Ce sunt cookie-urile și cum le folosesc pe acest blog?

Salut! Pentru ca experiența ta pe blogul meu să fie cât mai plăcută, acest site folosește fișiere numite cookie-uri. Vreau să fiu complet transparentă cu tine, așa că iată o explicație simplă despre ce sunt acestea și cum le utilizez. 🍪 Ce este un „cookie”? Un cookie este un fișier text de mici dimensiuni pe care blogul meu îl salvează pe calculatorul, tableta sau telefonul tău atunci când mă vizitezi. Aceste fișiere nu sunt programe malware, nu conțin viruși și nu pot accesa informațiile de pe hard disk-ul tău. Ele doar ajută site-ul să „țină minte” anumite acțiuni sau preferințe pentru o perioadă de timp. 🛠️ Cum folosesc cookie-urile pe acest blog? Deoarece acesta este un blog personal prin intermediul căruia împărtășesc cu tine imensa mea pasiune pentru spiritualitate, literatură, cuvinte de înțelepciune și de duh, dar și pentru muzica frumoasă și versuri, folosesc un număr minim de cookie-uri, împărțite în mai multe categorii: 1. Cookie-uri necesare: Acestea sunt esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect (de exemplu, pentru a-ți afișa designul paginii sau pentru a ține minte că ai apăsat deja „Accept” pe bara de cookie-uri, ca să nu te mai bat la cap data viitoare). 2. Cookie-uri de analiză (Statistici): Folosesc instrumente precum Jetpack/ Statistici Wordpress pentru a vedea ce articole sunt cele mai citite, de unde vin cititorii mei (social media, motoare de căutare) și cât timp petrec pe blog. Aceste date sunt complet anonime - eu văd doar cifre și grafice, nu numele sau identitatea ta. Te rog, reține faptul că nu folosesc instrumentele de analiză și de monitorizare a traficului oferite de Google Analytics, ceea ce face ca minimul de monitorizare a activității vizitatorilor site-ului meu să nu fie distribuită unor terțe părți. Blogul meu nu reține niciun fel de date personale, precum este adresa ta IP sau adresa de email, cu excepția cazului în care te simți inspirat să comentezi asupra versurilor, citatelor și poeziilor pe care le împărtășesc cu tine. 3. Cookie-uri pentru Rețele Sociale și Conținut Integrat: iată mai jos ce sunt acestea. Pe site-ul meu, doresc să îți ofer o experiență interactivă completă. De aceea, includ uneori conținut video de pe platforme terțe, cum ar fi videoclipuri încorporate de pe YouTube sau Facebook. Când interacționezi cu aceste ferestre video (widget-uri), platformele sociale respective pot plasa fișiere cookie în dispozitivul tău. La ce sunt folosite aceste cookie-uri? 1. Funcționalitate: Permit rularea corectă a videoclipului direct pe pagina mea, rețin preferințele tale de volum sau calitatea imaginii. 2. Statistici și Performanță: Platformele (cum este YouTube) contorizează numărul de vizualizări și analizează modul în care utilizatorii interacționează cu clipul respectiv. 3. Publicitate Personalizată: Dacă ești conectat în contul tău de social media în timp ce navighezi pe site-ul meu, rețelele sociale pot folosi aceste date pentru a-ți afișa reclame relevante pe profilul tău. Te rog să reții faptul că nu îmi folosesc blogul în scop comercial, acest lucru însemnând că nu îl monetizez pentru câștig, afișâmd reclame sau link-uri de afiliere pe site-ul meu, acesta fiind pentru mine, stricto senso, mijlocul prin care îmi pot exprima pasiunea pentru cultură, muzică și literatură. ❌ Cum poți controla sau șterge cookie-urile? Tu deții controlul complet. Dacă nu vrei ca acest blog (sau oricare altul) să salveze cookie-uri, poți modifica setările browserului tău (Chrome, Safari, Firefox etc.). Poți: 1. Să ștergi toate cookie-urile deja existente în dispozitivul tău. 2. Să blochezi complet salvarea de noi cookie-uri. Notă: Dacă blochezi toate cookie-urile, este posibil ca unele secțiuni ale blogului (cum ar fi secțiunea de comentarii sau clipurile video integrate despre care ți-am vorbit anterior) să nu funcționeze perfect. Îți mulțumesc pentru minutul acordat ca să citești aceste rânduri asupra cărora voi reveni cu alte completări și note explicative!

