”- Disperare? Nesăbuinţă? se miră Gandalf. Nu e disperare, căci disperarea e dată numai celor care văd sfârşitul dincolo de orice îndoială. Noi nu-l vedem. E semn de înţelepciune să înţelegem ce trebuie să facem după ce toate celelalte căi au fost cumpănite, deşi poate să apară drept o nesăbuinţă celor care se agaţă de nădejdi false. Foarte bine, fie ca nesăbuinţa să ne fie veşmântul, un văl în faţa ochilor Duşmanului! Căci el e foarte înţelept şi cântăreşte toate lucrurile pe talerele din balanţa răutăţii sale. Singura măsură, totuşi, pe care o cunoaşte este aceea a poftei, pofta de putere; şi după ea măsoară toate inimile. În inima lui nu poate să-şi facă loc gândul că sunt unii care ar refuza puterea, că, având Inelul, am putea căuta să-l distrugem.” J.R.R. Tolkien – ”Stăpânul inelelor, vol. I, ”Frăția inelului”
”Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-i ajung Și tot mai multe cere. De-un semn în treacăt de la ea El sufletul ți-l leagă, Încât să n-o mai poți uita Viața ta întreagă. Dar încă de te-așteaptă-n prag În umbra de unghere, De se-ntâlnește drag cu drag Cum inima ta cere: Dispar și cerul și pământ Și pieptul tău se bate, Și totu-atârnă de-un cuvânt Șoptit pe jumătate. Te urmărește săptămâni Un pas făcut alene, O dulce strângere de mâini, Un tremurat de gene. Te urmăresc luminători Ca soarele și luna, Și peste zi de-atâtea ori Și noaptea totdeauna. Căci scris a fost ca viața ta De doru-i să nu-ncapă, Căci te-a cuprins asemenea Lianelor din apă.” Mihai Eminescu, ”Ce e amorul?” (1883, 17/29 iunie)
”DON PEDRO: Ghiduşă-ţi mai este inima, domnişoară! BEATRICE: Da, înălţimea ta; şi-i mulţumesc, sărmana, că ţine piept furtunii grijilor.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
20. Fiul meu, ia aminte la graiurile mele; la povețele mele pleacă-ți urechea ta! 21. Nu le scăpa din ochi, păstrează-le înlăuntrul inimii tale, 22. Căci ele sunt viața pentru cei ce le pun în faptă și doctorie pentru tot trupul omenesc. 23. Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea țâșnește viața. 24. Leapădă din gura ta orice cuvinte cu înțeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia. 25. Ochii tăi să privească drept înainte și genele tale drept înainte să caute. 26. Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale și toate cărările tale să fie bine chibzuite. 27. Nu te abate nici la dreapta, nici la stanga, ține piciorul tău departe de rău. 28. Căci cărările drepte le păzește Domnul, iar cele strâmbe sunt căi rele. 29. El va face drepte căile tale și mergerea ta o va face să fie în pace. Vechiul Testament (Pildele […]
”Iniţierea constituie unul dintre fenomenele spirituale cele mai semnificative din istoria omenirii. Este un act care nu implică numai viaţa religioasă a individului, în sensul modern al termenului „religie”; el implică întreaga sa viaţă. Prin iniţiere, în societăţile primitive şi arhaice, omul devine ceea ce este şi ceea ce ar trebui să fie — o fiinţă deschisă vieţii spiritului, aşadar participant la cultura în care s-a născut. Pentru că, după cum vom vedea, iniţierea de pubertate reprezintă, înainte de toate, revelaţia sacrului — şi, pentru lumea primitivă, sacrul înseamnă nu numai tot ce înţelegem acum prin religie, ci şi ansamblul tradiţiilor mitologice şi culturale ale tribului. În numeroase cazuri, riturile de pubertate implică, într-un fel sau altul, revelaţia sexualităţii — dar, pentru întreaga lume pre-modernă, şi sexualitatea intră în sfera sacrului. Pe scurt, prin iniţiere se depăşeşte modul natural — cel al copilului — şi se accede la modul cultural, […]
“The greatest tragedy of the family is the unlived lives of the parents.” Carl Gustav Jung
”Nu te depărta de omul înţelept şi nu te apropia de cel prost.” (Proverb românesc)
”Atunci focul viu al dragostei se stinse în privirile zeiţei, şi faţa neobişnuit de albă i se împietri. Buzele roşii se strânseră, ca pentru a strivi geamătul inimii, care se linişti în cercul ei de gheaţă. Şi-o mare tăcere îşi răspândi nepăsarea în vinele zeiţei.” Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”
(intro): Hello, says the devil Let’s go in my car I think we’ll have a lot of fun (Hey), says the devil We won’t go so far I think we’ll have a lot of fun (se repetă) (română): Și cerul se-apropie și cade pe mine E bine? E bine! (se repetă) E bine, ca mine, ca tine.
“De aceea trebuie să mă feresc de cei care par. Dau cu parul, cu părerea.” Marin Sorescu, ”Trei dinți din față”
“Show me a Great Man and I will show you a Woman of Substance” Samuel Asumadu-Sarkodie
”(…) urci. Cum, altfel? Prin tine însuţi, călcîndu-ţi inima-n picioare. Tre¬buie ca tot ce ai blajinătate, să se transforme în asprime. Când te-ai cruţat prea mult, sfârşeşti prin a te îmbolnăvi că te-ai cruţat prea mult. Lăudat fie, ceea ce înăspreşte! în ce mă priveşte, n-o să laud pămîntul pe unde curge laptele şi mierea! Să înveţe să nu se mai privească pe sine, este indispensabil celui ce vrea să cuprindă în juru-i cu privirea. Şi-aceasta-i. o asprime ce-i trebuie oricărui căţărător pe munţi. Cel care vrea Cunoaşterea cu prea lacome priviri, vede el, oare, până-n adînc de lucruri?” Friedrich Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Călătorul”
”Ochii sunt oglinda inimii.” (Proverb românesc)
10. Ascultă, fiul meu și primește cuvintele mele și anii vieții tale se vor înmulți. 11. Eu te voi învăța calea înțelepciunii și te voi purta pe căile dreptății. 12. Când vei merge, pașii tai nu vor șovăi și, chiar de vei alerga, nu te vei poticni. 13. Ține cu tărie învățătura și nu o părăsi, păzește-o căci ea este viața ta. 14. Nu apuca pe calea celor fără de lege și nu păși pe drumul celor răi. 15. Ocolește-o și nu merge pe ea, treci pe alăturea și du-te mai departe; 16. Căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău și nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă. 17. Căci ei se hranesc din pâine agonisită prin fărădelege și beau vin dobândit prin asuprire. 18. Calea drepților e ca zarea dimineții ce se mărește mereu până se face ziua mare; 19. Iar calea celor fără […]
“Omul vede cu ochii, aude cu urechile, dă cu socoteală și te scoate în cele din urmă cum ești, orișicît de mult te-ai sili să-i pari altfel.” Ioan Slavici, ”Mara”