”Nu vreau să mai întâmpin nimic, Nu mai cinstesc, Nu mai sărbătoresc, Nu aniversez, cei zece ani de la, cei doisprezece de la, cei Doi şi jumătate de la cei douăzeci… Nu mă mai mobilează cele nouă şi jumătate, opt, şapte luni Până la… Nu vibrez la magistrale De când mă trezesc dimineaţa şi până seara târziu (Căci am într-adevăr cu totul alte griji şi probleme) Nu înfierez Nu aplaud, nu scandez (uitaţi-vă la buzele mele lipite) Nu mă iau la întrecere Cunosc grija permanentă şi tocmai asta mă îngrijorează profund” Marin Sorescu, ”Eu, neabătutul”
Citate, poezie și literatură
”Nu-i poate sta-mpotrivă-al vostru sfat. Ea judecă, aşază şi-mplineşte, ca îngerii pe-al lor, al ei regat. Din a schimba în veci nu se opreşte: gonită-i de nevoie şi-i firesc că-n goana ei tot pe-alţii noroceşte. Aceasta-i Soarta contra cui cârtesc cei cari s-o laude s-ar cădea; dar vamă ei nu-i plătesc şi-n veci o ponegresc. Ci ea n-aude şi nu-i ia în seamă; învârte roata-n rând cu cei ce-s primi, ferice pururi, fără griji sau teamă.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul VII
”Pe arcul cel mai tare al lui Amor, Şi pe săgeata lui cu vârf de aur Şi pe-al lui Venus porumbel preasfânt , Pe-al inimilor rodnic legământ, Pe rugul ce pe Dido mistuit-a Când Eneas şi-a părăsit iubita , Pe jurământul care mai ales Bărbaţii l-au călcat atât de des, La ceasul hotărât îţi jur că vin, Fără să şovăi câtuşi de puţin .” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Se pare că viața toată e un șir de neîntrerupte deziluzii, o luptă crâncenă între vis și realitate.” Liviu Rebreanu, ”Ion”
“Da, e adevărat, fericirea n-are istorie, fiindcă istorie nu poate ieși din veșnica surpriză pe care ți-o face ființa iubită prin însăși existența ei…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
“Și încă de atunci înțelesesem că dacă ai de-a face cu niște oameni lași și mincinoși degeaba încerci să le faci pe plac, ajungi jucăria lor, după cum ei sunt jucăria altora și nu mai ești un om, ci cârpă.” Marin Preda, ”Intrusul”
”Suferinţa în lumea aceasta e împărţită pe măsura pu¬terilor omului. Nu vrem să spunem că Dumnezeu cântăreşte totdeauna după tăria făpturii sale chinul ce i-l hărăzeşte să-l îndure; asta n-ar fi întru totul adevărat, deoarece Dumnezeu a mai lăsat pe lume moartea, care e adesea sin-gurul refugiu al sufletelor prea aspru osândite în temniţa trupului. Suferinţa e dată pe măsura puterilor omeneşti, adică, în faţa aceluiaşi rău, cel slab suferă mai mult decât cel tare. Dar, din ce elemente e alcătuită această putere omenească? Nu cumva din încercări, din obişnuinţă, din experienţă? Iată ceea ce nu ne vom da osteneala să demonstrăm; e o axiomă atât în ce priveşte spiritul, cât şi în ce priveşte trupul.” Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”
”Dar aceste cimilituri obişnuite, cotidiene, de deasupra pământului, îl oboseau. Şi îi aminteau de vremuri când fusese mai puţin singur, mai puţin ticălos şi scârbos. Şi asta îl scoase din sărite; în plus, îi mai deschisese şi pofta de mâncare; aşa că de data asta încercă ceva puţin mai greu şi mai neplăcut: Nu poate fi văzut, şi nici simţit, Nici auzit, nici mirosit. Zace dincolo de stele, Zace pe sub dealuri grele, Umple goluri, goale toate, Vine-ntîi, vine pe urmă, Viaţa o sfârşeşte, Râsu-l nimiceşte. Din păcate pentru Gollum, Bilbo mai auzise cimilitura; în orice caz, răspunsul îl învăluia din toate părţile. – Întunericul! spuse, fără măcar să se scarpine-n cap sau să-şi pună căciuliță gânditoare.” J.R.R. Tolkien, ”Hobbitul”
