui inima mea, noaptea aceasta, supunându-mă ispitei ca bambusul înclinat de vânt? Chiar dacă mi-ar face tot atâtea jurăminte de credință câte noduri are tulpina de bambus, cine știe dacă nodul care ne leagă destinele se va dovedi destul de trainic… N-ar fi mai bine să plec cât mai grabnic de-aici și să mă duc încotro mă vor purta pașii, înainte ca cineva să descopere taina ascunsă în străfundul inimii mele?” ”Povestea frumoasei Hacikazuki” (poveste japoneză)