Citate, poezie și literatură

 Alighieri, Dante, Citate, poezie și literatură
iun. 172022
 

„Am să-ţi arăt, răspunse ea grăbită, ce pricină cu taina ei te coace şi-am să destram credinţa ta greşită. Cel de-i în cer şi doar pe El se place făcu pe om să fie bun din fire şi-i dete locul drept zălog de pace. Dar scurt răstimp gustă din fericire: din vina lui schimbat-a el, prosteşte, pe loc de chin lăcaşul de iubire. Şi ca străfundul ce din jos mocneşte cu tulburări ce-şi află-n vreme price şi mână aburi când arşiţa creşte să nu-l atingă ori prin rău să-i strice, fu muntele făcut astfel să poată, ferit de ploi, spre slăvi să se ridice.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul XXVIII

 Sorescu, Marin
iun. 172022
 

“Sufletul tău funcționează cu lemne, Iar al meu cu electricitate. Dragostea ta umple cerul de fum, A mea e din flăcări curate. Totuşi vom mai merge împreună O bună bucată de pământ, O bună bucată de cer, O bună bucată de lună. Vom fi fericiţi pentru iarbă Şi pentru lac, Vom râde pentru copac, Vom slăvi drumul drept cu câte-o gură Şi vom ţine un moment de reculegere Pentru fiecare cotitură. Ne vom lua după umbra mea Care merge înainte, Ne vom lua după primul gând, Ne vom lua după două-trei cuvinte. Până când ne va ieşi în cale Sfânta Vineri Să ne spună printre altele Că nu mai suntem tineri. Şi că ea n-o să ne mai dea de-acum Nici electricitatea pentru flacără, Nici lemne pentru fum.” Marin Sorescu

 Citate, poezie și literatură, Shakespeare, William
iun. 162022
 

”O, Hermia, vrăjmaşă mi te-arăţi! De ce-ai urzit cu oamenii aceştia Să-mi faceţi parte numai de batjocuri? Noi tainele mereu le-am împărţit, Şi ne-am legat surori, în ceasuri lungi Când timpul îl certam că-i prea grăbit Să ne despartă… Ai uitat acestea? Prietenia de pe vremea şcolii? Copilăria cea neprihănită? Coseam, cu-ndemnarea unor zâne, Aceeaşi floare dalbă pe gherghef. Şedeam pe-aceeaşi pernă amândouă, Cântam acelaşi cânt, cu-acelaşi glas, De parcă mână, cuget, glas şi suflet Aveau acelaşi trup. Aşa crescut-am: Precum două cireşe-ngemănate, Unite-n despărţirea lor. Ca două boabe pe un singur lujer; O inimă aveam, în două trupuri, Ca două scuturi pe aceeaşi stemă, Încoronate de acelaşi coif. Şi vrei să rupi această legătură, Unindu-te cu cei ce râd de mine? Nu-i vrednic de-o prietenă, de-o fată! Te poate osândi orice femeie, Deşi doar eu lovită-s dintre toate.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

 Labiș, Nicolae
iun. 152022
 

”S-aud în văi lungi strigăte cântate Şi vuiete-nfundate de maşini. Acolo oamenii învârt ţapina în palmele-mpietrite de răşini. Maşinile cu lemnu-n cârcă zboară, Pe oameni straiele în vânt se zbat. Până-n adâncuri, cald, mă înfioară Strigătul lor puternic şi cântat. Ei lumii dau comorile fibroase, Crescute drept dintr-al pădurii lut, Dar oare eu în ceasurile albe, Prin lume petrecute, ce-am făcut? Nestăpâniţi, ei prinşi în horă zboară, Ori, sară, cufundaţi în gânduri, tac… Dar eu, mi-am câştigat eu bucuria? Nu mi-a fost traiul sarbăd şi sărac? Şi totuşi mulţi din ei au ochiul minţii Posomorât din timpurile vechi. Şi mulţi din ei nu înţeleg cântarea Ce înşişi ei şi-o cântă în urechi. Nu am făcut eu prea puţine lucruri Pentru-aceşti oameni buni, cu cuget drept, Care mi-au dat cântările pădurii Şi sănătatea care-mi fierbe-n piept?” Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)

 Citate, poezie și literatură, Rebreanu, Liviu
iun. 142022
 

“Și am crezut în filosofie cum trebuie să fi crezut apostolii în Hristos. Dar când mi-a murit nevasta, cea dintâi, am întors spatele tuturor filosofilor. Atunci am priceput că filosofia e un joc de cuvinte. Un cuvânt explică alt cuvânt care lămurește iar un cuvânt, așa mereu, până ce, în pragul morții, sufletul se pomenește gol și părăsit în fața lui Dumnezeu.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”

 Citate, poezie și literatură, Preda, Marin
iun. 132022
 

“Dacă omul ar acorda morții măcar un minut pe zi de meditație, conflictele în care ar fi implicat și-ar micșora importanța și soluțiile cele mai rele l-ar speria mai puțin, ar fi oricum mai îndrăzneț și s-ar bucura mai mult că există. Suntem însă făcuți să nu putem concepe în noi înșine că am putea muri, să simțim adică, nu doar să gândim, că murim în minutul acela, că totul s-a sfârșit, fiindcă altfel știm prea bine că într-o bună zi va trebui să pierim. Ei, da, gândim, dar această bună zi o să fie cândva, nu acum, până atunci, ehe, mai e! și continuăm, prizonieri ai forței noastre vitale, să mărim nemăsurat, cu secretă și puternică lupă, gesturi și cuvinte care ne chircesc sufletul.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