”Un ochi pe-o faţă albastră Vede un ochi pe o faţă verde. „Ochiul ăla e ca mine, Spune ochiu’ntîi. Da, numai că eu sunt sus Iară el e jos.” – Ss, ss, ss, făcu Gollum. Trăise prea mult sub pământ. Începuse să uite lucrurile astea. Dar tocmai când Bilbo începea să spere că spurcăciunea nu va mai fi în stare să răspundă, Gollum răscoli amintiri foarte, foarte vechi, de pe vremea când trăia cu bunica lui într-o gaură, pe malul unui râu. Ss, ss, sscumpule! spuse, înseamnă Soarele strălucind pe părăluţele din câmp, assta însseamnă!” J.R.R. Tolkien, ”Hobbitul”
”Eram în mod continuu în luptă contra gândurilor duble, care se luptau între ele. Te implor, o, Dumnezeule Atotputernic, să primeşti graţia ca eu să fiu al Tău şi nu al meu. Iartămă dacă am spus că sunt al Tău şi nu al meu, aceasta nu-mi aparţine, aceasta aparţine lui Dumnezeu, mă rog pentru graţia de a putea fi al Tău şi să nu fiu abandonat mie însumi.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”Sunt furios pe tine, dar mai ales pe mine, Că m-ai făcut prea lesne să-mi distilez în grai învălmăşirea tandră şi crudă, ce mă ţine, Diminuându-mi forţa canalelor de nai. Sunt bucuros că astăzi a nins întâi şi-ntâi, Că azi întâia oară sunt drept precum o spadă, Că îmi mângâie fruntea întâiul tău călcâi, Că-s negru în pustia candidă de zăpadă, Şi este totul aspru şi disperat primar, Adică în furtună de patimă ţesut, Şi se alcătuieşte pe nervii mei de jar Uluitor de-albastru întâiul tău sărut. Ce încâlcke tristă în mine ai produs Şi câtă deznădejde şi câtă bucurie, În acest vin de toamnă, şi tonic şi confuz, În aiurarea stearpă cum te arăţi tu mie. Eu vreau o clipă numai viaţa să-mi consum în sărutări sterile mânjindu-ţi-o, mănuşa. Ca niciodată, poate, drapelul meu postum Să nu-şi descânteieze în asfinţit cenuşa. Dar vie-apoi urâtul, deluviile vie, Şi descleşteze-şi noaptea […]
”Totuşi, eu sunt sigur că Dumnezeu acordă graţia şi are milă pentru toţi bieţii păcătoşi care vor să se convertească şi cu o credinţă constantă caută adăpost în mila Lui insesizabilă şi prin meritul Mântuitorului nostru Iisus Hristos; astfel sunt eu, sigur de Graţia Sa, şi mă pun la adăpostul Lui, dat fiind că eu cred în mod sigur că am primit iertarea păcatelor mele, ceea ce e mângâierea mea; să mă întărească Dumnezeu în dragostea pentru Iisus Hristos.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”
”Ai plămădit în mine un amalgam ciudat. Mii de-ntâmplări bizare în.sufletu-mi se-aţin. Când astfel e tiparul ce mi l-ai imprimat, Mai bun decât atâta, cum pot eu să devin?” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
“Dar stă scris că orice făptură omenească să verse lacrimi pentru o pricină sau alta.” Panait Istrati, ”Ciulinii Bărăganului”
”Cel care prin ştiinţă ajunse pân’ la stele Fu refuzat de taina de dincolo de ele. Şi-acum stă ca şi bolta pe spate răstignit, Uimit în veci de aştri şi pururi ameţit.” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)