”Şi dacă de la începuturi Alcătuirea noastră nu a cuprins Adevărul, cum ar putea oamenii să vadă Adevărul, ori să vorbească despre el, ori să-l înţeleagă, altfel decât prin voinţa Zeului? Aşadar, toate lucrurile de pe Pământ, o, Tat, nu sunt Adevăr, ci imitaţii ale Adevărului, şi nici acestea nu sunt toate; căci doar puţine sunt astfel. Iar celelalte lucruri sunt Neadevăr şi Înşelăciune, o, Tat, şi amăgire; ca nălucile închipuirii ori aparenţei. Iar când închipuirea primeşte o influenţă de sus, atunci ea este o imitaţie a Adevărului; însă în lipsa acestei acţiuni de sus, ea rămâne o minciună. Şi aşa cum o imagine arată Trupul pe care îl înfăţişează, şi totuşi nu Trupul este ceea ce se vede, aşa cum pare să fie, şi se vede că ea are ochi, însă nu vede nimic, şi urechi, însă nu aude absolut nimic, şi toate celelalte lucruri pe care le are […]
”Cine se ia după muscă ajunge la bălegar.” (Proverb românesc)
”Veninoşi sunt şerpii pământului, şerpii nemuritori, dar nu-i şarpe mai cumplit decât şarpele galben al pizmei: ticălos se târâie, şi fără leac e nevăzuta-i muşcătură. Unde a muşcat pătrunde şi numele lui Ormag. Nu-i fier înroşit să-l alunge, nici descântec nu-i! Crapă capul şarpelui!” Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”
Numărate mi-s zilele Mă omoară amintirile M-au bătut cu picioarele Nu m-au lăsat să crap peretele M-au vântat și m-au vândut Mi-au legat și-o piatră să nu fug Mi-au închis ferestele Mi-au schimbat ‘lacățile’. Refren: Mă omoară wamintirile!!!!! Wamintirile!!!!!!. Numărate mi-s zilele Mă omoară amintirile Iarna, vara umblu beat Gândurile în mine tac Ochii îmi stau în televizor Știrile dau din difuzor Mi-am închis ferestele Mi-am schimbat lacățile. Refren:.. … Ochii, ochii în televizor ‘ul…. Ochii.. ochii.. în televizor Nopți întregi fără de somn Și mă îneacă lacrimile Când ne terorizează știrile Ochii?? în televizor Nopți întregi fără de somn Și mă îneacă lacrimile Ne omoară wamintirile!!!!!. Wamintirile..!!!! Wamintirile..!!!! Wamintirile..!!!! Wamintirile..!!!!
”Ce bine că toate aceste cărți Au fost scrise! Nu trebuie să le mai scriu eu S-o iau de la capăt, Să-mi frământ mintea. Mă uit la fiecare titlu – Vârându-mi nasul și, silabisind, Și, cu fiecare tom, Parcă mi se ia o piatră de pe inimă.” Marin Sorescu, ”Biblioteca”
“Real Women are not Weak but are Wonderers, they Propel Men to Greatness” Samuel Asumadu-Sarkodie
”Dar tu mă chemi necontenit spre tine, Tu, inimă de adamant; nu fierul, Ci inima-mi statornică, de-oţel, Tu o atragi… De-ţi pierzi puterea-aceasta, Putere n-o să am să te urmez.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Şi-atunci maestrul: „Fiindcă-a ta privire prin noapte-n zare a vedea se zbate, greşeşti în gând, dând frâu la închipuire. Ci-odată-ajuns, ai să pricepi cum poate să-nşele depărtarea; urcă treapta şi vino deci, să nu rămâi la spate.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XXXI
”Puterea de a vedea nu provine din ochi, puterea de a auzi nu se află în urechi, iar puterea de a simţi nu vine de la nervi; spiritul omului este cel care vede cu ochii, aude cu urechile şi simte cu ajutorul nervilor. Înţelepciunea şi raţiunea, ca şi gândirea, nu sunt conţinute în creier, ci aparţin spiritului universal invizibil, care simte cu inima şi gândeşte cu creierul. Toate aceste puteri sunt conţinute în universul invizibil şi se manifestă prin organele materiale; aceste organe sunt reprezentantele acestor puteri, şi îşi schimbă modul de manifestare în funcţie de construcţia lor materială, deoarece o manifestare perfectă a puterii poate avea loc numai într-un organ perfect construit; iar dacă organul va fi imperfect, şi manifestarea puterii va fi imperfectă, dar de vină nu va fi puterea originară.” (De Viribus Membrarum) Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”
“Statul!… Statul care ucide!… În spate statul nostru, în față statul dușman, și la mijloc noi.” Liviu Rebreanu
“În cultură, un gânditor, dacă nu e liber, nu mai e om de cultură capabil să exprime ceva propriu, ci un simplu truditor într-o profesie ca oricare alta; care nu solicită opțiuni individuale.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Cu greu vom mai zări cerul nostru ancestral prin aceste sfere umede; după o vreme vom înceta să-I mai zărim. Prin această pedeapsă înfricoşătoare nu ne mai este îngăduită viziunea directă; vom putea vedea numai cu ajutorul luminii exterioare; ceea ce avem noi acum nu sunt ochi ci doar ferestre. Durerea noastră nu va fi mai mică nici când vom auzi în aer fraterna răsuflare a vânturilor, cu care noi înşine nu vom mai putea să ne amestecăm, căci aceasta nu va mai avea ca adăpost lumea sublimă şi deschisă ci temniţa strâmtă a pieptului! Dar Tu, Cel care ne alungi şi ne ceri să coborâm din înalturi într-un loc atât de jos, hotărăşte o limită pentru suferinţele noastre! O, Stăpâne şi Tată, atât de repede cuprins de nepăsare pentru lucrarea mâinilor Tale, hotărăşte un soroc pedepsei noastre, binevoieşte să rosteşti pentru noi ultimele cuvinte, câtă vreme mai putem să […]
”Dervişule, aruncă acest văl înflorat Şi-mbracă-al sărăciei vestmânt neîntinat. N-ai să mai vezi pe nimeni grăbit să ţi se-nchine, Dar ai s-auzi cum cântă tot cerul pentru tine.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Patimile nebunilor sunt învăţătura înţelepţilor.” (Proverb românesc)
”Să nu care cumva să scuturăm pomul până ce nu s-a copt rodul!” ”O mie și una de nopți”