12. Înconjuratu-m-au viței mulți, tauri grași m-au împresurat. 13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpește și răcnește. 14. Ca apa m-am vărsat și s-au risipit toate oasele mele. 15. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topește în mijlocul pântecelui meu. 16. Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, și limba mea s-a lipit de cerul gurii mele și în țărâna morții m-ai coborât. 17. Că m-au înconjurat câini mulți, adunarea celor vicleni m-a împresurat. 18. Străpuns-au mâinile mele și picioarele mele. 19. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau și se uitau la mine. 20. Împărțit-au hainele mele lorusi și pentru cămașa mea au aruncat sorți. 21. Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte. 22. Izbăvește de sabie sufletul meu și din gheara câinelui viața mea. 23. Izbăvește-mă din gura leului și din coarnele taurilor smerenia […]
1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greșelilor mele. 2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua și nu vei auzi, și noaptea și nu Te vei gândi la mine. 3. Iar Tu întru cele sfinte locuiești, lauda lui Israel. 4. În Tine au nădăjduit părinții noștri, nădăjduit-au în Tine și i-ai izbăvit pe ei. 5. Catre Tine au strigat și s-au mântuit, în Tine au nădăjduit și nu s-au rușinat. 6. Iar eu sunt vierme și nu om, ocara oamenilor și defăimarea poporului. 7. Toți cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând: 8. „Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voiește pe el”. 9. Că Tu ești Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele. 10. Spre Tine m-am aruncat de la naștere, din pântecele maicii mele […]
”La vorba lor simţii că mă împunge până-n rărunchi o teamă cu păcat: gândeam că-n veci pe lume n-oi ajunge. „Maestre scump, ce-ntr-ajutor mi-ai stat de-atâtea ori la cumpene şi care de rele şi primejdii m-ai scăpat, nu mă lasă, strigai cu-nfrigurare, şi dacă-n cale ni se pun stihii, să ne grăbim pe vechea-ne cărare.” Ci domnul meu ne-nfricoşat grăi: „Să nu te temi, căci Domnul m-a-nvoit şi nimeni paşii nu ni-i poate-opri. Aşteaptă-aici, şi sufletul trudit să-ţi fie pururi de nădejdi sorginte; n-am să te las pustiu şi rătăcit.” Aşa plecă preabunul meu părinte şi eu rămas-am îndoielii pradă, cu „vine-ori nu” luptându-mi-se-n minte.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul VIII
”Prin foc se stinge focul şi un chin De-o suferinţă mai adâncă-i şters, Suspinul jalei de un alt suspin. Se-nvârte capul? Te-nvârteşti invers! Cu ochii alt venin dacă-ai băut, Slăbeşti otrava jindului stătut.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
1. Să te audă Domnul în ziua necazului și să te apere numele Dumnezeului lui Iacob. 2. Trimită ție ajutor din locașul Său cel sfânt și din Sion să te sprijinească pe tine. 3. Pomenească toată jertfa ta și arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie. 4. Dea ție Domnul după inima ta și tot sfatul tău să-l plinească. 5. Bucura-ne-vom de mântuirea ta și întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. 6. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale. 7. Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui. 8. Unii se laudă cu căruțele lor, alții cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. 9. Aceștia s-au împiedicat și au căzut, iar noi ne-am sculat și ne-am îndreptat. 10. Doamne, mântuiește pe împăratul și ne auzi pe noi, în […]
”Tuiul proaspătului vis înaintea ta închinu-l, O aromă mi-a trimis Cimbrul verde ori pelinul. Lemn sculptat pe vremuri vechi În profiluri dulci de fată Şi cu tălpile perechi Din esenţa-n timp crăpată; Melancolic şi mascat, Râsul gurii subţirel Cum căzut în lut roşcat Fulg de aur ori cercel; Globii ochilor fierbinţi S-au compus să te-ntărâte Irizându-şi spre dorinţi Raze de-ocolişuri, câte. Pe când sufletul târât Noaptea vine să ți-l calce înecat în nu ştiu cât Fum de arbori şi în alge.” Nicolae Labiș, ”Tui” (din ciclul ”Contemplații”, 4 septembrie 1956)
