”Nu rătăci fără rost în bazarul de ierburi şi esenţe ci caută prăvălia cu esenţa cea dulce, căci dacă n-ai un etalon oamenii te vor înşela fără să ştii. Şi vei primi monezi fără valoare crezând că sunt reale.” Rumi
Citate, poezie și literatură
”M-a îndemnat iubirea s-o întreb. Ea m-a-udrumat, călăuzindu-mi ochii. Nu-s bun cârmaci şi, totuşi, dacă-ai fi La capătul pământului, un ţărm Scăldat de-o mare pururi zbuciumată, Eu aş porni spre tine.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Am iubit de când mă ştiu Cerul verii, străveziu, Despletitele răchite, Curcubeiele pe stânci Ori pădurile adânci Sub ger alb încremenite. Mi-a fost drag pe bărăgane Să văd fetele morgane Ori pe crestele din munte Joc de trăsnete rotunde, Scurgerea cocorilor, Pacea înălţimilor, Semeţia pinilor Plini de scama norilor. Am iubit iubirea pură, Floare roşie pe gură Şi în inimă arsură, În priviri zăpezi candide Şi-n piept voci necontenite. M-a înfiorat ades Tot ce gândurile ţes: Pe al filelor polei Dansuri repezi, legănate, De pe arcuri înstrunate, Săgetarea de idei… Toată-această măreţie Ne-a fost dată din vecie…” Nicolae Labiș, ”Am iubit”
”Din experienţă ştim mai întâi că un conţinut conştient poate deveni, prin pierderea valorii sale energetice, inconştient. Acesta este procesul normal al uitării. Aceste conţinuturi nu se pierd pur şi simplu sub pragul conştienței, lucru pe care îl ştim din experienţa faptului că uneori, în împrejurări prielnice, ele se pot ivi chiar după decenii, din străfunduri, bunăoară în vise, sub hipnoză, în criptomnezie sau prin împrospătarea asociaţiilor cu conţinutul uitat.” Carl Gustav Jung
“Îmi amintesc că încă din fragedă tinerețe, pe la cincisprezece-șaisprezece ani, când am părăsit lectura romanelor senzaționale și mi-am aplecat ochii asupra frumosului tărâm al literaturii adevărate, mă întrebam după fiecare lectură plăcută: „Autorul o fi oare un om bun?” Și mai târziu, când am descoperit literatura biografică, am tăbărât asupra explorării vieții oamenilor mari. Dar, totdeauna, încercam regretul de a constata că rareori era atinsă problema care mă interesa nespus: gradul de omenie al scriitorului sau artistului. Biografii satisfăceau generos curiozitatea seacă a publicului larg, scormonind până și în rufele murdare ale mortului.” Panait Istrati
“Being in love is something like poetry. Certainly, you can analyze and expound its various senses and intentions, but there is always something left over, mysteriously hovering between music and meaning.” Muriel Spark
”Aş zice că toate astea-s un renghi, dacă nu le-ar spune omul ăsta cu barbă căruntă. Hotărît, ticăloşia nu se poate ascunde îndărătul bărbii cărunte.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“Thinking is difficult, that’s why most people judge.” Carl Gustav Jung
”Căci oamenii credincioşi nu sunt numeroşi în lume; ei sunt, mai degrabă, rari şi pot fi număraţi pe degete. În cei mai mulţi sălăşluieşte răutatea, din cauza lipsei de prudenţă şi de cunoaştere a lucrurilor din univers. Înţelegerea raţiunii divine, fundamentul tuturor lucrurilor, duce la înfruntarea tuturor viciilor lumeşti şi ne dăruieşte leacul împotriva lor. Însă când domneşte ignoranţa, viciile sporesc şi rănesc incurabil sufletul. Molipsit de vicii, sufletul este, parcă, plin de otravă şi poate fi tămăduit doar prin cunoaștere şi înţelegere.” Hermes Trismegistos, ”Corpus Hermeticum”
“Hai să credem tot ce spunem, E un joc foarte frumos. Tu să-mi spui: „Te iubesc” Şi eu să mă bucur copilăreşte.” Marin Sorescu
”Cu pasul îmblănit, tăcut, se plimbă pe-un covor de stele; la om, însă, nu-mi place un astfel de mola¬tec pas, nu-mi place să nu aibă clinchetul de pinteni. Căci pasul omului cinstit vorbeşte, pe când mota¬nul se furişează fără zgomot. Or, luna se-apropie cu paşi molateci, ca o pisică: fără sinceritate. Vă-nchin această parabolă, vouă, prefăcuţilor sentimentali, adepţi ai „cunoaşterii preacurate”. Eu vă numesc libidinoşi. Iubiţi pămîntul şi lucrurile pămînteşti — v-am ghicit bine. Dar iubirea voastră cu conştiinţa şi ruşinea e-amestecată, şi vă asemănaţi cu luna.” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Despre preacurata cunoaștere”)
”Când umbrele, apoi, se dumiriră, după suflare, că-s făptură vie, mirându-se, ca ceara-ngălbeniră. Şi ca şi cei care râvnind să ştie ce veşti aduce un trimis de pace dau buzna toţi de-a valma pe solie, la fel şi ele începură-a face, cu ochii ţintă către faţa mea, uitând că merg cu cerul să se-mpace.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul II
”În templu, în cetate,-n câmp, vai mie, Mereu îţi râzi de mine. Ce ruşine! Tu înjoseşti astfel femeia însăşi. Bărbaţii-n lupte cuceresc iubirea; Pe noi altcum ne plămădeşte Firea; Ni-e dat ca noi iubirea s-o iscăm Şi nu după iubire s-alergăm.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Gândul morții îi apărea din când în când ca o întrebare care cerea dezlegare. Moartea nu poate fi sfârșitul sfârșitului. Ar fi o absurditate. Atunci pentru ce m-am născut! Întâmplarea oarbă nu explică un necunoscut. Cel mult complică. Dincolo de moarte trebuie să fie ceva, precum și înainte de naștere trebuie să fi fost ceva. Sufletul nu poate începe și nici sfârși într-o întâmplătoare viață pământească.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Dar de ce nu vorbeşti şi cu mine? Crezi cumva că de-aia n-am venit la patul tău înainte să mori, fiindcă te-am uitat?… Ştiu că poate cu timpul amintirea ta de când eram mic ar fi crescut iar la loc şi ar fi astupat-o pe cea de care mi-a fost mie frică să n-o capăt venind la patul tău, m-am gândit şi la asta, dar eu mai ştiu că nu toate încercările te lasă neatins… puţine te întăresc, toate caută să-ţi ia puterea… Şi eu vreau să spun ca şi tine că binele n-a pierit niciodată din omenire, dar că trebuie să ajungem să-l facem pentru toţi… Altfel crezi că merităm să vedem lumina soarelui?” Marin Preda, ”Moromeții”