“(…) de-acolo se vedeau dealurile împădurite, simțeai curenții văilor în nări, iar cerul înstelat sporea tăcerea locului dându-ți acel sentiment, pe care îl simțim totdeauna în mijlocul naturii, de pace lăuntrică și de diminuare a obsesiilor, de scădere a importanței gândirii și impulsurilor vieții noastre interioare: suntem mai mici decât vasta natură, dar și mai mari când ne contopim cu ea, fiindcă știm, în timp ce un deal minunat, un munte superb nu sunt astfel decât fiindcă îi vedem noi…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
Citate, poezie și literatură
“… este imposibil să-ţi închizi trecutul ca pe un robinet, ţi-l deschide ea distrăgându-ţi atenţia , simulând cea mai curata dintre curiozităţi..” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Este posibil, aşadar, ca inconştientul să adăpostească şi conţinuturi ce posedă o tensiune energetică suficient de mare pentru ca, în alte împrejurări, să devină perceptibile eu-lui. Şi de cele mai multe ori nu este vorba nicidecum de conţinuturi refulate, ci de conţinuturi încă necoştientizate, adică încă nerealizate subiectiv, cum sunt, bunăoară, demonii şi zeii primitivilor sau -ismele în care cred cu fanatism modernii. Această stare nu este nici patologică, nici în vreun alt fel bizară, ci este însăşi starea primordială normală, în timp ce reunirea totalităţii psihicului în conştient constituie un ţel ideal, de neatins.” Carl Gustav Jung, ”Reflecții teoretice privind natura psihismului”, cap. ”Disociabilitatea psihicului”
“Învinși sunt toți oamenii care se găsesc la sfârșitul, sau spre sfârșitul vieții lor în dezacord sentimental cu cei mai buni dintre semenii lor.” Panait Istrati, ”Spovedania unui învins”
”Aseară-n casa duşmanului meu O fată m-a rănit. La fel de greu A fost şi ea rănită. Doar vreun leac Sfinţit să-i vină răului de hac. Vezi dar, părinte, eu, ca bun creştin, Mă rog pentru duşmanul meu hain.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă. Iar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă, Ne mută, ne opreşte, un timp ne mută încă Şi apoi în cutia neantului ne-aruncă.” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Înălţimea ta! Când înţelepciunea şi sângele se luptă într-un trup atît de gingaş, sânt zece sorţi la unul că sângele va ieşi învingător. îmi pare rău de ea, cu atît mai mult cu cât îi sânt unchi şi tutore.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“The meeting of two personalities is like the contact of two chemical substances: if there is any reaction, both are transformed.” Carl Gustav Jung
”Tot ce se întâmplă (pe lume) se produce din voinţa lui Dumnezeu. Conştiinţa este facultatea pe care am primit-o de la Dumnezeu, şi în care noi trebuie să vedem propriul nostru chip. De aceea se cuvine să facem doar ce ne învaţă conştiinţa, nimic altceva. Cel care nu se va aprinde el însuşi nu va fi luminat de Dumnezeu, căci Dumnezeu l-a înzestrat cu o conştiinţă în care să aibă o încredere absolută.” Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”
“Acolo au început să se joace „de-a v-ați ascunselea”, neavând ce face. Ba nu, ca să se antreneze pentru căsnicie, pentru viață.” Marin Sorescu, ”Trei dinți din față”
”Simţeam în spate mândrul soare-arzând, dar înainte-mi se frângea ştirbit, curmându-şi raza-n trupul meu; şi când Văzui pământu-n faţă-mi doar umbrit, mă răsucii cuprins de teamă-n mine să nu rămân pustiu şi părăsit. „De ce te temi, grăi Virgil, de cine? Nu ţi-s tovarăş credincios? Răspunde! Şi n-am păşit mereu în rând cu tine?” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul III
“S-a dus cu toate aceste și după-amiazăzi la Lipova, s-a dus cum merge omul osândit să-și ia pedeapsa, dar s-a dus râzând fiindcă era crescută de maica Aegidia, care mereu îi zicea: „Să râzi când îți vine să plîngi, și să plîngi numai când vezi pe alții plângând.” Ioan Slavici, ”Mara”
”Vin după tine. Fac un rai din iad De-o fi de mâna celui drag să cad .” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”M-am cufundat în mine la mare adâncime. Afară doar un murmur, filtrându-se, se ţese Filtrat prin straturile dese, Afară doar un murmur înăbuşit se ţese, Însă aici răsună întreaga-mprejurime, Mi-i ameţit auzul de-a vorbelor mulţime; Şi-afară doar un murmur, ritmându-se, se ţese Filtrat prin straturile dese. Şedeţi în ascultare, prieteni prea grăbiţi. Când ostenit şi palid mă voi ivi afară în lumea cunoscută şi-n raza cea solară, Voi fi uitat acestea pe care le-auziţi… Şedeţi în ascultare, prieteni prea grăbiţi — Când ostenit şi palid mă voi ivi afară Vă voi ruga să-mi reamintiţi. Intimele-mi spirale trudindu-mă le sui, Cu oarbă lăcomie mă cercetez pe mine, Şi vă aud, şi vouă tot sufletu-mi descui, Şi sunt aici ca să vă ştiu mai bine. Dar un popor de umbre se zbuciumă în pripă, Neliniştit aleargă în clocotire grea. încerc din răsputere să le opresc o clipă Şi pace să aşez în […]
“Superstițiile sunt bune numai pentru cei simpli și fără învățătură.” Liviu Rebreanu