1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 2. Ziua zilei spune cuvânt, și noaptea nopții vestește știința. 3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă. 4. În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. 5. În soare și-a pus locașul Său; și el este ca un mire ce iese din cămara sa. 6. Bucura-se-va ca un uriaș, care aleargă drumul lui. 7. De la marginea cerului ieșirea lui, și oprirea lui până la marginea cerului; și nu este cine să se ascundă de căldura lui. 8. Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înțelepțește pruncii; 9. Judecățile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii. 10. Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecățile Domnului sunt adevărate, toate îndreptățite. 11. Dorite sunt mai mult decât […]
”Tu ai o judecată rece și vei ști să-mi descrii toată natura vizionară și înșelătoare a lucrurilor lumești; de la floarea ce cu naivitate minte, prin haina ei strălucită, că e ferice înlăuntrul gingașelor sale organe, până la omul ce acoperă cu vorbe mari, cu o ipocrizie vecinică care ține cât istoria omenirii, acel sâmbure negru și rău care-i rădăcina adevărată a vieții și a faptelor sale -egoismul său. Vei vedea cum nu se minte în școală, în biserică, în stat, că intrăm într-o lume de dreptate, de iubire, de sfințenie, pentru a vedea, când murim, c-a fost o lume de nedreptate, de ură. Ah! cine ar mai vrea să trăiască când i s-ar spune de mic încă, în loc de povești, adevărata stare de lucruri în care va intra?” Mihai Eminescu, ”Sărmanul Dionis”
50. Viu este Domnul și binecuvântat este Dumnezeul meu, și să se înalțe Dumnezeul mântuirii mele. 51. Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda și mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmașii cei furioși, 52. De la cei ce se ridică împotriva mea, înalță-mă, de omul nedrept izbăvește-mă. 53. Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, și numele Tău îl voi cânta. Vechiul Testament (Psalmii, 17:50-53)
”Bunul gospodar își face vara sanie și iarna car.” (Proverb românesc)
”Cine se-aseamănă, se-adună.” (Proverb românesc)
35. Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, și a pus fără prihană calea mea. 36. Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului și peste cele înalte mă pune. 37. Cel ce întărești mâinile mele în vreme de război, și ai pus arc de aramă în brațele mele. 38. Și mi-ai dat mie scutul mântuirii mele și dreapta Ta m-a sprijinit. 39. Și certarea Ta m-a îndreptat până în sfârșit, și certarea Ta însăși mă va învăța. 40. Lărgit-ai pașii mei sub mine, și n-au slăbit picioarele mele. Vechiul Testament (Psalmii, 17:35-40)
”În această maladie care se numeşte dragoste, crizele se succed la intervale totdeauna mai scurte atunci când răul se declară. Mai târziu, accesele se răresc, pe măsură ce se apro¬pie vindecarea.” Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”
28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; și cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. 29. Și cu cel ales, ales vei fi; și cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici. 30. Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, și ochii mândrilor îi vei smeri. 31. Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu. 32. Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, și cu Dumnezeul meu voi trece zidul. 33. Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El. 34. Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru? Vechiul Testament (Psalmii, 17:28-34)
15. Și a tunat din cer Domnul și Cel Preaînalt a dat glasul Său. 16. Trimis-a săgeți și i-a risipit pe ei, și fulgere a înmulțit și i-a tulburat pe ei. 17. Și s-au arătat izvoarele apelor și s-au descoperit temeliile lumii, 18. De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale. 19. Trimis-a din înălțime și m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe. 20. Izbăvește-mă de vrăjmașii mei cei tari și de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine. 21. Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea 22. Și m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit. 23. Și îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, și după curăția mâinilor mele îmi va răsplăti mie, 24. Că am păzit căile Domnului și n-am fost necredincios Dumnezeului meu. 25. Că toate judecățile Lui sunt înaintea mea, și […]