“Gândul morții îi apărea din când în când ca o întrebare care cerea dezlegare. Moartea nu poate fi sfârșitul sfârșitului. Ar fi o absurditate. Atunci pentru ce m-am născut! Întâmplarea oarbă nu explică un necunoscut. Cel mult complică. Dincolo de moarte trebuie să fie ceva, precum și înainte de naștere trebuie să fi fost ceva. Sufletul nu poate începe și nici sfârși într-o întâmplătoare viață pământească.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Dar de ce nu vorbeşti şi cu mine? Crezi cumva că de-aia n-am venit la patul tău înainte să mori, fiindcă te-am uitat?… Ştiu că poate cu timpul amintirea ta de când eram mic ar fi crescut iar la loc şi ar fi astupat-o pe cea de care mi-a fost mie frică să n-o capăt venind la patul tău, m-am gândit şi la asta, dar eu mai ştiu că nu toate încercările te lasă neatins… puţine te întăresc, toate caută să-ţi ia puterea… Şi eu vreau să spun ca şi tine că binele n-a pierit niciodată din omenire, dar că trebuie să ajungem să-l facem pentru toţi… Altfel crezi că merităm să vedem lumina soarelui?” Marin Preda, ”Moromeții”
“Lumea trebuie s-o pătrunzi cu mintea, nu să o baţi cu picioarele! Prostul poate să meargă şi-n cap, că tot nu-i intră nimic în el… Doar mărăcini…” Marin Sorescu, ”Vărul Shakespeare și alte piese: teatru”
”Războiu-i mistuise tot ce-avusese viu. I-a înfundat părinţii în neguri şi-n sicriu. I-a supt cu-a despărţirii prăpastie adâncă întâia lui iubire nempărtăşită încă. Acum vedea ogorul muşcat de negri dinţi, Că-i schilod şi ogorul rămas de la părinţi.” Nicolae Labiș, ”Ion” (fragment)
”Acea persoană care încearcă să trăiască singură, va eşua ca fiinţă umană. Inima i se va ofili dacă nu va răspunde altei inimi. Mintea se va micşora dacă aude numai ecourile gândurilor sale, fără a găsi şi altă sursă de inspiraţie.” Pearl S. Buck
”Dincolo de pământ şi infinit, Cătam să aflu cerul unde vine. Şi-un glas solemn atunci s-a auzit: „Şi cerul şi infernul sunt în tine.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
“Învierșunarea, care împinsese la răstignirea lui Iisus un sinod de preoți iudei, a rămas moștenire preoților celui răstignit. Îndată ce un om ca toată lumea și-a închinat viața lui Dumnezeu, el nu mai știe să se îndoiască, să asculte, să argumenteze și să ierte; credința altuia e o jignire personală, o injurie, și ea trebuie pedepsită cu bătaia, cu chinul, cu moartea.” Tudor Arghezi, ”Cimitirul Buna-Vestire”
”Mi-a dat iubirea aripi să m-avânt! Nu-i zid înalt să-i poată pune piedici! Iubirea-nfrânge tot ce-i stă în cale;” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Un punct pierdut e lumea în haosul imens Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens. Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis, Zădarnic este gândul, iar existenţa – vis.” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Când luna prin nouri pe lume veghează, Când fiece undă se-mbracă c-o rază, Când cântă ai somnului ginii nătângi — Tu tremuri şi plângi. Când luna aruncă o pală lumină Prin merii în floare-nşiraţi în grădină, La trunchiul unuia pe tine te-aştept — Visând de deştept. Când soarele arde şi ceru-i văpaie, Pe-a lacului valuri profunde bălaie, Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg — La tine alerg. Când vântul e-o taină, când frunza e mută, Misterul surâde prin lumea tăcută, Culeg pe-a ta frunte sublime visări — Pe ochi sărutări. Amorul îşi moaie aripele-i stinse, Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ţi plânse, Şi fruntea mea pală pe pieptu-ţi aşezi — Surâzi şi veghezi. Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea Cu lacrimi pe care le naşte durerea, Nebună copilă cu-amorul ceresc — O, cât te iubesc!” Mihai Eminescu, ”Când”
“Most of the people readily accept the principle but resist its practice.” Amit Kalantri, ”Wealth of Words”
”- Hai, Balthazar, mai cântă-ne o dată. – Nu cere, doamne, spartei mele voci Să strice muzica a doua oară. – E o dovadă de desăvîrşire Când măiestria nu ţi-o recunoşti. Te rog să cânţi, să nu mă faci să stărui.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“In all chaos there is a cosmos, in all disorder a secret order.” Carl Gustav Jung
”În clipa când exprimăm un lucru, reușim, în mod bizar, să-l și depreciem. Credem că ne-am scufundat în adâncurile cele mai profunde, iar când revenim la suprafață, picăturile de apă prinse de vârful degetelor noastre palide nu mai seamănă cu apa mării din care provin. Ne chinuim că am descoperit un zăcământ de comori inestimabile, dar dacă ieșim din nou la lumina zilei, vedem că n-am luat cu noi decât pietre false și cioburi de sticlă; și, cu toate acestea, în întunecimi, comoara continuă să strălucească nealterată.” Maeterlinck
“We are not human beings having a spiritual experience. We are spiritual beings having a human experience.” Pierre Teilhard de Chardin