“Învierșunarea, care împinsese la răstignirea lui Iisus un sinod de preoți iudei, a rămas moștenire preoților celui răstignit. Îndată ce un om ca toată lumea și-a închinat viața lui Dumnezeu, el nu mai știe să se îndoiască, să asculte, să argumenteze și să ierte; credința altuia e o jignire personală, o injurie, și ea trebuie pedepsită cu bătaia, cu chinul, cu moartea.” Tudor Arghezi, ”Cimitirul Buna-Vestire”
”Mi-a dat iubirea aripi să m-avânt! Nu-i zid înalt să-i poată pune piedici! Iubirea-nfrânge tot ce-i stă în cale;” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Un punct pierdut e lumea în haosul imens Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens. Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis, Zădarnic este gândul, iar existenţa – vis.” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Când luna prin nouri pe lume veghează, Când fiece undă se-mbracă c-o rază, Când cântă ai somnului ginii nătângi — Tu tremuri şi plângi. Când luna aruncă o pală lumină Prin merii în floare-nşiraţi în grădină, La trunchiul unuia pe tine te-aştept — Visând de deştept. Când soarele arde şi ceru-i văpaie, Pe-a lacului valuri profunde bălaie, Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg — La tine alerg. Când vântul e-o taină, când frunza e mută, Misterul surâde prin lumea tăcută, Culeg pe-a ta frunte sublime visări — Pe ochi sărutări. Amorul îşi moaie aripele-i stinse, Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ţi plânse, Şi fruntea mea pală pe pieptu-ţi aşezi — Surâzi şi veghezi. Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea Cu lacrimi pe care le naşte durerea, Nebună copilă cu-amorul ceresc — O, cât te iubesc!” Mihai Eminescu, ”Când”
“Most of the people readily accept the principle but resist its practice.” Amit Kalantri, ”Wealth of Words”
”- Hai, Balthazar, mai cântă-ne o dată. – Nu cere, doamne, spartei mele voci Să strice muzica a doua oară. – E o dovadă de desăvîrşire Când măiestria nu ţi-o recunoşti. Te rog să cânţi, să nu mă faci să stărui.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“In all chaos there is a cosmos, in all disorder a secret order.” Carl Gustav Jung
”În clipa când exprimăm un lucru, reușim, în mod bizar, să-l și depreciem. Credem că ne-am scufundat în adâncurile cele mai profunde, iar când revenim la suprafață, picăturile de apă prinse de vârful degetelor noastre palide nu mai seamănă cu apa mării din care provin. Ne chinuim că am descoperit un zăcământ de comori inestimabile, dar dacă ieșim din nou la lumina zilei, vedem că n-am luat cu noi decât pietre false și cioburi de sticlă; și, cu toate acestea, în întunecimi, comoara continuă să strălucească nealterată.” Maeterlinck
“We are not human beings having a spiritual experience. We are spiritual beings having a human experience.” Pierre Teilhard de Chardin
”El spunea: „Amintiţi-vă că Dumnezeu a pus un stigmat pe noi, acela al defectelor şi al bolilor, ca să ne arate că nu avem nimic pentru care ne-am putea lăuda noi înşine, că nimic nu ajunge la nivelul unei depline şi perfecte înţelegeri, că suntem încă foarte departe de cunoaşterea adevărului absolut, şi că propria noastră putere şi cunoaştere a înaintat, într-adevăr, prea puţin”.” Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”
”Oamenii n-au fost ce sunt, nici narţii. Pecetea uitării acoperă trecutul, şi pe uitare se bizuie narţii. Dar focul mocneşte sub spuză. Ca o flacără vie e omul; o flacără uitată… Aprinde-te, faclă! Arzi cum ţi-e dat şi soarbe îndată din tot ce narţii tăinuiesc la umbra puterii lui Ormag! Aprinde-te, inimă! O, foc al inimilor roşii.” Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”
“Do not be afraid of your difficulties.Do not wish you could be in other circumstances than you are. For when you have made the best of an adversity, it becomes the stepping stone to a splendid opportunity.” Helena Petrovna Blavatsky
“Eu cred că există, în viaţa lumii, o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la bunică, bunica la mamă… până se ajunge la o singură mamă, una imensă…” Marin Sorescu, ”Iona”
”Şi dacă printre oameni trăiesc precum un orb, ca şi cum nici nu i-aş cunoaşte, este pentru că braţul meu nu-şi pierde încrederea într-un puternic sprijin. Oameni, vă cunosc! Această întunecime şi con¬solare mă cuprind adesea. Rămân pe praguri, pradă la hoţi şi întrebând: „Cine mai vrea să mă Înşele ?” Întâia mea prudenţă omenească este de-a mă lăsa-nşelat şi de-a mă încrede în înşelători.” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Despre prudența omenească”)
“The world economy would collapse if a significant number of people were to realize and then act on the realization that it is possible to enjoy many if not most of the things that they enjoy without first having to own them.” Mokokoma Mokhonoana, ”The Use and Misuse of Children”