 Citate, poezie și literatură, Preda, Marin
iun. 132022
 

“Există o știință de a fi prezent și cu ceilalți și cu ființa iubită. Nu toată lumea o are. Matilda n-o avea. În general se trece de partea celorlalți, ca și când ai vrea să dovedești, fără să ți se poată reproșa ceva, că nu-l iubești cine știe ce pe cel cu care ești, și, la rigoare… Această disponibilitate reală, adică inconștientă sau intenționată, a căpătat denumirea aproape scuzabilă de cochetărie… (la bărbați n-are un singur nume).” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

 Citate, poezie și literatură, Istrati, Panait
iun. 052022
 

“Părinte, trebuie să aleg calea suferinței! Mi-ai apărut ca să mă uluiești cu lumina ta și să mă orbești… Dar și ca să te păstrez. (În timp ce mă aflam la Damasc, am cunoscut întâmplări ciudate, cazuri de fanatism fără pereche. Pot fi văzuți, acolo, orbi șezând turcește pe trotuare și ghicind viitorul celor nevoiași, făcând semne cu degetele în nisipul fin, întins pe-o batistă mare. Se spune că acești nenorociți și-au stins singuri lumina ochilor, la Mecca, cu fierul roșu al dervișului, după ce au văzut mormântul Profetului, a cărui imagine sfântă țineau s-o păstreze înfășurată în bezna eternă, ca o răscumpărare pentru această favoare supremă!) La fel și eu vreau să te păstrez, închizând ochii în fața oricărei deșertăciuni omenești… Vreau să mă țin departe de această lume prea ocupată, prea înrobită de afacerile ei și prea grijulie pentru viața îndestulată…” Panait Istrati

 Citate, poezie și literatură
iun. 042022
 

”Dacă rezultatul său i se pare, subiectiv, corect şi adevărat, atunci e negreşit adevărat şi ceilalţi n-au decît să se încline, pur şi simplu, în faţa acestui adevăr. Poate că nici nu merge până într-acolo încît să încerce să câştige pe cineva, şi încă pe cineva influent, de partea lui. Iar dacă o face totuşi, o face, de cele mai multe ori, cu atîta neîndemînare încît obţine tocmai contrariul celor urmărite.” Carl Gustav Jung, ”Puterea sufletului” ”Despre tipurile psihologice”, cap. ”Tipul introvertit”, subcap. ”Tipul gândire introvertită”

 Citate, poezie și literatură
mai 292022
 

“Numai un sentiment puternic atată funcțiunile cerebrale și le pune într-o stare de supraexcitație ca să producă mai mult decât pot da ele în chip normal.” Mihail Drumeş, ”Invitație la vals”

 Khayyam, Omar
mai 292022
 

”Prietenii mei unde-s? Călcatu-i-a-n picioare Ne-ndurătoarea moarte? Dar noaptea mi se pare Că-i mai aud cum cântă prin parcul adormit. – Sunt morţi, ori poate numai sunt beţi de-a fi trăit?” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)

 Citate, poezie și literatură, Shakespeare, William
mai 222022
 

”De ce să-mi fie ruşine, stăpână? Pentru că vorbesc cinstit? Nu este căsătoria onorabilă chiar pentru un cerşetor? Seniorul dumneavoastră nu e onorabil fără a fi căsătorit? Poate că, ruşinoasă cum sânteţi, aţi fi vrut să nu spun „un bărbat„, ci „un soţ„; nu jignesc pe nimeni dacă vorbele sincere nu trădează gânduri urâte. Ce rău vedeţi în cuvintele: „mai grea din pricina unui bărbat„ atunci când e vorba de soţ şi soţie? Altminteri povara ar fi mai curând uşoară decît grea. întrebaţi-o şi pe domnişoara Beatrice — iat-o că vine.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”

 Citate, poezie și literatură, Hartman, Franz
mai 182022
 

”(…) dar că doctrina lui Paracelsus seamănă mult cu cea susţinută de Haeckel şi Darwin, cu diferenţa, totuşi, că Paracelsus consideră formele, care evoluează continuu, ca vehicule necesare unui principiu spiritual viu, care evoluează continuu în căutarea unor moduri superioare de manifestare. Din contra, mulţi dintre filosofii speculativi moderni consideră principiul inteligent al vieţii ca neexistând şi viaţa ca fiind doar o manifestare a activităţii chimice şi fizice a materiei moarte, aflată într-o stare de dezvoltare incomprehensibilă şi lipsită de cauze.” Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”